23 de volume cartonate. Plus dosarele de instanță, din care curg citațiile, motivările și împuternicirile avocațiale. „Vă mai trebuie volumul 3? Puteți să vă dispensați de el?”, întreabă procurorul militar. E cel care a fost lipit, cu nume, poză și carieră, de povestea chinezului ce făcea, printre altele, și trafic de minore.
N-o să-i dau numele procurorului. I l-au dat alții destul. Nici nu mai e important numele procurorului, cât contextul. Ziua de azi, în care în arhiva Tribunalului București ne împărțim între noi frățește volumele unui dosar penal, patru jurnaliști și un șef de secție judiciară devenit subiect de știre. E un moment aproape unic.
Procurorul vrea să priceapă de la ce i se trage. N-a fost audiat niciodată, nici nu știa că există în vreun dosar poza lui, cu degetul unei fete îndreptat spre ea. Da, mânca la restaurantul Shanghai, „că era aproape de casă”. Însă doar atât, spune el, n-a beneficiat de masaj erotic sau de alte servicii de natură sexuală.
De altfel, fata care îndreaptă degetul spre poza lui declarase anchetatorilor că acela „e un bărbat pe care l-a văzut la restaurantul Shanghai stând la o masă cu patronul localului pe nume «Mihai» și cu încă un bărbat cu care ea a fost obligată să întrețină raporturi sexuale.”
Deci, procurorul doar mânca acolo. La popota unui bordel care exploata minore. Însă doar atât. Pentru că atât e în dosar. Atât a instrumentat DIICOT-ul sau atât a lăsat la vedere.
În mai 2006, la întocmirea rechizitoriului, s-a dispus „disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării ofițerilor de poliție și comisarilor de Gardă financiară, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție.” De cercetarea infracțiunilor de corupție se ocupă DNA. Dar dosarul disjuns n-a mai ajuns acolo. O parte din el e însă în arhiva TMB. Ca un ghimpe.
Un album foto (exact așa se intitulează) cu potretele a 12 bărbați și fișele cu datele lor de identitate. În acest album e și poza procurorului militar venit azi în arhiva TMB, dar și alte patru fotografii, cu personaje recunoscute de către martore.
Acel album foto e rezultatul unor investigații și monitorizări de lungă durată. Fiecare personaj interacționase cu chinezul proxenet. Un adjunct de șef de secție de poliție, un ofițer de la Oficiul Român pentru Imigrări, un polițist de la BCCO București.
Dar și un chestor de poliție, director de Direcție în IGPR. Plus un general de brigadă din SRI, șef de inspectorat. Și pozele lor sunt în dosar. Și datele lor de identitate. Și nu sunt puși ca figuranții, de umplutură, ca să aibă victimele din ce colaj de poze să facă recunoașterea.
„Vezi că vin la tine 3 generali acum. (...) Te rog frumos, așteaptă-i tu, că eu sunt în Băneasa”, îi spunea chinezului un personaj rămas în stenograme cu numele de „bărbat”. „E cineva care nu e bine să...”, spunea el despre musafiri, cerându-i chinezului un separeu.
Cine e „bărbat”? S-o fi întrebat și procuroarea DIICOT asta. O fi aflat și răspunsul, că nu era greu de întrebat operatorul de telefonie mobilă. Dar în dosar, răspunsul nu există.
Așa cum nu există nicio explicație pentru faptul că acolo apar în schimb, printre alții, un general SRI și un chestor de poliție. Cu pozele și cu datele lor de la evidența populației.
Deși ambii sunt azi pensionați, eu n-am să le divulg numele. Pentru că, neexistând probe la vedere, din care să reiasă cert vinovăția lor (nu e nici măcar imaginea unui deget de femeie arătând spre fețele lor), nu-s convinsă că expunerea lor ar fi corectă.
Însă faptul că ei apar în acest dosar trebuie spus. Pentru că, altminteri, cred eu, tot rememberul acestei povești ar putea căpăta o altă însemnătate.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.