„Avem asadar o Curte Constitutionala care s-a imbolnavit de propria putere, care legifereaza prin uzurparea rolului Parlamentului, care incalca legi si chiar Constitutia, care crede ca nu se supune instantelor de judecata, care mai pe romaneste face numai ce o taie capul, indiferent de legalitate si constitutionalitate.”, aprecia în 2018 jurnalista „pro-europeană” Ioana Ene Dogioiu într-un text publicat pe ziare.com și reprodus și de Deutsche Welle, pe care îl prezentăm și noi în continuare, pentru cei cu memoria mai scurtă, ca o paralelă cu cel de la Curtea de Apel Ploiești:

„Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a decis definitiv ca parata Curtea Constitutionala a Romaniei se face vinovata de restrictionarea accesului la informatii de interes public, drept statuat prin art. 31 din Constitutie.

Motivul acestei opacitati ar putea fi acoperirea unei posibile fapte penale comise in sanul CCR.

Este o premiera absoluta, un precedent obtinut de o avocata stralucita, Elenina Nicut, in procesul pe care l-am intentat anul trecut Curtii Constitutionale. Este pentru prima data in istoria CCR cand o instanta de judecata ii demonstreaza prin hotarare definitiva ca puterea ei nu este discretionara, ci este strict supusa legilor din Romania. Grav este ca CCR nu a fost pana acum constienta de aceasta limitare.

Povestea incepe pe 1 august 2017, cand scriam ca in Dosarul Bombonica - cel prin care CCR uzurpa rolul legiuitorului si ii impunea acestuia stabilirea unui prag al prejudiciului in infractiunea de abuz in serviciu - s-a intamplat un fapt straniu: procurorul Cosmin Grancea, reprezentatul PICCJ, a cerut CCR sa corecteze o eroare materiala din cuprinsul Deciziei 392/2017, sustinand ca, asa cum a fost ea publicata in Monitorul Oficial si pe site-ul CCR, afimatiile sale in cadrul dezbaterilor din acest dosar au fost gresit redate.

In baza Legii 544, am cerut CCR sa imi precizeze ce anume solicita concret procurorul Grancea si cum a fost solutionata cererea domniei sale, aparent o respingere, avand in vedere ca nu a aparut nicio indreptare de eroare materiala in acest caz. CCR a refuzat. Atunci am cerut CCR sa imi remita inregistrarea sedintei de judecata ca sa ma lamuresc singura. CCR a refuzat si asta.

Am revenit cu o reclamatie administrativa. Raspunsul, semnat nu de un functionar pe care sa se dea acum vina, ci de judecatorul constitutional Stefan Minea, a fost tot negativ.

Si atunci am decis sa dau in judecata CCR, fiind reprezentata de avocata Elenina Nicut.

Instanta Tribunalului Municipiului Bucuresti (TMB) a decis ca CCR trebuie sa se supuna Legii 544, ceea ce CCR a refuzat si a contestat hotararea. Adica si-a prelungit propria situatie de neconstitutionalitate si ilegalitate.

Curtea de Apel Bucuresti n-a avut nevoie decat de cateva ore pentru a confirma decizia TMB, ca CCR a incalcat Constitutia Romaniei prin incalcarea dreptului la informare.

In ceea ce ma priveste, sunt decisa sa merg pana la capat si sa obtin copia inregistrarii sedintei, chiar daca asta va insemna un executor judecatoresc care sa puna in aplicare hotararea.

CCR are la dispozitie exact 30 zile sa imi remita copia. Dupa care, ma voi adresa unui executor judecatoresc, daca Curtea Constitutionala nu va intelege sa se supuna hotararii judecatoresti. De asemenea, atunci cand o voi primi, voi expertiza copia pentru a vedea daca nu a fost prelucrata in vederea ascunderii unui fals.

Pentru ca trebuie lamurit daca CCR a facut prin refuzul corectarii erorii materiale si refuzul de a-mi remite copia inregistrarii un simplu exercitiu de aroganta sau este vorba despre acoperirea unui fals la intocmirea Deciziei 392/2017, eventual pentru a acoperi argumentele care contravin obligatiei impusa de CCR legiuitorului in privinta pragului.

Dar dincolo de acest aspect, cred ca exista niste chestiuni grave, care trebuie avute in vedere:

1. CCR, ultima aparatoare a Constitutiei, a incalcat Constitutia Romaniei. Instanta chemata sa judece conflicte de incalcare a Constitutiei a incalcat Constitutia. Si nu vreun functionar oarecare. Incalcarea Constitutiei a fost comisa sub semnatura unui judecator al CCR, dl Stefan Minea. Ce abordare are CCR fata de Constitutie in aceste conditii? Cum mai poate fi CCR credibila cand imparte dreptatea constitutionala prin conflicte?

2. Pana in ultima secunda, pana la ultimul termen in fata Curtii de Apel Bucuresti, CCR a sustinut ca nu poate fi judecata de o instanta a acestei tari, deci ca este deasupra legii, alta incalcare a Constitutiei potrivit careia nimeni nu este deasupra legii.

Reprezentanta CCR, precizand explicit ca asa a fost instruita de presedintele CCR, Valer Dorneanu, a stupefiat judecatorii sustinand ca o instanta a acestei tari isi depaseste atributiile daca analizeaza conduita CCR. Cu alte cuvinte, dl Dorneanu si-a trimis reprezentanta sa le spuna judecatorilor ca nu au dreptul sa judece.

Rezulta de aici ca CCR, in frunte cu presedintele indrumator Dorneanu, se considera deasupra oricarei legi si asupra oricarui control chiar in deciziile sale administrative, cum este aplicarea Legii 544.

Discutia nu a fost atat in jurul caracterului de informatie publica a copiei solicitate, cat in jurul obligatiei CCR de a respecta legile acestei tari si de a fi supusa controlului justitiei.

In acest caz, discutam totusi despre o conduita care a putut fi clarificata, dar ce ne facem cand e vorba despre decizii care intr-adevar sunt general obligatorii si inatacabile?

Cand mentalitatea Curtii este profund neconstitutionala, cand CCR considera ca nu se supune niciunei legi si nici macar Constitutiei, dupa cum arata clar speta pierduta la CAB, cum sa nu fie deciziile sale abuzive si arbitrarii?

Cate ilegalitati si neconstitutionalitati avem in deciziile CCR, semnalate de opinii separate, dar imposibil de corectat? Si nu ma refer doar la cazurile foarte mediatizate, ci si la deciziile mai putin cunoscute in care CCR judeca in locul instantelor toata speta si le trimite hotararea gata decisa?

Culmea este ca aceasta Curte Neconstitutionala a Romaniei cere sa devina instanta de judecata cu acte in regula. Adica sa poata desfiinta orice hotarare judecatoreasca definitiva.

3. Precedentul creat este ca CCR poate fi, totusi, readusa, macar partial, in limite constitutionale si legale. Macar acum, dupa ce bresa a fost creata si intangibilitatea CCR a fost demontata, gratie unor judecatori care nu s-au lasat intimidati si au aparat independenta puterii judecatoresti.

Pe rolul instantelor mai exista o speta extrem de importanta. Aceeasi avocata Elenina Nicut se bate cu CCR pentru anularea Hotararii 1 din 2017 prin care presedintele Dorneanu primeste atributia de a decide arbitrar daca o decizie a CCR poate sau nu sa fie publicata in Monitorul Oficial si pe site-ul CCR dupa cum ii convine.

Instanta Curtii de Apel Bucuresti a apreciat in prima instanta ca Hotararea 1 este de o vadita nelegalitate si enumera prevederile din Legea 47 si din Regulamentul CCR pe care le incalca aceasta. Mai mult decat atat, potrivit instantei CAB, prin Hotararea 1/2017, CCR incalca insasi Constitutia, mai precis art 31 din legea fundamentala.

Avem asadar o Curte Constitutionala care s-a imbolnavit de propria putere, care legifereaza prin uzurparea rolului Parlamentului, care incalca legi si chiar Constitutia, care crede ca nu se supune instantelor de judecata, care mai pe romaneste face numai ce o taie capul, indiferent de legalitate si constitutionalitate.

Este probabil cel mai grav fenomen cu care se confrunta Romania din 1989 incoace. O Curte Constitutionala corecta, reper, este fundamental necesara intr-un stat de drept. Curtea Neconstitutionala a Romaniei poate distruge o tara.”