A mai plecat dintre noi unul dintre eroii, neștiuți, ai poporului român. Sâmbătă, 16 septembrie, a plecat la Domnul Moș Dumitru Șomlea, veteran de război și ultimul supraviețuitor al bătăliei de la Oarba de Mureș, cea mai grea bătălie din Al doilea Război Mondial purtată pe teritoriul României. La capătul unei lupte de 20 de zile, au murit peste 11.000 de ostași români.
Aureliu Surulescu, cunoscut artist și lider al Asociației „Neamunit”, a povestit câte ceva din experiența întâlnirii cu „Moș Șomlea”.
„Acum doi ani l-am cunoscut pe unul dintre eroii acestei țări. Ultimul supraviețuitor de la Oarba de Mureș, bătălie in care au pierit 11.000 soldați români.
Mosu' Șomlea, singur, uitat de autorități si parca si de vreme, ne marturisea cu luciditate ca doar Dumnezeu l-a ținut in viața fiind îngropat de viu sub obuzele care cădeau necontenit si doar o minune l-a scos la suprafață.
Apoi la Prut, din 22.000 de soldați a rămas unul dintre cei 10% in viața, rănit, dar a eliberat Basarabia râzând de mantaua plină de găuri de la gloanțe...
Astea au trecut.
Cand l-am vizitat se lupta doar cu lipsa de lemne, hrană si ceva șobolani, mai blanzi decat cei care l-au uitat.
L-am auzit, mulțumită unor persoane de bine...
Ne-a rugat să nu-i mai aducem lucruri, doar mâncare, pentru că-l fură țiganii .
Cu durere in suflet am plecat de la el si cu promisiunea ca voi încerca mereu sa schimb câte puțin din aceste Nedreptăți.
Așa să-mi ajute Dumnezeu... intre timp Moșu' Șomlea a plecat la Domnul, astăzi... lăsând România pustiită de eroi, pustiită de oameni .
Am avut onoarea Bădie !”, a scris Aureliu Surulescu pe facebook.
Moș Șomlea a fost dus pe ultimul drum pe 19 septembrie, la Miheșu de Câmpie. Avea 103 ani.
Într-un interviu publicat pe siteul
Zi-de-zi.ro, veteranul povestea cum a scăpat de moarte din măcelul de la Oarba de Mureș.
„M-am rugat la Dumnezeu zi și noapte: „Doamne, oriunde m-ar băga la atac, scapă-mă...Să mă duc la familia mea acasă, să mă duc la ai mei acasă. Pune odată capăt necazului ăsta, să avem un rezultat bun, să înfruntăm dușmanul, să meargă în patria lui, acasă...Că au lăsat multe văduve și copii orfani....Ajută-ne, scumpule Dumnezeule, să nu reușească dușmanul, să reușim noi, prin bunătatea ta scumpă dă-ne ajutor să îl petrecem pe dușmani de pe meleagurile noastre...Să rămânem în libertate. Patria și pământul românesc, țara noastră, pentru care am luptat”...Și ne-a ajutat Dumnezeu...Și am scăpat...Din comuna noastră au murit aproape 60 de soldați...Am scăpat numai eu și Toader...Din 60 am scăpat doi...ca prin minune”, spunea el în august 2015.
Pentru aceeași sursă, Dumitru Șomlea povestea cum uneori, mâncarea nu-i ajungea pentru o masă în fiecare zi, pensia sa fiind de 252 de lei.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sa nu uitam ca cel mai mare razboi e cu d*eacu' si ale sale.
Fiindcă viața noastră pendulează, permanent, între "balanță" și "bilanț", între "mărire" și "(de)cădere", între "agonie" și "extaz", între "bucurie", "voioșie", "întristare" și "suspin", și, când, avem, deci, suficiente motive sau reale argumente să ne rugăm, mai asumat, mai susținut și mai intens, chiar neîncetat, potrivit îndemnului paulin, îndeosebi în aceste vremuri, poate mai mult ca oricând, vă recomand ori vă sugerez ca, atunci când vă rugați pentru părinții, frații, moșii și strămoșii, noștrii și ai dumneavoastră, să nu-i uitați, să nu-i uităm, să-i pomeniți, adică să-i pomenim, cu toții, și pe "Voievozii, domnitorii, regii, oamenii și bărbații de stat, eroii și martirii ori mucenicii neamului sau poporului nostru românesc, care au luptat și lucrat pentru apărarea țării, pentru cultivarea valorilor spirituale, românești, perene, pentru independența, unitatea și libertatea noastră, ca neam și ca popor, pentru credința noastră ortodoxă și neatârnarea ei; apoi, să ne rugăm, cu toții, pentru ierarhii, arhiereii, preoții bisericilor și slujitorii sfintelor altare, pentru monahii și monahiile, mănăstirilor și schiturilor noastre românești de pretutindeni, precum și pentru pustnicii și schimnicii nevoitori ai neamului nostru românesc, cât și pentru toți intelectualii, medicii, inginerii, muncitorii, profesorii, oamenii de cultură, oamenii de știință, scriitorii, poeții, compozitorii, muzicienii, pictorii, sculptorii, actorii, soliștii, artiștii, dreptslăvitori (dreptmăritori) și binecredincioși creștini, pentru care nu mai are cine să se roage și să-i pomenească, cu tot neamul lor cel adormit și răposat; să ne rugăm, așadar, ca, pe fiecare dintre ei, după al său nume, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa, Cea Cerească și Veșnică! Amin!"...
Doamne ajută!
Stelian Gomboș
https://steliangombos.wordpress.com/
chiar nu ne e rusine ca un veteran a putut avea asemenea pensie de la statul roman in timp ce actualii pensionari de armata sau politie au pensii de mii de euro ?
RUSINE !