Incendiul din Colectiv a fost simulat, în ultimele cinci luni, de nenumărate ori. De profesioniștii care au întocmit apoi rapoarte de expertiză, dar și de amatorii care la tv au dat foc manechinelor de plastic sau au ars buretele precum se pârlește porcul. Ȋn niciunul din cazuri, simularea nu a coincis cu ceea ce s-a întâmplat în seara de 30 octombrie în Club Colectiv. Nici măcar în experimentele realizate de specialiștii care, teoretic, au respectat întocmai condițiile existente la fața locului!
Toate simulările experților au fost realizate prin construirea unor incinte la scara 1:10. Buretele folosit a fost obținut de la același furnizor, conform aceleiași specificații tehnice, și a fost lipit, în mod similar, pe plafon, pe stâlpii de susținere și pereți. Plafonul a fost prevăzut cu grinzi, precum cel din Colectiv. A fost reconstituit containerul de la intrarea în club, dar și tavanul fals din lemn de brad.
Uneori, s-a luat în calcul și prezența ventilatoarelor de inducție și extracție, precum și debitul de aer determinat de acestea. Pentru toate experimentele, aprinderea spumei poliuretanice de pe stâlp s-a făcut prin inițierea unui arc electric de scurtă durată (deci nu prin aprinderea unei artificii).
Șase dintre aceste experimente au fost realizate în colaborare cu Universitatea Politehnică București.
Experimentul 1. S-a folosit burete cu grosimea de 3 mm (o zecime din grosimea de 30 mm a buretelui din club) și s-a indus un debit de aer echivalent celui existent în Clubul Colectiv la momentul producerii incendiului (toate ventilatoarele, două de inducție și două de extracție, funcționau la capacitate normală).
Ȋn acest experiment s-a observat că, deși buretele de pe stâlp s-a aprins, focul nu s-a extins apoi pe tavanul încăperii, neafectând decât o porțiune foarte mică din buretele existent pe grinda din plafon aflată lângă stâlp. Experimentul a fost considerat irelevant.
Experimentul 2. S-a repetat experimentul 1, fiind înlocuit buretele ars de pe stâlp cu un altul, având aceeași grosime, de 3 mm. Toate ventilatoarele funcționau normal.
Materialul de pe tavan s-a aprins, însă arderea a fost limitată la o zonă redusă, aflată doar în imediata apropiere a stâlpului. Și acest experiment a fost considerat irelevant.
Experimentul 3. S-a folosit un strat dublu de burete (grosimea de 6 mm) pentru întreaga incintă. Unul din cele două ventilatoarele de admisie aer, cel din stânga intrării, a fost oprit, iar cele două ventilatoarele de extracție, situate pe peretele opus, au funcționat în continuu.
La 7 secunde după inițierea incendiului, flăcările au ajuns la tavan și s-au extins spre scenă, către partea din spate a sălii. Ȋn zona de inițiere a incendiului, temperatura a ajuns la peste 800 de grade Celsius. După alte 5 secunde, focul s-a extins către partea de tavan de deasupra intrării. Ȋn 29 de secunde la inițierea incendiului, flăcările au ajuns în dreptul grinzii transversale corespunzătoarea stâlpului din dreapta scenei, fără ca însă să o depășească. Apoi, incendiul intră în remisie.
Flacăra s-a propagat pe aproximativ 1/3 – 1/4 din suprafața plafonului, însă a afectat tavanul de lemn doar în zona de deasupra intrării în club. Fumul a pătruns în container doar în cantitate mică și numai după incendiul a intrat în remisie.
Experimentul 4. S-a folosit un burete având grosimea de 6 mm. La circa 1 minut de la declanșarea incendiului, ventilatoarele de extracție au fost oprite, mergându-se pe ipoteza că focul, ajungând în zonă (fără să se stabilească și cum), a afectat major funcționarea acestora. Din cele două ventilatoare de admisie aer, nu fost pornit decât cel poziționat în dreapta intrării.
Ȋn urma experimentului efectuat în aceste condiții, s-a constatat că la 9 secunde de la inițierea incendiului flăcările au ajuns la tavan și au înaintat spre intrarea în club (n.r. - în sens invers situației de fapt constatate în Colectiv). Apoi, focul s-a extins spre zona opusă intrării și a aprins tavanul de lemn din zona centrală a sălii. La circa 1 minut după inițierea incendiului, fumul a pătruns în container. Ȋn zona din jurul stâlpului de la care a pornit incendiul temperatura a înregistrat un maxim de 500 grade Celsius, iar la nivelul intrării în Club – 650 grade Celsius.
Experimentul 5. S-a folosit un burete cu o grosime triplă (9 mm), dar și un debit de aer de trei ori mai mare, ventilatoarele de extracție fiind oprite la circa 1 minut de la declanșarea incendiului.
Flacăra s-a propagat pe tavan pe aproximativ 1/4 -1/5 din suprafața acestuia, însă arderea a fost limitată la o zonă redusă. La scurt timp de la aprindere (circa jumătate de minut), focul a intrat în remisie. Experimentul a fost considerat irelevant.
Experimentul 6. Buretele folosit a avut grosimea de 9 mm. S-a renunțat la montarea tavanului din lemn, iar ventilatoarele au asigurat un debit de aer aproape dublu față de cel din simulările anterioare. Ventilatoarele de extracție au fost și de această dată oprite la circa 1 minut de la declanșarea incendiului.
Flacăra s-a propagat pe tavan și a evoluat spre peretele opus intrării (în patru secvențe de diminuare - revenire).
La 8 secunde de la inițierea incendiului, focul a ajuns la tavan și s-a extins către scenă. Apoi, flăcările au înaintat în direcție opusă, către bar, iar fumul rezultat a început să intre în container. La circa un minut de la declanșarea incendiului, focul s-a îndreptat spre peretele opus intrării. Ȋn zona stâlpului de la care a pornit incendiul, temperatura maximă a fost de 550 grade Celsius.
Ȋn niciuna dintre simulări nu s-au putut reconstitui procesele de ardere produse în incendiul din Colectiv. Au fost oprite ventilatoarele, când unul din cele de inducție, când ambele de extracție, a fost dat jos tavanul fals, s-a dublat debitul de aer, a fost supradimensionat buretele... Ȋn toate aceste simulări în care, în loc să se plece de la ipoteză spre concluzie, se modifică ipoteza până ce, chinuit, iese ceva ce seamănă cu mult așteptata concluzie, nu mai lipsea decât cineva care să dea la foale, pentru a înteți focul în direcția dorită.
Ȋnsă chiar și atunci când ceea ce a rezultat din experimente a semănat vag cu realitatea, specialiștii au constatat că evoluția incendiului din Colectiv a fost mult mai rapidă decât cea înregistrată în simulări. Viteza de propagare a focului a fost de 5 (CINCI) ori mai mare, atât pe plan vertical (buretele de pe stâlp), cât și pe plan orizontal (buretele de pe plafonul sălii)!
Mai mult, simulările nu au putut explica nici amplitudinea incendiului din Colectiv și nici efectele acestuia – extensia rapidă a gazelor, „explozia” despre care vorbesc martorii și care, cel mai probabil, ar putea fi rezultatul efectului de backdraft.
Ȋn toate experimentele, focul nu s-a extins pe întreaga suprafață a tavanului și a intrat în remisie. „Este posibil ca în spațiul respectiv să fie existat și o altă substanță (substanțe) care a avut rol de accelerator al procesului de propagare a incendiului”, au avertizat specialiștii.
Și simulările care au fost efectuate la Petroșani s-au bazat pe faptul că cele patru ventilatoare sunt doar niște parametrii variabili. Astfel, la simulări a fost oprit mai întâi un singur ventilator de inducție, apoi unul de extracție și unul de inducție, ca în cele din urmă să rămână funcțional doar un ventilator din patru, care introducea aer în club. După măsurarea debitelor de aer rezultate, s-a ajuns la concluzia că regimul aerodinamic din Club Colectiv în seara producerii incendiului era identic cu cel din simularea în care ventilatorul de inducție din stânga intrării este oprit. Și oprit a rămas acel ventilator! Nici angajatul din Colectiv care știe că l-a pornit în acea seară nu mai poate modifica această concluzie devenită ipoteză.
Conform simulării computerizate a incendiului, temperaturile maxime înregistrate de planul orizontal sub nivelul tavanului au atins valori de peste 1000 de grade Celsius, spun specialiștii. Ȋnsă buretele acustic din club, pentru care tot specialiștii au stabilit că se autoaprinde la temperaturi mai mari de 420 de grade Celsius a rămas intact pe tavan, în zona din stânga și din dreapta scenei. Adică acolo unde, de jur împrejur, totul era scrum: inclusiv paletele ventilatoarelor de extracție. S-a încăpățânat probabil acel burete să rămână neafectat, pe post de probă. Așa cum și tavanul de lemn, care acționa ca un grătar pentru flăcările de pe tavan, s-a ambiționat să nu se aprindă spontan la 1000 de grade Celsius. Ȋnsă, de departe, de cea mai mare determinare a dat dovadă focul, care a înaintat pe tavan înfruntând curenții de aer. La fel de firesc precum cade un măr dinspre pământ pe creangă și așa cum curge un râu dinspre vărsare spre izvoare.
Și niciun experiment nu mai poate modifica faptul că, în momentul inițierii, incendiul nu a urmat curenții de aer, așa cum ar fi fost normal, ci s-a propagat, cu o foarte mare viteză, în sensul opus. Acest lucru vor trebui să-l lămurească specialiștii, înainte de a scoate din uz, în expertizele de pe hârtie, toate cele patru ventilatoare.
Focul e un criminal parșiv. El nu poate da declarații de recunoaștere a faptei și nici nu poate conduce în teren organele de cercetare penală, pentru o fidelă reconstituire. El nu poate mărturisi ce complici a avut în comiterea faptei, ce substanțe a întâlnit pe traseu și cine a încurajat combustia. Anchetatorii trebuie să stabilească singuri asta. Pornind de la certitudini, pentru a ajunge la concluzii. Niciodată invers!
Citiți mâine: Cine, cum și de ce a apăsat pe siguranțele ventilatoarele din Clubul Colectiv
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dar de ce sa ne mai ascundem, e clar ca acolo "cineva", "candva", in cadrul unui plan profesionist bine pus la punct, a plantat niste substante "speciale", cu putin timp inainte de concert...
Dumnezeu sa le odihneasca sufletele celor nevinovati