„Probabilitatea ca decesul să se fi produs în momentul la care s-a
produs datorită scăderii dozei de noradrenalină este de peste 99%, chiar
dacă ar fi să luăm în considerare o agravare progresivă a stării
pacientului în cursul spitalizării pe secția de ATI.” - este concluzia categorică a Biroul Executiv al Consiliului Superior de Medicină Legală în Cazul crimelor de la Spitalul Pantelimon. Poziția consiliul vine ca un răspuns ferm la atacul sistemului eugenist sărit în apărarea doctorițelor ATI acuzate de omor cu premeditare după ce 17 pacienți au murit în numai trei zile pe secția lor, caz dezvăluit public de colegii noștri de la Cetățeanul.net. Doctori-influențări din rândul celor care au susținut și vaccinarea „sigură și eficientă” cu seruri experimentale cauzatoare și de moarte, ca Gabriel Diaconu, Ștefan Bubenek și alții, au lansat în ultimele zile un atac furibund împotriva celor care au dezvăluit, documentat și cercetat crimele de la Pantelimon. Doctorița suspectată de uciderea unui pacient de 54 de ani era poreclită în spital „Doamna cu Coasa”.
Redăm în continuare comunicatul remis agenției naționale de presă Agerpres:
Biroul Executiv al Consiliului Superior de Medicină Legală susține, în contextul informațiilor publice apărute în cazul doctorițelor ATI de la Spitalul Pantelimon, că activitatea expertală medico-legală este în ultimul timp ținta unor atacuri nedrepte, bazate pe informații eronate și pe o lipsă de cunoaștere a legislației relevante în vigoare.
Conducerea Consiliului Superior de Medicină legală reamintește, într-un comunicat transmis, vineri, AGERPRES, că, la efectuarea expertizei, medicul legist a avut la dispoziție întreg dosarul cauzei (procese verbale de cercetare la fața locului, declarații martori, acte medicale, date extrase din injectomate etc.).
"Atât în presă, cât și în declarațiile mai multor medici sau societăți profesionale, s-a ajuns la concluzia că expertiza medico-legală nu este suficientă sau este eronată, datorită faptului că medicii legiști nu știu cum se tratează pacienții într-o secție ATI sau că nu au competențe de a face acest lucru.
Este adevărat că medicii legiști nu tratează pacienți în ATI și nici în alte specialități medicale, dar ei au competența legală și capacitatea științifică de a evalua corectitudinea actului medical fie singuri, fie în colaborare cu specialiști din alte domenii medicale. Medicii legiști nu efectuează doar autopsii, nu sunt doar medici 'de morți', așa cum se vehiculează în spațiul public. Unul dintre cele mai importante domenii de activitate ale medicinei legale este reprezentat exact de evaluarea deficitelor în acordarea îngrijirilor medicale. Acest lucru nu este specific României, ci este un element prezent în majoritatea țărilor europene, în multe dintre ele medicină legală având chiar roluri mai extinse, inclusiv în evaluarea malpraxisului", se arată în comunicat.
Sursa citată precizează că potrivit "Malpractice and medical liability. European Guidelines on Methods of Ascertainment and Criteria of Evaluation", care reprezintă un ghid de bună practică la nivel european pentru evaluarea malpraxisului, realizat în colaborare de experți din Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Franța, "rolul medicinei legale a devenit din ce în ce mai specific, esențial și ineluctabil în mediul judiciar pentru a preveni și evita interpretările eronate și verdictele științifice pripite".
"În cadrul instituțiilor medico-legale se fac anual sute - mii de asemenea expertize, astfel că experiența practică acumulată este mult peste ce poate dobândi un specialist din alte domenii medicale în acest tip de evaluări. Aceste expertize, cu toate limitările prezentate în punctul public de vedere anterior elaborat, au un grad de obiectivitate mult mai mare decât orice expertiză efectuată de un confrate din aceeași specialitate cu a medicului evaluat, așa cum s-a dovedit în repetate rânduri în instanță, când au fost analizate atât expertize medico-legale, cât și decizii ale Colegiului Medicilor în cazuri în care a fost luată în discuție existența unor deficite în acordarea îngrijirilor medicale", menționează sursa citată.
Referitor la cunoștințele medicilor legiști în specialitatea ATI, Biroul Executiv al Consiliului de Medicină Legală precizează că circa jumătate din autopsiile medico-legale sunt efectuate pe cazuri decedate în spitale, majoritatea în secții ATI, astfel că medicii legiști trebuie să aibă cunoștințe destul de avansate despre anumite aspecte ale tratamentelor medicale aplicate în aceste secții, în special în ceea ce privește managementul perioadelor terminale ale vieții.
"În cazul pacientului la care se face referire în referatul de arestare a celor două doctorițe din secția ATI a spitalului Pantelimon s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care a avut rolul de a evalua dacă scăderea dozei de noradrenalină a fost cea care a dus la decesul pacientului, aceasta fiind întrebarea relevantă în speță, la care organele de cercetare au avut neclarități și pentru care au solicitat ajutorul unor experți.
Evident că o analiză completă a cazului din punct de vedere medical este utilă pentru înțelegerea patologiilor pacientului și a motivelor pentru care evoluția a fost spre agravare în ciuda tratamentelor efectuate. Dar nu acesta a fost aspectul care a trebuit clarificat prin expertiză. Repetăm acest lucru, deoarece colegii din diferite specialități au realizat analize extrem de complexe ale cazului, pe diferite paliere, extrem de interesante teoretic, dar care nu sunt neapărat susținute de toate datele medicale ale cazului (care nu au fost de facto făcute publice) și care nu sunt esențiale pentru analiza juridică a cazului. Ancheta (din nou, strict din datele publice) nu s-a referit la corectitudinea tuturor tratamentelor efectuate în spitalul Pantelimon, ci doar la suprimarea suportului vasopresor în cazul unor pacienți din secția ATI", indică sursa citată.
Conducerea Consiliului Superior de Medicină Legală face precizări și referitor la stabilirea de către comisia medico-legală a legăturii de cauzalitate.
"Legătura de cauzalitate necesită existența unei fapte ilicite legate de actul medical, care să ducă la un prejudiciu cuantificabil pentru pacient. În acest caz, dacă ne raportăm strict la oprirea suportului vasopresor, au existat trei deficite semnificative în acordarea îngrijirilor medicale (expertiza nu s-a referit la alte deficite potențiale în acordarea îngrijirilor medicale care au fost sesizate chiar de unii colegi din ATI sau din alte specialități medicale în presă sau social media - precum necesitatea suplimentării suportului vasopresor cu alte substanțe).
Cele trei deficite au fost: scăderea brutală (nu în trepte) a dozei de noradrenalină, scăderea dozei de noradrenalină având în vedere valorile tensionale consemnate la momentul scăderii și neconsemnarea în actele medicale a scăderii dozei de noradrenalină", indică sursa citată.
Despre faptul că în presă și social-media s-a discutat că pacientul nu avea șanse de supraviețuire, conducerea Consiliului subliniază că, chiar dacă acest lucru ar fi fost adevărat (deși datele prezentate public nu susțin cu certitudine acest lucru și nici nu sunt cunoscute toate datele medicale din foaia de observație), unul din scopurile principale ale medicinei este menținerea în viață, cât mai mult timp, a pacientului, chiar dacă acesta nu are șanse de recuperare.
"Prin urmare, scăderea duratei de viață a unei persoane, chiar și extrem de limitată, dacă este o consecință a unei fapte ilicite, trebuie să fie considerată prejudiciu (efect) în lanțul cauzal", afirmă sursa citată.
De asemenea, se precizează că legătura de cauzalitate poate fi stabilită, conform recomandărilor europene, prin metode inductive, adică legi statistice - metodă utilizată în cazul de față, lucru sugerat de faptul că în concluzii s-a vorbit despre concordanța temporală.
"În acest caz, pacientul a fost internat pe secția ATI timp de 10 zile, cu suport vasopresor (noradrenalină), fiind menținut în viață. La circa o oră după scăderea brutală a dozei de noradrenalină, s-a produs decesul. Probabilitatea ca decesul să se fi produs datorită stării alterate a pacientului, în cazul în care suportul vasopresor ar fi fost menținut, se poate estima împărțind numărul de ore în care a fost privat de suport vasopresor la numărul total de ore în care ar fi necesitat acest suport, calcul care duce la o probabilitate de circa 0,4%. Prin urmare, probabilitatea ca decesul să se fi produs în momentul la care s-a produs datorită scăderii dozei de noradrenalină este de peste 99%, chiar dacă ar fi să luăm în considerare o agravare progresivă a stării pacientului în cursul spitalizării pe secția de ATI. Acesta este un grad de probabilitate extrem de înalt, care se atinge rareori în analizele privind deficitele în acordarea îngrijirilor medicale, motiv pentru care concluziile medico-legale au fost atât de inechivoce", se arată în comunicat.
Consiliul mai menționează că această opinie este elaborată strict în baza rechizitoriului și a datelor publice existente, conchide sursa citată.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Se urmărește să se introducă EUTANASIEREA și la noi, profitând de cazul crimelor de la
Pantelimon.
Care sint diagnosticele post mortem?
Pneumonie basala bilaterala/DD(diagnostic diferential), soc cardiogen dupa infarct masiv in tertitoriulsting al inimii(bloc major de ramura stinga pe EKG )/embolie pulmonara severa, coagulare intravasculara diseminata, care au fost cauzele directe ale celor doua stopuri cardiace?
N-am vazut nici un diagnostic medico-legal pus in urma autopsiei, care trebuia in acest caz facuta neaparat.
De ce n-a lucrat noradrenalina (de la o tensiune sistolica de 49 sub dozaj maximal de NA, o crestere de doar 11mm Hg?
Raspunsul la aceste intrebari se pune dupa ce se face autopsia si se pune diagnosticul anatomo-patologic care este relevant 100% in acest caz.
Medicii legisti zic ca 99% cauza mortii a fost oprirea NA.
Intrebarea este: de ce nu putea TA mentinuta sub NA, ce sisteme au incetat sa mai functioneze daca s-a oprit NA?
Tensiunea arteriala este produsul dintre frecventa cardiaca si debitul cardiac.
Care din ele a "clacat" dupa oprirea NA, si de ce?
Insuficienta cardiaca clasa NYHA 4 inseamna ultimul stadiu.De ce avea pacientul insuf cardiaca in ultimul stadiu?Asta nu se dezvolta de pe-o zi pe alta.
Pina nu apare diagnosticul anatomo patologic nu se pot face speculatii de genul " s-a oprit NA si de-aia a murit"NA trateaza un simptom (hipotensiune masiva) nu si cauza.
Vina principala a acestor doctoriteceste ca n-au vbit cu familia sa i forneze
după tragedia de la colectiv?
Cum strigau unii "vrem spitale, nu catedrale"?
Ia uite, le da Dumnezeu spitale, dă-i scoate cu picioarele în fata de acolo!
De ce? De aia că doctorii și asistentele care ucid pacienții, ca la Sf. Pantelimon, nu intra in catedrale, nu asculta cuvintele lui Dumnezeu și poruncile Lui !
Ci ei ascultă vorbele necuratului, care le șoptește "ucide-l, ucide-l, că-i faci un bine, nu vezi cit se chinuiește"?
...distragem atenția, așa mai uităm de afacerile Codlea&SRI.
Un text lung cu multe capcane care da impresia unui exercitiu de logica aplicata dar nu este. In primul rand afirmatia că NA nu trateaza cauza este extrem de perfida in raport de faptul ca toate medicamentele din medicina alopata NU se adreseaza cauzei bolii ci doar aspectelor sale acute dintr-un motiv f simplu. Profitul. Bolnavul nu trebuie vindecat ci doar tarat de pe zi pe alta ca sa dea banii pe medicamente. In al doilea rând se afirma ca trebuie facuta autopsie ca si cum nu ar fi fost făcută. Expertiza medico-legala incepe cu acest lucru. In al treilea rand probabilitatea de deces care fundamenteaza raportul de cauzalitate s-a stabilit in baza urmatorului rationament : care este probabilitatea ca pacientul sa fi suferit o degradare dramatică in decursul unei singure ore care sa fi condus la deces in conditiile administrarii NA in raport cu probabilitatea ca decesul sa fi survenit intr-o ora fara tratatament cu NA? Restul intrebarilor de genul de ce avea pacientul tensiunea 4.9 sub administrarea de NA reprezinta o falsa problema. De unde stie ARB care era cantitatea de NA reala care i-a fost admnistrata bietului om in perioada anterioara suprimarii complete a NA? In final, nu, vina acestor psihopate nu e ca nu au vorbit cu familiile ci ca in mod constient si intentionat au scurtat viata unui om, fapt INTOLERABIL.
Ca sa fie clar: DOCTORUL NU ESTE DUMNEZEU! De foarte multe ori nu este decat un om cu buzunare foarte largi.
Anyway , ca sa elimin orice "perfidie" in logicã, asa cum afirmati, pun si eu intrebarea lui Mirel Curea(fatza de care nu am simpatii whatsoever): daca doctorita intr-adevar voia sa omoare acel pacient, de ce s-a mai "deranjat" intre 26.03 si 04.04 sa-l trateze?
Nu doresc sa intru in polemici cu nimeni, mai ales persoane atit de indirjite si care nu accepta argumente stiintifice(si aici nu e vorba de Covud, vaccinari samd,) e vorba de compensarea unui sistem cardiovascular care era oricum beyond any compensation.
Un caz ATI e un caz complex care nu se rezuma numai la suportul vasopresor cu NA/Dopamina/Adrenalina.
Daca acele doctorite se fac vinovate de ceva , parerea mea este urmatoarea:
1.N-au vorbit cu familia sa le explice gravitatea cazului si prognosticul foarte prost.Familia putea sa spuna" faceti tot ceea ce este necesar".Ce le costa pe doctorite sa mentina o viteza de admin de 20 ml/ora, in conditiile in care oricum serviciile medicale erau acoperite se stat?
Banuiesc ca daca pacientul murea sub megadoze de NA, nimeni n-avea nimic de spus.
2.Nu s-au consultat cu celelalte specilalitati, in spetza cardiologie, nefrologie si infectioase, daca intr-adevar pacientul avea pneumonie bazala bilaterala care l-a decompensat.
fara leucocitoza?
Inseamna ca sistemul lui imun era la pamint(vaccinul maybe?), sau poate n-a avut pneumonie bazala bilaterala ci pur si simplu apa la plamini din cauza unui soc cardiogen.Care in 99% din cazuri,in absentza unui tratament gen ECMO e fatal.Ca tot vreti date statistice.
3.N-am auzit de vreo monitorizare prin plasarea unei linii centrale care putea masura mai multi parametri cardiovasculari in functie de care tratamentul cu vasopresoare gen NA sau vasopresoare/inotrope gen Dopamina , trebuia ajustat.
4.Revin: nu exista la dosar raportul anatomopatologic pt ca de ex daca pacientul a suferit un soc cardiogen generat de un infarct masiv in teritoriul sting cardiac, putea sa i se dea megadoze de NA, sfirsitul era acelasi.
5.Mai exista, cel putin in guidelines-urile americane pt end of life care in aceste cazuri, un criteriu care spune ca daca fara tratament suportiv, sperantza de viatza e pina in 6 luni, trebuie discutat cu familia palliative care.
Comfort care, adica.
Ceea ce era cu sigurantza cazul acestui pacient cel putin din datele prezentate.
6.Ca fapt divers, poate puteti spune in caz ca doza de NA n-ar fi fost scazuta(nu intrerupta) , ce sanse ar fi avut acel pacient sa revina macar la starea dinainte de decompensare?
Stiti ca in asemenea cazuri, chiar daca pacientul "scapa" , recidiva e around the corner?Nu saptamini, nu luni, nu zile.
Ore!!! Ceea ce s-a si intimplat.2 stopuri catxiorespiratorii consemnate in foile de obs.
Pacientul care oricum avea o stare f grava inainte de internare, a venit cu o exacerbare care ar fi avut acelasi deznodamint indiferent de doza de NA pt ca virgula cauza decompensarii era netratabila,
.Poate doar daca ar fi fost pe o lista de transplant cardiac si ar fi si primit o inima noua inainte de decompensare ar fi avut o sansa.
Cazul este f complicat si cred ca numai experti independenti ar putea convinge desi ma-ndoiesc ca 100% opinia publica ,ca nici un doctor in their sound mind nu ar premedita moartea unui pacient, chiar daca terminal, pt zero avantaje.
Așadar, tovarășe ARB, you don't get it, blimey, dar măcar for the fun of it ia aminte la ceea ce-ți zice un mocofan, un troglodit, un bigot, un înapoiat, un fundamentalist etc. și încearcă să pricepi niște chestii simple, despre care nu ți-au spus nimic ăia care te-au modelat la nivel profesional și etic (?!!):
Omul trăiește aici, pe Pământ, câteva zeci de ani (asta, dacă are norocul să fie relativ sănătos și, ca atare, nu încape pe mâinile unor specialiști „compasionați” [sic!] ca tine). După aceea, sufletul lui (NEMURITOR, damn it, ce le-ar mai plăcea stăpânilor tăi să-l poată killări și pe ăla!) pleacă din trup și ajunge într-o dimensiune extramaterială, eternă - mai pe înțelesul tău, una în care nu mai poți să te dedai la city-breakuri, nu mai poți să tragi jointuri și chiar adio orgasme obținute oricând, cu oricine și cu... orice (wink-wink). Culmea, Stăpânul de acolo nu poate fi nici mituit, nici mințit, și e chiar extremist, șovin, homofob și altele și mai rele, what a heck, so help us Darwin! Iată cine e, de fapt, Cel care dă viața și hotărăște și sfârșitul ei. NU tu, nu sataniștii din Sistem, nici chiar familia (în enorma majoritate a cazurilor, chiar iubitoare și bine intenționată), fiindcă nicio altă ființă omenească nu are dreptul să curme viața unui semen, INDIFERENT de motive. Există terapia durerii (care e cât se poate de legitimă și de morală), dar NU ai voie să omori un om, fiindcă asta e CRIMĂ. Bineînțeles că se lucrează intens la introducerea eutanasiei și aici, în România, dar nădejdea mea e că n-o să ne lase Domnul (eventually, la ce să te aștepți de la un transfob extremist de dreapta, ca El?!) și măcar în privința asta vom ști să spunem: PÂNĂ AICI!
Ți-aș mai zice câte ceva și despre rolul suferinței trupești în ceea ce privește mântuirea sufletului, dar mă tem că te-aș pierde de la primele două rânduri. Pentru voi, cei care priviți omul ca pe o mașinărie la care se fac reparații până când mecanicul declară „It's over, dude!”, astfel de idei sunt de neconceput.
În încheiere, află că Biserica săvârșește slujba Sfântului Maslu în fiecare vineri, rugându-se pentru vindecarea bolnavilor, iar pentru cei aflați în pragul morții se săvârșește Slujba la ieșirea cu greu a sufletului. Aceasta din urmă face exact ceea ce „compasionații” din sistemul medical ar vrea să pună în practică printr-o lege a eutanasiei, însă Biserica apelează la Stăpânul vieții și al morții, singurul în drept să ia ceea ce El a dat cândva. Ar fi bine ca voi să rămâneți la rolul autoasumat de mecanici de întreținere/reparații la mașinăria care e omul în optica voastră, și să nu vă obrăzniciți să vă credeți mai mult decât niște reparatori. Nu că n-ați putea să urcați pe o treaptă superioară (mărturie stând viețile și lucrarea sfinților doctori fără de arginți), dar, în mod clar, nu sunteți interesați de așa ceva.
So long, pal, vezi s-o salvezi pe Mama Gaia îmbrățișând proactiv reciclarea, ai grijă să condamni extremismul în fiecare discuție pe care o porți (indiferent dacă interlocutorul e vecinul de peste drum sau însuși Sponsorul aducător de burse/finanțări/comisioane), dar las-o mai moale cu propaganda pro-ucidere „compasionată”, că nu suntem cu toții idioți (in)utili!
De ce madama cu coasa îs nota pe hârtia aceea numele pacienților decedați? Voia cumva să-i pună la pomelnic? N-aș prea crede! Poate era plătită per capita de pacient măcelărit, și voia să-și țină evidența, sa nu fie tepuita. Nu acuz, întreb doar!
Și mai scria dupaia și "curățenie în telefon" , a naibii doamna cu coasa, doar nu dădea cu mopul în telefon ci ștergea apelurile și mesajele, ca sa nu existe dovezi
Nu crezi că seamănă cu procedura urmată de criminali? Care , ca sa scape de pirnaie, încearcă să-și șteargă urmele?
Daca nu au nimic de ascuns, doamnele " cu coasa " să spună adevărul, ca sa li se mai scadă din condamnare !
Macar atîta sa facă !
Că de deconspirat pe cine e in spatele lor cu comanda, sincer, mă îndoiesc că o să-i dea pe goarna !
Între timp, sa ne rugam pentru cei morți în spitale, nu numai în Sf. Pantelimon, sa le dea bunul Dumnezeu iertare de păcatele cele de voie și de cele fără de voie făcute de ei în viața aceasta !
Preluat de pe pagina Dr. Ana Maria Mohalcea, in cazul ca link-ul (2) direct de mai jos nu functioneaza.
https://anamihalceamdphd.substack.com/p/today-monkeypox-international-emergency?
(2) Nti Paper Bio Ttx Final Mpox Exercise
1.7MB ∙ PDF file
Download
Stimate domn. Tehnicile de manipulare pe care le folosești desi disimulate sub o duioasa bonomie sunt destul de transparente. Le am mai remarcat la un individ tot pe acest site si constau in "inundarea" interlocutorului cu un puhoi de date extrem de tehnice. Pe de o parte au efectul unei cozi de paun rasfirata la maxim pt impresionarea audienței, pe de altă parte urmaresc intimidarea, fiind foarte probabil ca respectivul "beneficiar" al discursului sa nu aiba suficiente cunoștințe de specialitate. Ceea ce faci este sa eludezi exact aspectul etic, moral al problemei singurul care conteaza in mod decisiv in aceasta situatie. Anume ca doctorul NU este Dumnezeu. Nu are dreptul sa decida cand moare un om (este pe linia manjita cu sange a politicii criminale care se dezvolta in lumea woke a acceptarii eutanasiei). Dacă o face trebuie pedepsit conform legii talionului. Daca mie mi-ar fi murit o ruda f apropiată in acest fel nu as fi acceptat niciun argument de tipul celor pe care le zdranganesti pe aici. Cu asa zisa mea opacitate la argumentele tale stiintifice las-o baltă. Crede ma, nu e cazul. Nu asta e clou -ul. Deloc.
[ATI = anestezie și terapie intensivă; in engleza e ICU – intensive care unit]
„Cum mor doctorii”, de Ken Murray, MD, este un eseu care continuă să provoace discuții furtunoase pe internet chiar și după ani de zile de la publicare.
Cum mor doctorii (1/4)
Ken Murray, MD
ACUM CÂȚIVA ANI, Charlie, un ortoped foarte respectat și un mentor al meu, și-a descoperit o umflătură în stomac. S-a dus la un doctor să îl vadă și diagnosticul a fost cancer pancreatic. Acest doctor era unul dintre cei mai buni din țară: inventase chiar și o nouă procedură pentru exact acest tip de cancer, care ar putea tripla șansele de supraviețuire de cinci ani – de la 5 la sută la 15 la sută – chiar dacă cu o calitate slabă a vieții. Charlie nu a fost interesat. A doua zi a plecat acasă, și-a închis cabinetul și nu a mai călcat niciodată într-un spital. S-a concentrat pe petrecerea timpului cu familia și a încercat să se simtă cât mai bine cu putință. Câteva luni mai târziu, a murit acasă. Nu a făcut chimioterapie, iradiere sau tratament chirurgical. Medicare nu a cheltuit mult cu el.
Nu este un subiect frecvent de discuții, dar medicii mor și ei. Însă nu mor ca toți ceilalți. Ceea ce este neobișnuit în privința lor nu este cât de mult tratament primesc în comparație cu majoritatea americanilor, ci cât de puțin. După atâta timp consacrat luptei cu moartea altora, ei tind să fie relativ senini atunci când ajung în situația să facă față propriei morți. Știu exact ce se va întâmpla, cunosc opțiunile și, în general, au acces la orice fel de îngrijiri medicale pe care și le-ar putea dori. Dar ei preferă să treacă dincolo cu discreție.
Desigur, medicii nu vor să moară; vor să trăiască. Dar ei știu suficient despre medicina modernă pentru a-i cunoaște limitele. Și știu suficient despre moarte ca să știe de ce se tem cel mai mult oamenii: să moară în chinuri și să moară singuri. Au vorbit despre asta cu familiile lor. Ei vor să fie siguri că, atunci când le va veni vremea, nu se vor lua măsuri eroice – că nu vor fi nevoiți, în ultimele momente pe pământ, să trăiască experiența ca cineva să le rupă coastele în încercarea de a-i resuscita cu CPR (asta se întâmplă dacă CPR este făcută corect). / CPR: resuscitare cardiopulmonara /
Aproape toți profesioniștii din medicină au văzut ceea ce numim „tratamente medicale inutile” aplicate pacientilor. Asta se întâmplă atunci când medicii fac apel la tehnologie de ultimă oră ca să trateze o persoană grav bolnavă, aproape de sfârșitul vieții. Pacientul va fi tăiat și deschis, perforat cu tuburi, conectat la mașini și asaltat cu medicamente. Toate acestea se întâmplă în unitatea de terapie intensivă, la un cost de zeci de mii de dolari pe zi și conduc la niște suferințe pe care nu le-am provoca unui terorist. Nu mai țin minte de câte ori mi-au spus colegii medici, în aproape aceleași cuvinte: „Promite-mi că, dacă mă găsești într-o astfel de stare, mă vei omorî”. Unele cadre medicale poartă medalioane pe care scrie “NO CODE”, pentru a le transmite medicilor să nu efectueze CPR (resuscitare cardiopulmonara) asupra lor. Am văzut mesajul ăsta chiar și ca tatuaj.
A administra îngrijiri medicale care îi fac pe oameni să sufere este angoasant. Medicii sunt instruiți să adune informații fără să își exteriorizeze sentimentele, dar în particular, printre colegii medici, își vor da drumul la gură. „Ar face cineva asta membrilor familiei sale?” vor întreba. Bănuiesc că acesta este unul dintre motivele pentru care medicii au rate mai mari de consum de alcool și depresie decât profesioniștii din majoritatea celorlalte domenii. Știu că acesta este unul din motivele pentru care eu am încetat să mai lucrez în spital în ultimii 10 ani de activitate.
Cum s-a ajuns la asta – ca medicii să administreze atât de multe tratamente pe care nu le-ar vrea pentru ei înșiși? Răspunsul simplu, sau nu chiar atât de simplu: pacienții, medicii și sistemul.
Pentru a vedea cum joacă pacienții un rol, imaginați-vă un scenariu în care cineva și-a pierdut cunoștința și a fost internat într-o sală de la urgențe. Așa cum se întâmplă deseori, nimeni nu și-a făcut un plan pentru această situație, iar membrii familiei, șocați și speriați, se găsesc prinși într-un labirint de alegeri. Sunt copleșiți. Când medicii întreabă dacă vor să se facă „totul”, ei răspund că da. Apoi începe coșmarul. Uneori, membrii unei familii chiar vor să se facă „totul”, dar adesea ei subînțeleg prin asta „tot ceea ce este rezonabil”. Problema este că ei nu știu ce este rezonabil și, în confuzia și întristarea lor, nici nu vor întreba despre asta si nici vor auzi ce le-ar putea, eventual, spune un medic. În ce îi privește, medicii cărora li s-a spus să facă „totul” se vor conforma, indiferent dacă este rezonabil sau nu.
Scenariul de mai sus este unul obișnuit. Oamenii au așteptări nerealiste de la ceea ce pot face medicii. Mulți cred că CPR este un salvator de vieți demn de încredere, când, de fapt, rezultatele sunt de obicei mediocre. Mi s-au adus sute de oameni în sala de la urgență după ce li s-a aplicat CPR (resuscitare cardiopulmonara). Doar unul singur, un om sănătos, fără probleme cu inima (pentru cei care vor amănunte, omul a avut o “tension pneumothorax”), a ieșit din spital pe picioarele lui. Dacă un pacient are boli severe, bătrânețe sau o boală terminală, șansele unui rezultat bun după CPR sunt infinitesimale, iar riscurile de suferință sunt copleșitoare. Ignoranța și așteptările nerealiste duc la multe decizii proaste.
Dar, desigur, nu doar pacienții fac ca aceste lucruri să se întâmple. Medicii joacă, de asemenea, un rol activ. Problema este că chiar și medicii care detestă să acorde îngrijiri inutile trebuie să găsească o modalitate de a răspunde dorințelor pacienților și familiilor. Să ne imaginăm, încă o dată, sala de la urgențe cu membrii familiei îndurerate, eventual isterici. Acestia nu îl cunosc pe doctor. Stabilirea încrederii în astfel de circumstanțe este un lucru foarte delicat. Oamenii sunt tentați să creadă că medicul are o atitudine indiferentă, încercând să economisească timp, sau bani, sau efort, mai ales dacă medicul nu recomandă un tratament suplimentar.
Unii medici sunt comunicatori mai buni decât alții, alții sunt mai duri, dar presiunile cu care se confruntă sunt similare. Când m-am confruntat cu circumstanțe implicând opțiuni de viață și de moarte, am ales calea de a prezenta doar opțiunile pe care le consideram rezonabile (așa cum aș face în orice situație) cât mai devreme cu putință. Când pacienții sau familiile aduceau în discuție alegeri nerezonabile, discutam problema în termeni de profan pentru a ilustra clar dezavantajele. Dacă pacienții sau familiile insistau asupra tratamentelor pe care eu le consideram inutile sau dăunătoare, le propuneam să îi transfer unui alt doctor sau spital.
Ar fi trebuit să fiu mai ferm uneori? Ce știu e că unele dintre aceste transferuri încă mă bântuie. Unul dintre pacienții de care am fost foarte atașat a fost o avocată dintr-o familie politică faimoasă. Avea un diabet sever și o circulație îngrozitoare și, la un moment dat, a dezvoltat o inflamație dureroasă la picior. Cunoscând riscurile spitalelor, am făcut tot ce am putut ca să o determin să nu recurgă la o intervenție chirurgicală. Dar ea a căutat experți externi cu care nu aveam nicio relație. Neștiind despre ea la fel de multe ca și mine, aceștia au decis să efectueze operații de bypass pe vasele ei de sânge înfundate cronic la ambele picioare. Aceasta nu i-a restabilit circulația și rănile chirurgicale nu se mai vindecau. Picioarele i s-au gangrenat și a îndurat amputări bilaterale ale picioarelor. A murit două săptămâni mai târziu în celebrul centru medical în care s-au produs toate acestea.
Este ușor să le găsești vină atât medicilor cât și pacienților în astfel de întâmplări, dar în multe cazuri părțile sunt pur și simplu victime ale unui sistem mai mare care încurajează un tratament excesiv. În unele cazuri nefericite, medicii folosesc modelul “onorariu pentru serviciu” pentru a face tot ce pot, oricât de inutil, doar pentru a câștiga bani. Cel mai adesea, totuși, medicilor le e teamă de litigii și fac tot ceea ce li se cere, cu puțin feedback, pentru a evita să intre în necazuri.
Chiar și atunci când au fost făcute pregătirile adecvate, sistemul poate încă să înghită oamenii. Unul dintre pacienții mei, un bărbat pe nume Jack, de 78 de ani, care era bolnav de ani buni și a suferit vreo 15 proceduri chirurgicale majore, mi-a spus că niciodată și în niciun caz nu mai vrea să fie pus din nou pe life support machines. Totuși, într-o sâmbătă, Jack a suferit un atac cerebral masiv și a fost internat la urgență inconștient, fără soția sa. Medicii au făcut tot posibilul să-l resusciteze și să-l pună pe life support în ICU. Acesta a fost cel mai groaznic coșmar al lui Jack. Când am ajuns la spital și am preluat îngrijirea lui Jack, am vorbit cu soția sa și cu personalul spitalului arătându-le notele mele despre preferințele sale de tratament. Apoi am oprit mașinile de susținere a vieții și am stat cu el. A murit două ore mai târziu.
Chiar și cu toate dorințele sale clar documentate, Jack nu a murit așa cum a sperat. Sistemul a intervenit. Una dintre asistente, am aflat ulterior, chiar a raportat autorităților debranșarea lui Jack de la mașini de către mine ca o posibilă omucidere. Desigur, nu a au fost consecințe; dorințele lui Jack au fost exprimate în mod explicit și a lăsat documentele scrise pentru a demonstra acest lucru. Dar perspectiva unei anchete a poliției este îngrozitoare pentru orice medic. Mi-ar fi fost mult mai ușor să îl las pe Jack pe life support, împotriva dorințelor sale declarate, prelungindu-i viața și suferința încă câteva săptămâni. Aș fi făcut chiar și ceva bani în plus, iar Medicare ar fi primit o factură suplimentară de 500.000 de dolari. Nu este de mirare că mulți medici greșesc pe partea tratamentelor excesive.
Dar medicii nu se supra-tratează pe ei înșiși. Ei văd în mod constant consecințele acestui lucru. Aproape oricine poate găsi o modalitate de a muri în pace acasă, iar durerea poate fi controlată mai bine ca niciodată. Hospice care (nu cred că există echivalent în română), care se concentrează pe furnizarea de confort și demnitate pacienților în fază terminală mai degrabă decât pe tratamente inutile, le oferă majorității oamenilor zile de sfârșit de viață mult mai bune. În mod uimitor, studiile au descoperit că oamenii plasați în hospice care trăiesc adesea mai mult decât persoanele cu aceeași boală care caută tratamente active. Am fost impresionat să aud recent la radio că celebrul reporter Tom Wicker „a murit liniștit acasă, înconjurat de familia sa”. Astfel de vești sunt, din fericire, tot mai obișnuite.
Cu câțiva ani în urmă, vărul meu mai mare, Torch (născut acasă la lumina unei lanterne – sau a unei torțe), a avut un atac cerebral care s-a dovedit a fi rezultatul cancerului pulmonar, care a migrat la creier. I-am aranjat să-l vadă diverși specialiști și am aflat că, cu un tratament agresiv al stării sale, inclusiv trei-cinci vizite la spital pe săptămână pentru chimioterapie, va trăi poate patru luni. În cele din urmă, Torch a decis împotriva oricărui tratament și a luat doar pastile împotriva umflării creierului. S-a mutat la mine.
Am petrecut următoarele opt luni făcând o grămadă de lucruri care îi plăceau, distrându-ne împreună cum nu am făcut-o în zeci de ani. Am mers la Disneyland, pentru prima oară. Ne-am distrat acasă. Torch era un amator de sport și a fost foarte fericit să se uite la transmisiuni sportive și să mănânce mâncare gătită de mine. A câștigat chiar și un pic în greutate mâncând felurile preferate în loc de mâncarea de la spital. Nu a avut dureri serioase și a rămas într-o stare de bună dispoziție. Într-o zi, nu s-a trezit. Și-a petrecut următoarele trei zile într-un somn asemănător unei stări de comă și apoi a murit. Costul îngrijirii sale medicale pentru cele opt luni, pentru acel singur medicament pe care l-a luat, a fost de aproximativ 20 de dolari.
Torch nu a fost medic, dar știa că își dorește o viață de calitate, nu doar cantitate. Nu așa suntem cei mai mulți dintre noi? Dacă există o formă superioară de îngrijire a bolnavilor aflați în faza terminală, aceasta este: moartea cu demnitate. Cât despre mine, medicul meu știe alegerile mele. Au fost ușor de făcut, așa cum sunt pentru majoritatea medicilor. Nu vor fi eroisme și voi trece lin în noaptea aceea eternă*. Ca și mentorul meu Charlie. Ca și vărul meu Torch. Ca și colegii mei doctori.
Ken Murray
is Clinical Assistant Professor of Family Medicine at USC.
____________________________
(*) Presupun că expresia “I will go gentle into that good night” (din textul original în engleză) e o referință la poemul “Do not go gentle into that good night” — Dylan Thomas.
Citiți originalul acestui eseu aici:
https://www.zocalopublicsquare.org/2011/11/30/how-doctors-die/ideas/nexus/