Februarie 2015. Realizam pentru TVR campania „Ȋn căutarea adevărului”, care prezenta cazuri de crime cu AN și dispariții în împrejurări suspecte, și aveam încheiat un protocol scris cu Poliția Capitalei. Serviciul Omoruri urma să ne acorde tot sprijinul necesar în documentarea și prezentarea cazurilor înregistrate pe raza Bucureștiului. Aveam o listă cu cele mai cunoscute crime rămase nerezolvate, iar „Cazul Mihai Ionescu”, o execuție la comandă, era printre ele. „Orice, numai acesta nu”, ni s-a răspuns. A fost singurul caz în care polițiștii ne-au refuzat categoric, fără nicio explicație. Ba chiar ni s-a cerut să renunțăm la prezentarea cazului, orice alte surse de documentare am fi avut. Povestea acestui asasinat n-a mai apărut pe post. Ȋnsă, pentru mine, abia din acel moment cazul a devenit cu adevărat interesant. 

Poliția reacționează astfel, refuzând să furnizeze orice detaliu despre un caz aflat în lucru, doar în două variante: atunci când acel dosar este tabu, prin ordin de sus, sau când rezolvarea cazului e aproape, și orice informație publică ar putea pune în pericol ancheta. Cum refuzul poliției nu a fost motivat, am sperat atunci că e valabilă ultima dintre variante. A trecut însă un an și jumătate, timp în care crima a rămas în continuare cu „autor necunoscut”. Până azi, când a fost reținut „principalul suspect”: Alexandru Găină, fiul unui fost colonel din Ministerul de Interne. 

CRIMA

Miercuri, 15 iulie 1998. Ora 22:30. Omul de afaceri Mihai Ionescu a fost împușcat în propria mașină, cu patru gloanțe de calibrul 7,65, trase de aproape. Crima s-a petrecut în fața casei victimei de pe strada Mieilor nr. 2, în timp ce aceasta încerca să intre cu mașina în curte. Atacatorul i-ar fi așteptat venirea într-un BMW negru, după cum au declarat vecinii care au văzut în acea seară mașina parcată pe stradă. Apoi s-a apropiat prin partea dreaptă a jeepului condus de Ionescu și a tras. „A fost o execuție la comandă”, au declarat polițiștii încă de atunci. 

Mihai Ionescu n-a murit pe loc. Era o dovadă că asasinul nu a știu sau nu a avut stăpânirea de sine ca să țintească mortal. La ora 22:50, victima a ajuns la Spitalul de Urgență Floreasca. Și, deși anchetatorii au susținut că bărbatul nu mai era conștient, fiind împușcat în cap, ziarele de atunci au relatat că „până la deces, (înregistrat) la ora 23:30, în ultimele clipe de viață”, Mihai Ionescu ar fi „apucat să dezvăluie identitatea agresorilor”. Mai mult, surse din anchetă ar fi declarat atunci că, „în baza declarației muribundului, prinderea asasinilor este o chestiune de ore”. Au trecut 18 ani.

Au fost luate în calcul, de la început, trei variante: asasinat comandat de mafie (italiană sau rusă), de interlopii autohtoni sau de serviciile secrete. 

VICTIMA

Mihai Ionescu era fostul ginere al lui Constantin Dăscălescu și fusese informator al DIE. Ȋn cartea „Servicii secrete străine” (M. Ureche și A. Rogojan, Editura PACO, 1999), se precizează că în 1980 el ar fi fost recrutat de o subunitate de contraspionaj economic, în timp ce era reprezentantul în România al unei firme italiene. Defecțiunea a fost reperată de contraspionajul extern al României (n.r. - se spune că fosta lui soție a fost cea care l-a denunțat), iar Ionescu a fost reținut, anchetat și trimis în judecată în 1984 pentru „deținerea de conturi în străinătate, alimentate de plata serviciilor din partea unor firme din străinătate.” A fost condamnat la 6 ani de închisoare, din care a executat patru (în 1991, Curtea de Apel București avea să-l achite pentru acuzațiile de spionaj și trădare).

După Revoluție, Mihai Ionescu a intrat în afaceri. Ȋn 1991, el era asociat cu doi parteneri din Sicilia la MTT Import-Export Kft. Apoi, folosindu-se din plin de relațiile externe și de experiență profesională pe care o avea, și-a extins rapid afacerile, din domeniul construcțiilor și până la comerțul angro cu legume și fructe.  

Mihai Ionescu avea relații nu doar cu membrii unor retele internaționale, ci și cu persoane din lumea interlopă românească, unde era cunoscut drept „Mișu Țiganu’”. Vila cu două etaje de pe strada Mieilor, în fața căreia el a fost împușcat, îi aparținuse înainte lui Fane Căpățână.  

La rându-i, Ionescu îi vânduse o casă lui Florin Anghelescu, cu care se pare că a făcut și afaceri. Fost milițian, Anghelescu a avut mai întâi un stand în complexul Dorally din Voluntari, unde vindea țigări, lansându-se apoi în comerțul cu produse petroliere de la SNP Petrom. După 1999, Anghelescu și-a deschis o fabrică de țigări. Ȋn 2006, pe când era cercetat pentru evaziune fiscală și spălare de bani, Florin Anghelescu s-a spânzurat în locuința sa.

Cu puțin timp înainte de a fi asasinat, numele lui Mihai Ionescu fusese vehiculat într-un mare scandal, izbucnit în aprilie 1998. Ȋn acel dosar, cunoscut și sub numele de „Țigareta II” erau implicați oameni din Armată, Ministerul de Interne și serviciile secrete. Cu toate acestea, Gheorghe Truțulescu și Ioan Suciu au rămas singurii ofițeri superiori anchetați. La 24 iulie 1998, au fost trimiși în judecată 14 inculpați, militari și civili. 

SUSPECTUL

Iulie 2016. Alexandru Găină, fiul unui fost colonel din cadrul Ministerului de Interne, este principalul suspect în cazul asasinării omului de afaceri Mihai Ionescu, în iulie 1998, existând indicii că acesta ar fi acționat la comandă, au declarat surse judiciare pentru agenția Mediafax. Aceleași surse precizează că „există probe potrivit cărora Alexandru Găină l-ar fi împușcat pe afacerist la comandă, în condițiile unor împrumuturi pe care mai mulți italieni le datorau celui decedat”.

Miercuri dimineață, polițiștii de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au verificat locuința lui Alexandru Găină din Snagov, județul Ilfov, urmând ca, la finalul percheziției, bărbatul să fie condus pentru audieri la sediul Poliției Capitalei.

Alexandru Constantin Gaină (41 ani) este fiul colonelului Constantin Gaină, ofițer în Serviciul de Protecție a Cadrelor din Ministerul de Interne. Pentru mine, calitatea de „fost” a tatălui suspectului este cea mai importantă informație din știrea de mai sus. Ea lămurește cumva și reacția Poliției Capitalei din februarie 2015, dar și tăcerea așternută peste acest caz, vreme de 18 ani.

VA URMA: Biografia lui Alexandru Găină, principalului suspect în asasinarea lui Mihai Ionescu