
FOTO: Vali Vădănoiu

În noaptea de 26 spre 27 mai, ÎPS Teodosie a săvârșit Odovania Învierii Domnului, slujba care se ține tradițional după fiecare praznic împărătesc.
Motivând că dorește să ofere o consolare credincioșilor care n-au putut participa la slujba de Înviere, Arhiepiscopul Tomisului a oficiat Sfânta Liturghie la miezul nopții, oferindu-le participanților sfânta Lumină primită de la Ierusalim, de Paști.
La slujbă au participat peste 100 de persoane, dar alte câteva mii s-au uitat pe internet la transmisiunea în direct. Unul dintre telespectatori a scris : „Înălțătoare slujbă a ținut IPS Teodosie, realmente am simțit de la Arad rugăciunea lui...
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
(Ca să înțelegem de ce Arhiepiscopia Tomisului a decis ca și Încheierea Praznicului Învierii Domnului, numită și Odovanie, să fie făcută cu aceeași importanță ca și Prima Zi a Praznicului Învierii, -care după cum știm cu toții, din cauza interdictiilor aberante, anul acesta nu s-a putut ține cum se cuvine.)
Odovania însemnă sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii, a unui praznic împărătesc.
Începând de prin sec.IV, Biserica a stabilit obiceiul ca praznicele împărătești și chiar ale unor sfinți să fie sărbătorite într-un chip mai deosebit. De aceea, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit *înainte-prăznuire.*
După ziua stabilită a sărbătorii să fie și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită și *după-prăznuire* .
Ziua cea dintâi a înainte-prăznuirii (serbării) este începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numește, cu un termen slavon, *odovania* ( _otdania_ ), adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.
În limba greacă se folosește cu același sens, de încheiere a sărbătorii, termenul _apodosis_.
În toată perioada pre-serbării și a după-serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântări, rugăciuni și lecturi în legătură cu praznicul respectiv, iar *_în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua întâi a praznicului_ .*
Durata pre-serbării și a post-serbării praznicelor împărătești variază după importanța și poziția pe care o au în cadrul anului bisericesc (așa cum se arată în Minee, Triod și Penticostar).
Astfel, pre-serbarea *_Nașterii Domnului_* ține 5 zile, începând de la 20 decembrie, iar după-serbarea Nașterii ține 6 zile, sfarșindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului.
*Odovania învierii* este cea mai lungă, ea se face în a șasea săptămână după Paști.
_*Schimbarea la Față*_ (6 august) are odovania la 13 august, iar *_Adormirea Maicii Domnului_* (15 august) are odovania la 23 august.
Perioada de după sărbătoare are rolul de a păstra interesul pentru cele ce au fost prăznuite și de a ne ajuta să vedem însemnătatea sărbătorii dăinuind în viața noastră.
Spre exemplu: Exact cum Jocurile Olimpice -Olimpiada are o Festivitate de Deschidere și o alta de Închidere, ambele realizate cu mult fast de către autoritățile statului gazdă, tot așa ar trebui sa înțelegem importanța Începutului și Sfârșitului unui Praznic împărătesc, cu atât mai mult cu cât acestea sunt divine.
Se pare însă că in timp ce unii dintre noi -creștinii, nu numai că am cam uitat importanța asta, lăsând odovania să stea doar scrisă în calendar, dar îi și blamam pe cei puțini care mențin vie tradiția. În schimb laicatul păgân, cu bani de la buget ne dă lecții in ce privește fastul pe care il pompeaza atât în Deschiderea cât și la Închiderea unor festivaluri, competiții internaționale etc...
Așadar, Sărbătorile Creștine de ce nu au voie să se încheie tot cu fast, mai ales că aceasta este întru slava lui Dumnezeu și nu a unor simpli muritori.