Vâlvă mare pe internet a făcut zilele trecute gestul unui cetăţean care a postat strategic câţiva porci pe amplasamentul viitoarei moschei din capitală. Filmat, pozat, semnat, dat la ziar, să vadă românii că pe pământul pe care și-au vărsat sângele voievozii, noi astăzi împrăștiem și-un butoi de jumară, numai să fim siguri că rămâne al nostru și al copiilor noștri în veac.
Al acelor copii români care nu se nasc prin Spania și-i cheamă José Armando, sau în Italia și-i cheamă Giani și Luigi, se înţelege. Al acelor copii români care se nasc în cele din urmă, și nu-s avortaţi de mamele lor prea dornice să-și trăiască viaţa libere de orice constrângere.
Undeva, peste ocean, pe o bucăţică de teren din Cuba, într-o bază militară americană numită Guantanamo, unde însă nu se aplică legea americană, pentru că teritoriul este cubanez, iar legea americană se aplică doar pe teritoriul SUA, nu-i așa ?, niște tanti soldaţi au descoperit că pot împiedica niște prizonieri musulmani să-și îndeplinească rugăciunile rituale într-un mod plin de creativitate : turnându-le în cap propria producţie menstruală.
Mă întreb uneori dacă aerul nostru, al românilor, de popor blajin și ospitalier, care niciodată n-a invadat pe nimeni, care a tolerat până i-a ajuns cuţitul la os, și numai atunci, în al doisprezecelea ceas, a pus-o de-o răscoală percutantă, și aia sfârșită dureros, cu capii trași pe roată și înecată în sânge, mă întreb așa, dacă toată cuminţenia noastră nu seamănă cumva cu oftatul apoplectic al unei femei cu cărnurile revărsate prin capotul de casă, toată numai osânză puhavă : « Eu nu-s deloc ușuratecă ! »
Păi bine, preacuminteo, întrebarea e : dar s-a uitat vreun bărbat la tine vreodata ? Când cu romanii, când cu cumanii, când cu turcii, când cu austro-ungarii, când cu rușii, când cu americanii, de unde să-și fi găsit poporul ăsta molcom și bun răgaz să-și calce în picioare vecinii, să-și înjghebe un imperiu colonial cât un continent pe vreo mare, unde să-i civilizeze pe sălbatici și să-și ia și el materii prime ca plată ? Pentru că dacă ocaziile lipsesc, nici virtute nu e. Eh, dar dacă n-am avut prilejul, gestul cetăţeanului cu porcii ne dovedește cu prisosinţă că nu ne-a lipsit talentul.
Din pacate, frumosul talent de cuceritor (al unui teren destinat unui lăcaș de cult, e drept, fără apărare), și torţionar (să împiedici pe cineva să se roage lui Dumnezeu este, până la urmă, o agresiune majoră) are nevoie și de câteva informaţii pentru a se împlini într-un războinic vestit.
Da, e adevărat că porcul este haram în islam (cum zice și proverbul românesc : De haram a venit, de haram s-a dus, adică murdar/necinstit l-am căpătat, murdar/necinstit l-am pierdut), dar nu e singurul lucru care-l poate împiedica pe musulman să se roage.
Menstrele, puroiul, sperma, fecalele și sângele sunt și ele cauze pentru care rugăciunea dreptcredinciosului nu va fi primită. Haram este furtul, crima, violul și sodomia. Așa că, dragi români care vreţi să răzbunaţi neamul ăsta de papă-lapte, introducându-l odată pentru totdeauna în galeria învingătorilor planetei, cu un porc nu se face primăvara. O plimbare cu prietena în perioada aceea a lunii, dar fără absorbant, un frumos gest autoerotic cu finalizare direct pe iarbă, chiar și anumite exerciţii cu unul sau mai mulţi prieteni, ca de la băiat la băiat – toate acestea ar putea contribui mult la ideea murdăririi unui loc destinat rugăciunii.
O iutubizare cu o sută de flăcăi vânjoși veniţi la una mică cu jerbe încrucișate ca săbiile nu numai că ar fi gratuită (mă gândesc ce efort financiar a făcut cetăţeanul care a închiriat porcii pentru scurta plimbare pe locul moscheii), dar ar avea suficient de multe vizualizări încât să genereze un profit frumușel. Sau chiar pe un sait dedicat oamenilor cu anumite pasiuni. Să învăţăm din experienţa aliaţilor noștri americani, ca de la niște fraţi mai mari.
Pentru toţi cei care visează să murdărească, imaginându-și că rămân curaţi în aceste condiţii, am o veste rea și-o veste bună. Coranul spune că atunci când Dumnezeu dorește ceva lucrul acela se va face, chiar dacă toţi oamenii ar fi împotrivă. Iar dacă toţi oamenii vor ceva, dar Dumnezeu se pune de-a curmezișul, nimic nu se alege. Există ritualuri de purificare pentru toate murdăriile, cu apă dacă este apă, cu nisip dacă e nisip, cu gândul acolo unde nici apa, nici nisipul nu-s de găsit. Aceasta este vestea bună. Vestea proastă este că nici o religie din lume, nici islamul, nici creștinismul, nu are ritualuri care să alunge răutatea și prostia agresivă. Şi încă în privinţa răutăţii am anumite dubii.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Auzât-ați 'mneavoastră de proverbele celea (cred că-s românești) de spun că „cine se amestecă în lături, îl mănâncă porcii ” și că „unde-i multă deșteptăciune, e și prostie cu carul”?
Păi, zău așe, de ce mă dezamăgiră-ți, musiule?!
Tocma’ când ajunsesem io cu cetirea articolului lu’ matale până spre încheiere - și când, frecându-mi mânurile de bucurie că am dat peste un așe om deștept și când credeam și mă găteam a scrie pe marginea rândurilor dv. din gazetă un coment, cu majuscule și bolduit, adică FOARTE BUN ȘI FOARTE BINE GÂNDIT! - tocma’ atunci v-ați găsit și 'mneavoastră să n-aveți ce face și, adicătelea, v-ați amestecat în lătura porcilor!
Adicătelea a ălora de așa-zisă profesiune „ștudinte-n drept și publicist”, anume a râtanilor ăia de se iau după herpesul ăla de Puțapievici și care, mâzgălitori de sloave și cozi de topor la comandă, nu pot ei, grohăitorii, a să îngrășa destul dacă nu încondeiază și dacă nu denigrează ticăloșește nația noastă și neamul nost. Și, colac peste pupăză, ați făcut-o de ispravă și mătăluță, porcăindu-vă și dv. neamul (vă rog de mă iertați de expresiune!), adică zâcându-i „neamul ăsta de papă-lapte”.
Amu, nu zâc io că, pe-o parte, ați zâs tocmai rău cum ați zâs, că sunt destui din ăștia blegi și nevolnici și-n neamul nost’!
Și nice că zâc io că m-ar fi năcăjit din cale-afară că grăit-ați așe de românașii noști, că-s papă-lapte, că, de fapt, mie unuia chiar îmi place teribil de mult laptele, și cu și fără de mămăligă, numai, dacă să poate, cu magiun să fie!
D-apoi șezând io așe, fără a cugeta prea tare, io mă miram și încă mă mir în continuare, așe, ca tot omul luat prin surprindere:
Cum așe, măi dragă, și de ce i-o fi venit omului ăstuia, gazetar destupat la minte, a se încumeta să jeneralizeze pe sama întreg neamului său, băgându-se (să mă iertați, rogu-vă!) ca musca-n lapte și cu mare primejdie de-a ajunge în ochii mirenilor „brânză bună în burduf de cuțu-cuțu” ?!
Cred io că, musai, v-o fost manivrat oarecineva! ( Nu poci, nice să mă tai, în scris a scrie cuvântul ăla mani… de sfârșește cu lat în coadă, deși cu vorba mai păcătuiesc și io, din când în când …)
Zâc io că musai, la mijloc, trebuie c-o fost o diversiune și o manivrare, frate dragă, pentru că doară nu iaște nice indicat și nice bine să-ți faci singur critica cu gura ta!
(Mă rog, autocritica, dacă așe vă gâdilă pe 'mneavoastră mai plăcut la ureche), adicătelea, să vă uitați 'mneavoastră în oglindă și, de ciudă, să scuipați pe chipul de-l vedeți în față. Pentru că nu-i frumos, noa! Și-i pricinos, noa! Că la urmă tăt 'mneavoastră trăbă să ștergeți glaja de la oglindă.
Dar să lăsăm - în supărare - laptele în pace!
Și să vă spui, măi dragă domnule Iliescu, dragă, ce gând acătării aveam io-n gândul meu când vă citeam gândurile alea bune ale Domniei Voastre din articolul de l-ați dat la gazetă.
Noa, că dacă ați hi zâs în text c-o fost un bolând sau un nărod omul cela de-o vrut să sperie tăt aliotmanul din România ca să nu mai vreie el să facă mare moschee pe terenul cela de la Capitala noastă de lângă clădirile unde ținea Ceaușescu expozițiile de la târgurile internaționale, noa că atunci tare ghine ați hi zâs, că tare bolând sau nărod o fost omul cela!
Păi cum altfel decât bolând și nărod poți să hii dacă poți a crede că cu plimbarea sau îngroparea porcilor ăia văpsiți vărgat pe schinări în culoarea flamurei noaste naționale (drept îi că erau mai ceva la înfățișare decât porcul nost’ de rasă de Bazna!) îi poți spăria pe musulmanii noști că s-o spurcat așe de tare pământul cu pricina în ochii dumnezeului lor încât nice nu mai vrea să vază acolo o geamie de închinăciune pentru el? Nu știe el, oare, că mulți dintre musulmanii noști din Constanța, Mahmudia, Ceamurlia, București și de pe unde or mai fi fiind, sunt obișnuiți și cu sărmăluțele tradiționale românești și că mulți dintre ei sunt mai români decât unii românii get-beget și că în mintea lor domnul divin este unul singur, chiar dacă unii îi spun pe nume Iehova, Dumnezeu sau Alah?
Păi cum să te împotrivești cu porcul voinței domnului tău divin, bolândule sau nărodule, dacă tu te consideri creștin iubitor de oameni, tolerant și pașnic?!
Și de ce să te opui, porc sau dobitoc, ca frații tăi întru Dumnezeu să ridice la București o splendidă moschee, casă de rugăciune încăpătoare, pe potriva mulțimii lor și care să poată fi vizitată de turiștii veniți din toată lumea, indiferent de religiozitatea sau nereligiozitatea lor?
Te temi că religia musulmanilor este mai puternică decât a ta și că-ți vei pierde identitatea religioasă?
Atunci tu însuți fi-vei vinovat!
Nu cred, însă, că ai cu adevărat a te teme și de ce să te temi. Tot la fel cum nu te-ai temut și nu te temi nice față de sinagogi.
Oliviu Tocaciu-Transilvanius,
Advocat pensionar
Bazna,
26 august 2015