Nebănuita asemănare dintre Mona Muscă și Dan Barna
Pentru tefelei și amnezici, amintesc că Mona Muscă a fost o rafinată reprezentantă a societății "civile", educată temeinic, frumoasă pentru vârsta sa, fermecătoare, însoțită constant de un umor discret ca un parfum bun, intrată în politică prin portița laterală deschisă de către defuncta acum, reprezentativă pe atunci, Alianță Civică, activistă vocală, poate prea vocală poate pentru o bănățeancă, implicată în mai toate revendicările civice ale primelor două decenii postrevoluționare.
A fost fondatoare a Alianței Civice, apoi a Partidului Alianței Civice, iar, după topirea acestuia în PNL, fruntașă liberală. Deputat, comisii și comitete, OSCE, ministru al culturii în guvernul Tăriceanu, promotoare a legii lustrației, vedetă media, a urcat treaptă cu treaptă în topul simpatiei populare, ajungând la un amețitor 60%, practic la egalitate cu Petrov, cunoscut în vremea aceea și sub numele de Băsescu.
I-au rupt capul în nici 24 de ore.
Incomodându-l pe Petrov și invidiată de pompadura Cotroceniului, Mona Muscă, activistă civică, rafinată filoloagă, cinstită femeie politician, ministrul dedicat culturii, promotoare a legii lustrației, mamă, gospodină, etc, s-a dovedit a fi o turnătoare ordinară cu condicuță la securitate. A negat evidența, nu-și mai amintea nimic, uitase totul, apoi și-a amintit jalnic parcă parcă ceva, cică turnase doar studenți străini, în fine, a apărat cu ghearele și cu dinții stalingradul propriu, reinventând penibilul.
Intr-o lună dispăruse din viața politică și spațiul public. Unii și astăzi o regretă, neînțelegând că regretă o marionetă.
Dan Barna, înalt, arătos, grizonat exact cât trebuie, ochelari fini, educat pentru vremurile de restriște pe care le trăim, limbaj tehnocrat - corporatist din frasin de import, cu umorul absent la apelul de dimineață, om de afaceri de succes, intrat proaspăt în politică prin portița militantismului civic al celor exasperați de aparenta încleiere a reformelor, a ajuns rapid în fruntea partidului antisistem, mestecând doar două fraze: "jos ciuma roșie/Dragnea!" și "fără penali în funcții publice!", cerând imperios și necodiționat curățirea clasei politice de corupți și în general de pesediști și, foarte important, apărând cu încăpățânare implicarea în justiție a serviciilor secrete. Alegerile și sondajele recente arătând că partidul se află la un + 20% amețitor, domnia sa s-a hotărât să candideze la preșidenție.
Tocmai îi rup capul.
Incomodând planurile făcute pentru necrologul monoton din deal, Dan Barna, preacinstitul om de afaceri, activist civic și politician de succes, se dovedește a fi pe măsură ce sunt decartate întocmai și la timp documente de tot felul, un fagocitator lacom și necinstit de fonduri europene, pentru metabolizarea lor înjghebând butaforii de așa zise afaceri, angrenând prietenii, familia, firme paravan, în fine, tot arsenalul cunoscut care, doar ca să poate o singură denumire, i se mai spune și corupție.
Mona Muscă și Dan Barna au făcut amândoi aceiași greșeală. Au uitat că sunt două paiațe. Făcând fiecare la vremea sa, pactul cu diavolul, acesta, exact cum a fost înțelegerea, i-a propulsat în viață, curățindu-le calea, înlăturând adversarii incomozi, oferindu-le oportunități, închizând ochii sau dosare prin CNSAS sau parchete, condiția fiind ascultarea necondiționată. Iar Mefiso, atent la detalii, cu un umor aparte, pentru siguranță, i-a pus pe fiecare în parte să "lupte" exact împotriva a ceea ce erau. Informatoarea promova legea lustrației (și uite așa a dispărut problema!), palmagiul de bani publici, anticorupția!
Iar când au vrut mai mult și au îndrăznit să uite ceea ce sunt de fapt, Buratino și Pinocchio, diavolul le-a rupt capul.
Emanuel - Bogdan Bobic
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Pentru tefelei și amnezici, amintesc că Mona Muscă a fost o rafinată reprezentantă a societății "civile", educată temeinic, frumoasă pentru vârsta sa, fermecătoare, însoțită constant de un umor discret ca un parfum bun, intrată în politică prin portița laterală deschisă de către defuncta acum, reprezentativă pe atunci, Alianță Civică, activistă vocală, poate prea vocală poate pentru o bănățeancă, implicată în mai toate revendicările civice ale primelor două decenii postrevoluționare.
A fost fondatoare a Alianței Civice, apoi a Partidului Alianței Civice, iar, după topirea acestuia în PNL, fruntașă liberală. Deputat, comisii și comitete, OSCE, ministru al culturii în guvernul Tăriceanu, promotoare a legii lustrației, vedetă media, a urcat treaptă cu treaptă în topul simpatiei populare, ajungând la un amețitor 60%, practic la egalitate cu Petrov, cunoscut în vremea aceea și sub numele de Băsescu.
I-au rupt capul în nici 24 de ore.
Incomodându-l pe Petrov și invidiată de pompadura Cotroceniului, Mona Muscă, activistă civică, rafinată filoloagă, cinstită femeie politician, ministrul dedicat culturii, promotoare a legii lustrației, mamă, gospodină, etc, s-a dovedit a fi o turnătoare ordinară cu condicuță la securitate. A negat evidența, nu-și mai amintea nimic, uitase totul, apoi și-a amintit jalnic parcă parcă ceva, cică turnase doar studenți străini, în fine, a apărat cu ghearele și cu dinții stalingradul propriu, reinventând penibilul.
Intr-o lună dispăruse din viața politică și spațiul public. Unii și astăzi o regretă, neînțelegând că regretă o marionetă.
Dan Barna, înalt, arătos, grizonat exact cât trebuie, ochelari fini, educat pentru vremurile de restriște pe care le trăim, limbaj tehnocrat - corporatist din frasin de import, cu umorul absent la apelul de dimineață, om de afaceri de succes, intrat proaspăt în politică prin portița militantismului civic al celor exasperați de aparenta încleiere a reformelor, a ajuns rapid în fruntea partidului antisistem, mestecând doar două fraze: "jos ciuma roșie/Dragnea!" și "fără penali în funcții publice!", cerând imperios și necodiționat curățirea clasei politice de corupți și în general de pesediști și, foarte important, apărând cu încăpățânare implicarea în justiție a serviciilor secrete. Alegerile și sondajele recente arătând că partidul se află la un + 20% amețitor, domnia sa s-a hotărât să candideze la preșidenție.
Tocmai îi rup capul.
Incomodând planurile făcute pentru necrologul monoton din deal, Dan Barna, preacinstitul om de afaceri, activist civic și politician de succes, se dovedește a fi pe măsură ce sunt decartate întocmai și la timp documente de tot felul, un fagocitator lacom și necinstit de fonduri europene, pentru metabolizarea lor înjghebând butaforii de așa zise afaceri, angrenând prietenii, familia, firme paravan, în fine, tot arsenalul cunoscut care, doar ca să poate o singură denumire, i se mai spune și corupție.
Mona Muscă și Dan Barna au făcut amândoi aceiași greșeală. Au uitat că sunt două paiațe. Făcând fiecare la vremea sa, pactul cu diavolul, acesta, exact cum a fost înțelegerea, i-a propulsat în viață, curățindu-le calea, înlăturând adversarii incomozi, oferindu-le oportunități, închizând ochii sau dosare prin CNSAS sau parchete, condiția fiind ascultarea necondiționată. Iar Mefiso, atent la detalii, cu un umor aparte, pentru siguranță, i-a pus pe fiecare în parte să "lupte" exact împotriva a ceea ce erau. Informatoarea promova legea lustrației (și uite așa a dispărut problema!), palmagiul de bani publici, anticorupția!
Iar când au vrut mai mult și au îndrăznit să uite ceea ce sunt de fapt, Buratino și Pinocchio, diavolul le-a rupt capul.
Emanuel - Bogdan Bobic