Legal, singura instituție din România care avea dreptul să facă interceptări era, cel puțin pînă în 2016, SRI, prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor (CNIC). SRI făcea asta pentru toate structurile de securitate ale statului, pînă cînd CCR a descoperit probleme, în 2016, în funcționarea CNIC. Doar că, ce să vezi, din surse oficiale, aflam cu mulți ani în urmă că, în realitate, la noi toate structurile de forță aveau tehnică de interceptare și chiar foloseau respectiva tehnică. Ciudățenia, nici pînă azi lămurită, e că dezvăluirea în cauză nu a produs nici cele mai mici valuri la vremea respectivă.

Să reamintim faptele.

În 2007, Claudiu Săftoiu a fost demis de la cîrma SIE după ce, la o audiere în comisia parlamentară pentru anchetarea lui Băsescu, a spus că SIE deține tehnică proprie de interceptare și face asemenea interpretări, cu acordul procurorului general și nu cu mandat de la judecători, cum era procedura.

În cadrul ședinței, conform stenogramelor apărute în presă, deputatul PNL George Scutaru l-a întrebat:

”Atunci cum se explică, domnule director, că, în conformitate cu legislația în vigoare, autoritatea unică de interceptare este SRI, care este un fel de „prestator de servicii” care realizează aceste interceptări, în baza solicitărilor pe care le primește de la toate serviciile, celelalte instituții care au nevoie de informații pe baza interceptărilor cu mandatele asigurate? Nu vi se pare că este totuși o contradicție cu cadrul legal în vigoare?”

Acum știm ce s-a întîmplat: pentru că ar fi bătut cîmpii cu lucruri neadevărate despre interceptările SIE și despre tehnica de interceptare deținută, Săftoiu a trebuit să demisioneze. Practic, s-a acreditat ideea că el spusese neadevăruri, deși fostul director a continuat să susțină și ulterior că era adevărat tot ce spusese comisiei. Doar că nu îl mai băga nimeni în seamă.

Numai că iată ce descoperim retroactiv acum, în timp ce făceam documentare pentru un alt subiect: cu cîteva luni mai înainte, în februarie 2007, directorul SRI, George Maior dăduse un interviu EVZ – prezent și azi pe siteul oficial al SRI – în care fusese întrebat:

    ”EVZ: SRI este de acord sa existe un singur centru de interceptare, in subordinea parlamentului, asa cum sustin PNL si PSD?

    G.M. SRI, si partea sa tehnica de interceptari, se afla deja sub controlul parlamentului. Ar fi paradoxal sa se creeze un asemenea centru, care ar genera un alt serviciu de informatii destinat interceptarilor. Orice serviciu din lume trebuie sa aiba propriile capacitati in acest domeniu. Viteza evenimentelor impune strangerea informatiilor din mai multe surse, inclusiv cea tehnica. Si ma gandesc in special la terorism. N-as vrea sa ajungem in situatii dramatice si apoi sa ne reprosam retroactiv ca, de dragul unor simboluri, am facut asemenea schimbari.

    EVZ.: Toate structurile de informatii au resurse sa faca interceptari?

    G.M.: Exista si la Serviciul de Informatii Externe, si la Directia de Informatii a Armatei, si la institutii din zona justitiei in activitatea specifica, Parchet, DIICOT, DNA. Nu se cunoaste insa ca SRI face nici 15%-20% din ascultari.”

    G.M.: Da, cred ca exista asemenea structuri in afara celor legale si statale, lucru extrem de periculos, cu efecte negative asupra normalitatii vietii, a dezbaterilor publice. Ar trebui ca legislatia sa impuna restrictii si interdictii clare”.

Deci nu numai că Săftoiu spusese adevărul, dar dezvăluirile lui erau nimic raportat la ce spusese Maior cu cîteva luni înainte.

În cazul lui Maior nu a remarcat nimeni gravitatea afirmațiilor, în cazul lui Săftoiu a ieșit un scandal monstru, soldat cu decapitare.

Putem înțelege că scandalul din media și din societate fusese alimentat discret de SIE, care dorea cu disperare să scape de Săftoiu, autor al unor inițiative absolut trăsnite, precum decorarea tuturor sediilor SIE, 99% secrete, cu ghirlande de Sărbători care să transmită că ”SIE vă urează La mulți ani!”.

Dar e mai greu de înțeles de ce nimeni nu a făcut scandal în urma dezvăluirilor anterioare ale lui Maior, mult mai grave.

Au trecut 17 ani, dar întrebarea e mai actuală ca oricînd: în condițiile în care și tehnologia a progresat considerabil, cîte instituții de forță dețin în România tehnică de interceptare și cîte o și folosesc în mod curent?

InPolitics