Redeschiderea scandalului contractului Bechtel, publicat recent în presă, aduce în discuție problema conflictului de interese și a manierei defectuoase în care acesta este reglementat în legislația românească.
 
Afacerea Bechtel în România, legată de modul în care a fost negociat, derulat și reziliat apoi contractul dintre firma americană de construcții și CNADNR, nu a fost niciodată elucidată, potrivit amjust.ro.
 
 În anul 2003 se încheie între CNADNR și Bechtel un contract pentru constuirea autostrăzii Transilvania.
 
CNADNR este reprezentat de avocatul Simona Neagu, iar firma Bechtel de Ana Diculescu-Șova, de la firma de avocatură NNDKP.
 
 În anul 2006, Simona Neagu este angajată de firmă NNDKP,
 
În 2013, este reziliat contractul Bechtel, firma americană de construcții fiind reprezentată de avocatul Ana Diculescu-Sova, de la NNDKP.
 
În 2014 Simona Neagu pleacă de la NNDKP la o altă firmă de avocatură, Badea, Clifford Chance, care apare că reprezentând clienți comuni cu NNDKP.
 
În toată această înșiruire de evenimente și fapte, a existat un conflict de interese? Și dacă da, de ce nu a fost el sancționat până la acest moment?
 
A fost Dan Șova în conflict de interese atunci când a negociat rezilierea contractului Bechtel cu mama sa, Ana Diculescu-Șova?
 
A fost Ana Diculescu-Șova în conflict de interese atunci când a negociat cu fiul sau clauza de reziliere și dezdăunare a firmei de construcții, reziliere care a adus un beneficiu patrimonial firmei de avocatură din care face parte și, implicit, ei însăși, că partener?
 
Răspunsul este, indubitabil afirmativ în cazul lui Dan Șova, potrivit legislației în vigoare.
 
Dan Șova, avocat de profesie, s-a aflat în conflict de interese, și a cunoscut acest lucru, atunci când a negociat rezilierea contractului Bechtel cu mama sa, care avea interes direct să obțină cât mai multe foloase patrimoniale pentru clientul sau, și, implicit, pentru sine.
 
Legea 161/2003 arată la art.72 alin. 1 că „Persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.”
 
 Adică inclusiv pentru mama sa.
 
 Ana Diculescu-Șova și Simona Neagu se aflau în conflict de interese și într-o poziție sancționată de legea avocaturii pentru că aceasta din urmă reprezentase CNADNR la încheierea contractului Bechtel și se puteau astfel prevala de informații pe care le dobândise în cadrul raportului confidențial pe care îl avusese cu clientul său.
 
 Se poate argumenta că nu Simona Neagu a negociat rezilierea contractului Bechtel, ci Ana Diculescu-Sova, chiar dacă ambele erau parteneri în cadrul aceleiași firme de avocatură.
 
 Legea 51/1995 privind profesia de avocat reglementează într-un mod intenționat defectuos, conflictul de interese, raportându-l în mod esențial la persoana care prestează în mod nemijlocit serviciul de asistentă sau reprezentare juridică, și făcând distincție între avocat și societatea în care acesta profesează.
 
 Textul spună că „avocatul nu poate asista sau reprezenta părti cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părtii care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii”, ceea ce lasă posibilitatea unui alt avocat, din cadrul aceleiași firme de avocatură, să fie interfață negocierii sau reprezentării unui client în instanță sau cu o instituție, chiar dacă este evident că raportul dintre magistrat/instituție și casa de avocatură a fost la baza alegerii respectivei case de avocatură, și nu alta,
 
Deci, rațiunea care care stă la bază incriminării conflictului de interese, evitarea actelor de corupție, subzista și în aceste cazuri.
 
 Că urmare, în România nu numai că este o situație comună că judecătorii sau deminitarii să aibă rude și soți la firmele mari de avocatură, dar s-a creat un fenomen de concurență în recrutarea unor astfel de persoane din partea caselor mari de avocatură, care dobadesc astfel atuuri atât la nivelul rezolvării problemelor litigioase, dar și a recrutării de noi clienți, care primesc astfel garanția rezultatului dorit.
 
 Iar dacă CNADNR sau Ministerul Transporturilor ar fi făcut o plângere disciplinară împotrivă Anei Diculescu-Sova, a lui Dan Șova sau a Simonei Neagu, această ar fi fost judecată tot de Ana Diculescu-Șova, membră a Comisiei de Disciplină în cadrul Baroului București și Vicepreședinte al Uniunii avocaților.
 
 În România, firmele mari de avocatură au devenit niște instituții în șine, nuclee ale unor rețele fine, invizibile, în care prestarea de servicii juridice este o activitate conexă. NNDKP este doar un exemplu, devenind rapid, după 1989 din cele mai mari case de avocatură din România datorită partenerului sau fondator, Ion Nestor, avocatul societății de Comerț Exterior „Dunarea”, care în 1989 era condusă de Dan Voiculescu, cu un patrimoniu imens, destinat finanțării acțiunilor de spionaj exterior. Patrimoniu care nu s-a mai găsit niciodată.
 
 Toate aceste societăți de avocatură născute imediat după 1989 au făcut pui, alte case de avocatură desprinse de societatea mamă, dar cu care au păstrat legătură ombilicala, creându-se astfel o densă rețea care a monopolizat serviciile juridice, jonglându-se cu noțiunea de conflict de interese atât legislativ cât și statutar la nivelul organizațiilor profesionale.
 
 Acolo unde societatea mamă nu putea să apară, „dezmembramintele” sale intrau în scenă.
 
 Au apărut astfel diverse societăți de avocatură ale lui Dan Șova.
 
 Traseul avocăței Simona Neagu, dincolo de poleială din presă plătită cu bani grei de casele de avocatură pentru a face ratinguri și laudatio avocaților acestora, este unul absolut obișnuit.
 
Simona Neagu este un produs de succes al societății românești: judecător, apoi avocat cu deschidere la bugetul de Stat, cooptată de NNDKP și transferată la societatea de avocați partener atunci când scandalul cu Bechtel a răbufnit prea puternic în relație cu matrapazlâcurile fiului Dan Șova.
 
Punct de întâlnire al Estului și Vestului, mamă, Ana Diculescu Șova este atât avocat al Ambasadei Statelor Unite ale Americii și fostului Ambasador SUA, Mark Gitenstein, al Fondului Proprietatea, al firmei americane Bechtel, dar și om de încredere, cu legături vechi în PSD, care i-au permis ancorarea fiului în politică. Un socialist de tip nou, care se plimbă cu mașină sport decapotabilă și încheie contracte de sute de mii de euro cu regii autonome și companii naționale.
 
 Între timp, la nouă firmă, conform propriilor spuse, Simona Neagu s-a specializat în infracțiunile gulerelor albe….dacă înțelegeți ironia.
 
 Probabil este o simplă coincidența, așa cum este și faptul că, în perioadă în care NNDKP asistă juridic Primăria Mun. București, Simona Neagu dobândește trei imobile în Centrul Istoric, pentru care obține în regim de urgență autorizații de demolare și construire.
 
 Nici acest gen de conflict de interese nu este reglementat de legea avocaturii, cu toate, că pentru cine dorește, el se poate încadra la alte dispoziții legale.
 
 Din păcate, nici CNADNR, nici Ministerul Transporturilor și nici Curtea de Conturi, condusă de dl. Văcăroiu, nu au înțeles să facă plângere penală pentru neregulile legate de încheierea, derularea și rezilierea contractului cu Bechtel, iar Parchetele nu au dorit să se auto-sesizeze, așa cum o fac atunci când au ordin venit pe firul scurt. Probabil că aici, chiar dacă a fost conflict, nu a fost interes.