FOTO: Un fost loc al excelenţei academice şi al libertăţii, actual sediu de propagandă ideologică
Îmi este foarte greu să scriu aceste rânduri, mai ales că este o zi de sărbătoare aşa de importantă. Aş fi vrut să mă gândesc numai la înaintaşii mei şi ai noştri, care s-au înălţat şi ei, prin sacrificiul de sine, asemenea lui Hristos.
Din păcate, nu pot să nu remarc gestul pe care Universitatea Bucureşti a ales să-l facă, tocmai azi, în deplină cunoştinţă de cauză. Spun în deplină cunoştinţă de cauză pentru că, în urma protestelor primite, mai-marii Universităţii bucureştene nu au dat înapoi şi şi-au asumat alegerea făcută.
Iar răspunsul trădează ipocrizia. Exact ipocrizia care i-a cuprins pe unii odată cu "Je suis Charlie". Să răspunzi, cu cinism, că "Distincția ce urmează a fi acordată reflectă recunoașterea reputației științifice de care se bucură profesorul Peter Singer în mediul academic internațional și nu afilierea Universității din București la toate opiniile formulate de către acesta", este o insultă adusă inteligenţei noastre.
Însă batjocura nu se opreşte aici. La punctul 2, Universitatea argumentează: "Activitatea științifică suscită în permanență controverse, uneori extrem de aprinse. Universitatea din București continuă să susțină principiile libertății de expresie și al dezbaterii libere și responsabile a ideilor în mediul academic".Incredibil!
E incredibil pentru că acum câteva luni, doar, Universitatea Bucureşti refuza să pună la dispoziţie un spaţiu - deci nu să onoreze, pentru lansarea cărţii "Faţa nevăzută a homosexualităţii". Mai mult, s-a dezis de eveniment, deşi era vorba despre o carte cu studii ştiinţifice, nu de "opinii" formulate de unul sau altul. Atunci, în acel caz, "activitatea ştiinţifică" şi "dezbaterea liberă şi responsabilă a ideilor în mediul academic" n-a mai fost valabilă.
Câţi îşi mai amintesc cum standul de carte organizaţiei "Studenţi pentru viaţă" a fost cenzurat, tot de Universitatea Bucureşti, la presiunile lobby-ului pro-avort? Atunci cum de n-au mai funcţionat principiile "dezbaterii libere" şi neafilierea Universităţii la părerile exprimate în acele cărţi?
Paradoxal e că, în cazul lui Singer, intelectualitatea bucureşteană se face că plouă deşi acesta susţine pe faţă, o ilegalitate: uciderea copiilor cu dizabilităţi, ca să nu mai vorbim de zoofilie. În schimb, în cazul cărţii de mai sus, s-a invocat...legea!
Iată deci, că în orice rău există un bine. Fără decorarea lui Singer, nu s-ar fi dat în vileag adevărata faţă a intelectualilor care conduc Universitatea Bucureşti: falsitatea şi ipocrizia lor.
Paranteză: unde sunt acum apărătorii drepturilor animalelor? Se pare că zoofilia, bestialitatea, nu aduc atingere drepturilor animalelor, ci doar obiceiul tăiatului porcului de Crăciun. Unde sunt acum apărătorii copiilor, cei care voiesc să-i protejeze de "traumatizantele" imagini de la ora de religie? Nicăieri. Pentru că se pare că numele lui Iisus este mai periculos pentru un copil, decât a-i spune că atunci când era bebe era mai puţin valoros decât porcul sau oaia. Şi că dacă voiai, era ok să-l omori. Pe copil, nu pe porc.
Se dovedeşte încă o dată a fi adevărată zicala românească, "peştele de la cap se împute". Căderea poporului român în întuneric, robie şi crimă a fost cauzată de distrugerea şi apoi coruperea elitelor sale. Înainte se făceau sluj în faţa lui Carol al II-lea, al lui Dej şi al lui Ceauşescu, justificând orice aberaţie. Acum se face acelaşi lucru, în faţa stăpânului global, care başca, oferă şi burse mai mari decât localnicii.
În afară de câteva nume răsfirate, prin ţară, intelectualitatea noastră este compromisă. Nu mai are nicio legătură cu ethosul care a creat această ţară şi a-i asculta reprezintă o cale sigură spre Charlism. Adică spre nimic şi spre moarte. Am încheiat paranteza.
Nu este de mirare că Universitatea Bucureşti nu a ţinut cont de faptul că a programat onorarea lui Peter Singer, chiar de Ziua Eroilor .Altădată, măcar de complezenţă, ar fi ţinut cont de asta.
Acum însă ofensiva e pe faţă şi obiectivul e clar: trebuie să devenim toţi, Charlie. Dar, dragi profesori, lectori, academicieni şi intelectuali, aţi uitat un singur lucru: eroii noştri nu s-au dus să moară pentru Charlie. Într-o zi,nu prea îndepărtată, vă veţi întâlni cu ei. Vae victis!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Stiti cum e: "daca trebuie, trebuie, nu mai comentam, slugarnicia e slugarnicie, si banu'i, ban! Traiasca colonia Romania si noii nostri stapani...". Cam acesta este atitudinea ce ar trebui sa o adoptaptam dupa noul vant care bate de prin Vest si ne-a atins de ceva vreme si pe noi. Si cum vantul e mai tare la inaltime, prima data i-a lovit pe cei de sus ai nostri, ca mai apoi, pas cu pas sa coboare la toti.
Pe langa baterea de joc a neamului romanesc ortodox prin acordarea acestui titlu, culmea culmelor este ca ceremonia de acordare a titlului de HC, a inceput a ora 10.00, ora inceperii Sfintei Liturghii.
Noii stapani trebuie sa invete, daca nu au invatat inca, ca Hristos ne iubeste pe toti si dupa tot calvarul indurat pe Cruce, nimic din rautatea noastra nu-L mai surprinde (aceasta rautate se intoarce insa impotriva raufacatorului insasi). Insa ei, dupa modelul reeducarii de la Pitesti, continua sa batjocoreasca tot ce e sfant.
Felicitari tuturor celor care au luat atitudine impotriva acestui trist eveniment care dezonoreaza U.B.
Dumnezeu sa ne inalte cu sufletul si mintea la El, ca sa nu apucam sa ajungem ne-oameni, "iluminati" si tele-ghidati fiind de vantul care bate de la Vest.
Cinste tuturor Eroilor neamului care au adormit pe toate fronturile, in lagare si in inchisori, pentru mantuirea Neamului Romanesc!
La multi ani! tuturor oamenilor si mai ales celor ce poarte numele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, de onomastica lor.
Hristos S-a inaltat!
Propun acordarea de catre universitatea din Bucuresti a DHC doctorului Joesf Mengele, pentru studiul stiintific extins in genetica si teoria speciilor (si a raselor).
Propun acordarea de catre universitatea din Bucuresti a DHC lui V.I. Lenin, I.V. Stalin, Pol Pot, pentru contributia importanta (peste care chiar nu poti sa treci cu vederea) in domeniul sociologiei.
E drept, studiile celor mentionati mai inainte au suscitat si suscita in continuare controverse aprinse in lumea stiintifica, dara daca s-a putut o data, de ce sa nu se poata inca o data?
Acum trecand intr-un registru mai serios, am o propunere de dezbatere: desemnarea persoanelor care primesc titlul de DHC din partea UB este rezultatul muncii unei echipe de idioti? Sau se face pe baza unei liste care vine Dumnezeu stie de unde?
Mai jos este un articol scris de d-l Valentin Muresan legat de subiectul controversat Peter Singer.
Va solicit toti cei interesati sa facem o apreciere critica acestui articol.
Adevarul trebuie sa triumfe mereu, indiferent daca ne convine sau nu.
"Să-l interzicem pe Peter Singer?
Valentin Muresan mai 22, 2015 Cultura, Reactie rapida
Sunt convins că o organizaţie pentru promovarea toleranţei nu poate fi intolerantă. Şi încă virulent intolerantă. Să nu fie ea capabilă de dialog raţional, ci doar de scoaterea pistoalelor dogmei? Imposibil! În numele unei organizaţii pe care mi-o imaginez sincer orientată spre promovarea toleranţei, nişte domni cu identitate incertă îşi permit să scrie vorbe care o compromit. Ne cer, bunăoară, să-l interzicem pe Peter Singer şi să-l blamăm, pentru că el ar cere, chipurile, omorârea copiilor, sexul cu animalele, ar susţine lipsa de valoare a vieţii umane, eutanasia etc. Un monstru care ar fi trebuit să stea demult la închisoare. Asemenea evaluări infantile provin fie din incapacitatea de a citi atent şi a înţelege cele scrise de filosoful australian, fie dintr-o greu descifrabilă rea intenţie. Pentru că doar plasarea pe poziţia eticii creştine nu justifică un asemenea comportament belicos, creştinismul fiind o morală a iubirii, nu a injurierii celuilalt şi a manipulării grosolane a publicului. Şi BOR ar trebui să mai cearnă organizaţiile şi persoanele care scriu în numele creştinismului dacă nu vrea să scadă în sondaje. În orice caz, cei ce scriu în halul acesta compromit idealul nobil pentru care militează organizaţia pentru toleranţă ce semnează protestul.
Căci Peter Singer nu e un amator care acum învaţă să scrie la ziar. Nu e un semidoct ce se hrăneşte cu ştiri de la televizor. Despre el se transmit ştiri. A fost inclus de Time Magazine în topul primilor 100 cei mai influenţi oameni de pe planetă şi probabil cel mai faimos filosof. Profesorul Peter Unger de la New York University îl caracteriza astfel într-o scrisoare trimisă rectorului Universităţii Stanford, un laureat al premiului Nobel: “Este cel mai proeminent Profesor pe care l-a dat vreodată ţara sa. E cel mai faimos şi influent etician în viaţă, depăşind în originalitate şi influenţă orice filosof de la Bertrand Russell încoace”. Să poată susţine un asemenea om afirmaţii atât de rudimentare cum sunt cele de mai sus, gângăveli demne de un şcolar repetent?
Obiecţiile aduse lui Singer de semnatarii protestului sunt, în esenţă, două: prima, că „ar susţine lipsa relativă de valoare a vieţii umane”. Metoda folosită de critici e aceea a scoaterii din context şi a modificării textului prin secţionare arbitrară. De fapt, Singer scrie astfel: „Unii spun că”, nu „eu spun că…” (Practical Ethics, ediţia II, p. 105). Anume unii spun că „trebuie să recunoaştem că, din punctul de vedere specific al diferitelor fiinţe, fiecare viaţă are o valoare egală”. Ceea ce omit comentatorii noştri e să adauge că, după mai multe argumente, Singer conchide: ”teza că viaţa oricărei fiinţe are o valoare egală cu a celorlaltee foarte puţin justificată” pentru ca apoi să caute temeiuri pentru a respinge pur şi simplu acest punct de vedere (Practical Ethics, ediţa II, p, 120). În acest caz, prin trunchierea textului, i se atribuie autorului un punct de vedere pe care nu îl are şi care e chiar criticat.
A doua vină a lui Singer este, chipurile, susţinerea tezei: „Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”.
Singer nu discută atât de simplist. Aici e vorba de apariţia caracteristicilor „persoanei morale”: nivel de raţionalitate, conştiinţă de sine, putere de înţelegere, capacitate de a avea trăiri etc. Sau, cum spune Kant, „autonomie”, deci capacitatea de autoguvernare. Toată lumea e de acord că fiinţa umană dobândeşte asemenea trăsături („autonomia”) în timp. Încă din anii 60 ai secolului trecut un psiholog experimentalist precum Jean Piaget a confirmat ipoteza apariţiei treptate a conştiinţei morale la copil. El nu e, în primele faze, o persoană morală. Susţin protestatarii că embrionul în care abia apare sistemul nervos e o … persoană morală cu conştiinţă de sine, nevoi de conştientizare şi despre care sunt valabile drepturile? La fel ca embrionul sau ca fătul, un nou-născut de o săptămână sau de o lună nu are aceste caracteristici ale persoanei morale. Când devine fătul o persoană morală care poate avea drepturi, iată o întrebare la care nu există un răspuns ferm dat de oamenii de ştiinţă. Apoi, există animale non-umane „inteligente” (cum sunt porcul, câinele şi cimpanzeul) care depăşesc nou-născutul de o săptămână sau o lună în privinţa posedării acestor caracteristici. Dacă fătul (şi cu atât mai mult embrionul – între 4 şi 8 săptămâni) nu are aceste caracteristici, aceasta înseamnă că nici unul, nici altul nu sunt persoane morale. Nu e vorba deci de copii în genere, ci de nou-născuţi care nu posedă aceste însuşiri. „Un nou-născut de o săptămână nu este o fiinţă raţională şi conştientă de sine şi există numeroase animele non-umane a căror raţionalitate, conştiinţă de sine, putere de înţelegere, capacitate de a avea trăiri etc. depăşesc pe acelea ale unui nou-născut uman în vârstă de o lună sau o săptămână”. Acesta e un fapt ştiinţific banal. Aici nu e vorba de punerea în balanţă a vieţii unui om cu viaţa unui porc spunând că a porcului e mai importantă, ci de compararea, la o anumită vârstă, a apariţiei unor rudimente naturale ale persoanei morale la copil şi la animalele inteligente. Din aceste fapte de biologie a înmulţirii speciei se conchide: „Dacă fătul nu are aceleaşi pretenţii la viaţă precum o persoană [deci nu are dreptul la viaţă, apărat de un set de obligaţii sau datorii], se pare că nou-născutul nu le are nici el, iar viaţa unui nou-născut are, pentru om, o valoare mai mică decât viaţa unui porc, câine sau cimpanzeu pentru animalul non-uman” (PE, p. 169). Singer argumentează aşadar că viaţa unui făt (ca şi a unui embrion) nu are o valoare mai mare decât viaţa unei fiinţe non-umane aflată la aceleşi nivel de raţionalitate, conştiinţă de sine, putere de înţelegere, capacitate de a avea trăiri etc. Dat fiind că un făt nu e o persoană, el nu poate avea aceleaşi pretenţii de a poseda viaţă precum o persoană (care are drepturi, între care şi dreptul la viaţă).
În fine, s-a mai spus că „Singer afirmă că relaţiile sexuale între specii nu reprezintă o ofensă adusă demnității noastre ca ființe umane”. Nu, Singer afirmă că sexul cu animale există, că el “nu este natural şi nici normal”, dar că se înmulţesc indiciile că el nu mai e considerat o “ofensă adusă demnităţii noastre ca fiinţe umane”, adică o decădere a omului, din punctul de vedere al comportamentului sexual, într-o categorie diferită şi inferioară, cea a animalităţii. Căci noi aparţinem din acest punct de vedere genului animal. Ceea ce nu înseamnă că sexul omului nu e umanizat, spre deosebire de cel animal. Până nu demult, toate activităţile sexuale nereproductive (din plăcere) erau considerate o decădere a omului în animalitate şi prohibite moral (pedepsite). Treptat, au fost dezincriminate homosexualitatea, masturbarea, diferite forme de perversiuni sexuale. Sexul cu animale a fost şi rămâne prohibit. Pe bună dreptate, zic eu. Ceea ce observă Singer, constatând că şi unele animale pot fi excitate de fiinţele umane, este că la nivel de bază, noi suntem animale şi că nu ar mai trebui să ne plângem că unele forme de sex atentează la demnitatea noastră, coborându-ne într-un regn inferior. O teză pe care o notez, cu care eu nu sunt de acord, dar pentru a arăta că nu eşti de acord e nevoie de argumente. Nu de ameninţări.
I s-a mai reproşat acceptarea eutanasiei. Singer îşi aminteşte: cu câţiva ani în urmă, Curtea Supremă de Justiţie din Marea Britanie a decis, în cazul unui tânăr care, din cauza unui accident, era în mod continuu inconştient, că doctorii pot acţiona legal pentru a-i curma viaţa deoarece a o continua nu era în beneficiul lui. În situaţia în care bolnavul e conştient, el e singurul care decide cu privire la viaţa sa, consideră Singer. În alte situaţii e loc de controverse.
Nu avem voie să discutăm asemenea cazuri? Nu avem voie să dăm decât o singură soluţie? Universitatea e spaţiul gândirii libere. Putem să nu fim de acord cu Singer din multe puncte de vedere. Dar nu avem dreptul să-l interzicem, să-l cenzurăm, să-l jignim pentru ideile lui. La fel cum creştinilor nu le place să fie jigniţi de musulmani şi musulmanilor de creştini. Tânjiţi după împuşcături în numele lui Dumnezeu? Suntem nevoiţi să punem întrebarea: care e, atunci, Dumnezeul vostru? Libertatea de gândire şi exprimare a fost un bun câştigat după secole de lupte de idei şi nu numai. Am scăpat, recent, cu greu de sub dogma comunistă şi nu mai vrem să intrăm sub alte dogme. Oricât de „alese” ar fi. Dar dacă alţii le adoptă, noi vrem să le discutăm. De aceea, lăsaţi-ne să deliberăm fără restricţii, lăsaţi-ne să ne îndoim, lăsaţi-ne să nu fim siguri, pentru a nu pierde ceea ce am câştigat atât de greu.
• Text aparut pe site-ul Centrului de Cercetare in Etica Aplicata"
Asadar, desbaterea este deschisa....
Hristos S-a inaltat!
Cu drag,
Marian Magureanu, Arad
Cred că, înainte de a formula critici ale operei unui filosof, este necesar să citim opera pe care o criticăm.
In era socialistă a României, ”filozofii materialiști” elogiau opera lui Engels, ”Anti-Duhring”, ba chiar completau criticile lui Engels, în condițiile în care nu cunoșteau opera lui Duhring! Istoria se repetă mereu, parcă pentru a ne atrage atentia că nu (vrem să) evoluăm.
Important este sa triumfe Adevarul. Si in Adevar doar sa evoluam.
Abia astept sa pot sa am timpul necesar sa citesc opera acestui filosof.
In masura in care sunt instare o sa va impartasesc ceea ce am inteles, pentru a putea avea o dezbatere din care sa ne folosim toti.
Cu respect,
Marian Magureanu
RECTOR: Prof. univ. dr. Mircea Dumitru
Tel.: +40-21-307 73 02
e-mail: mircea.dumitru@unibuc.ro
Prof. univ. dr. Romiţă Iucu
Prorector Programe de studii şi probleme academice
Tel: 0040-213077307
Email: iucu@unibuc.ro
Prof. univ. dr. Emil Barna
Prorector Cercetare şi Resurse financiare
Tel: 0040-213077304
Email: emil.barna@unibuc.ro
Prof. univ. dr. Maria Voinea
Prorector Resurse umane, gestiunea patrimoniului şi probleme sociale studenţeşti
Tel: 0040-213077305
Email: maria.voinea@unibuc.ro
Prof. univ. dr. Magdalena Iordache-Platis
Prorector Managementul calităţii şi relaţiile cu mediul de afaceri
Tel: 0040-213077366
Email: magdalena.platis@unibuc.ro
Prof. univ. dr. Liviu Papadima
Prorector Relaţii internaţionale şi comunicare instituţională
Tel: 0040-3077363
Fax: 0040-213077385
Email: liviu.papadima@unibuc.ro
Textul este in limba engleza, insa, nadajduiesc sa se inteleaga.
Singly authored books[edit]
• Animal Liberation: A New Ethics for our Treatment of Animals, New York Review/Random House, New York, 1975; Cape, London, 1976; Avon, New York, 1977; Paladin, London, 1977; Thorsons, London, 1983. Harper Perennial Modern Classics, New York, 2009.
• Democracy and Disobedience, Clarendon Press, Oxford, 1973; Oxford University Press, New York, 1974; Gregg Revivals, Aldershot, Hampshire, 1994
• Practical Ethics, Cambridge University Press, Cambridge, 1980; second edition, 1993; third edition, 2011. ISBN 0-521-22920-0, ISBN 0-521-29720-6, ISBN 978-0-521-70768-8
• Marx, Oxford University Press, Oxford, 1980; Hill & Wang, New York, 1980; reissued as Marx: A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2000; also included in full in K. Thomas (ed.), Great Political Thinkers: Machiavelli, Hobbes, Mill and Marx, Oxford University Press, Oxford, 1992
• The Expanding Circle: Ethics and Sociobiology, Farrar, Straus and Giroux, New York, 1981; Oxford University Press, Oxford, 1981; New American Library, New York, 1982. ISBN 0-19-283038-4
• Hegel, Oxford University Press, Oxford and New York, 1982; reissued as Hegel: A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2001; also included in full in German Philosophers: Kant, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Oxford University Press, Oxford, 1997
• How Are We to Live? Ethics in an Age of Self-interest, Text Publishing, Melbourne, 1993; Mandarin, London, 1995; Prometheus, Buffalo, NY, 1995; Oxford University Press, Oxford, 1997
• Rethinking Life and Death: The Collapse of Our Traditional Ethics, Text Publishing, Melbourne, 1994; St Martin's Press, New York, 1995; reprint 2008. ISBN 0-312-11880-5 Oxford University Press, Oxford, 1995
• Ethics into Action: Henry Spira and the Animal Rights Movement, Rowman and Littlefield, Lanham, Maryland, 1998; Melbourne University Press, Melbourne, 1999
• A Darwinian Left, Weidenfeld and Nicolson, London, 1999; Yale University Press, New Haven, 2000. ISBN 0-300-08323-8
• One World: The Ethics of Globalisation, Yale University Press, New Haven, 2002; Text Publishing, Melbourne, 2002; 2nd edition, pb, Yale University Press, 2004; Oxford Longman, Hyderabad, 2004. ISBN 0-300-09686-0
• Pushing Time Away: My Grandfather and the Tragedy of Jewish Vienna, Ecco Press, New York, 2003; HarperCollins Australia, Melbourne, 2003; Granta, London, 2004
• The President of Good and Evil: The Ethics of George W. Bush, Dutton, New York, 2004; Granta, London, 2004; Text, Melbourne, 2004. ISBN 0-525-94813-9
• The Life You Can Save: Acting Now to End World Poverty. New York: Random House 2009.[79]
• The Most Good You Can Do: How Effective Altruism Is Changing Ideas About Living Ethically. Yale University Press, 2015.
Coauthored books[edit]
• Animal Factories (co-author with James Mason), Crown, New York, 1980
• Test-Tube Babies: a guide to moral questions, present techniques, and future possibilities (co-edited with William Walters), Oxford University Press, Melbourne, 1982
• The Reproduction Revolution: New Ways of Making Babies (co-author with Deane Wells), Oxford University Press, Oxford, 1984. revised American edition, Making Babies, Scribner's New York, 1985
• Animal Liberation: A Graphic Guide (co-author with Lori Gruen), Camden Press, London, 1987
• Should the Baby Live? The Problem of Handicapped Infants (co-author with Helga Kuhse), Oxford University Press, Oxford, 1985; Oxford University Press, New York, 1986; Gregg Revivals, Aldershot, Hampshire, 1994. ISBN 0-19-217745-1
• Ethical and Legal Issues in Guardianship Options for Intellectually Disadvantaged People (co-author with Terry Carney), Human Rights Commission Monograph Series, no. 2, Australian Government Publishing Service, Canberra, 1986
• How Ethical is Australia? An Examination of Australia's Record as a Global Citizen (with Tom Gregg), Black Inc, Melbourne, 2004
• The Ethics of What We Eat: Why Our Food Choices Matter (or The Way We Eat: Why Our Food Choices Matter), Rodale, New York, 2006 (co-author with Jim Mason); Text, Melbourne; Random House, London. Audio version: Playaway. ISBN 1-57954-889-X
• Eating (co-authored with Jim Mason), Arrow, London, 2006
• Stem Cell Research: the ethical issues. (co-edited by Lori Gruen, Laura Grabel, and Peter Singer). New York: Blackwells. 2007.
• The Future of Animal Farming: Renewing the Ancient Contract (with Marian Stamp Dawkins, and Roland Bonney) 2008. New York: Wiley-Blackwell.
• The Point of View of the Universe: Sidgwick and Contemporary Ethics (with Katarzyna de Lazari-Radek), Oxford University Press, 2014
Edited and co-edited volumes and anthologies[edit]
• Animal Rights and Human Obligations: An Anthology (co-editor with Thomas Regan), Prentice-Hall, New Jersey, 1976. 2nd revised edition, Prentice-Hall, New Jersey, 1989
• In Defence of Animals (ed.), Blackwells, Oxford, 1985; Harper & Row, New York, 1986. ISBN 0-631-13897-8
• Applied Ethics (ed.), Oxford University Press, Oxford, 1986
• Embryo Experimentation (co-editor with Helga Kuhse, Stephen Buckle, Karen Dawson and Pascal Kasimba), Cambridge University Press, Cambridge, 1990; paperback edition, updated, 1993
• A Companion to Ethics (ed.), Basil Blackwell, Oxford, 1991; paperback edition, 1993
• Save the Animals! (Australian edition, co-author with Barbara Dover and Ingrid Newkirk), Collins Angus & Robertson, North Ryde, NSW, 1991
• The Great Ape Project: Equality Beyond Humanity (co-editor with Paola Cavalieri), Fourth Estate, London, 1993; hardback, St Martin's Press, New York, 1994; paperback, St Martin's Press, New York, 1995
• Ethics (ed.), Oxford University Press, Oxford, 1994
• Individuals, Humans and Persons: Questions of Life and Death (co-author with Helga Kuhse), Academia Verlag, Sankt Augustin, Germany, 1994
• The Greens (co-author with Bob Brown), Text Publishing, Melbourne, 1996
• The Allocation of Health Care Resources: An Ethical Evaluation of the "QALY" Approach (co-author with John McKie, Jeff Richardson and Helga Kuhse), Ashgate/Dartmouth, Aldershot, 1998
• A Companion to Bioethics (co-editor with Helga Kuhse), Blackwell, Oxford, 1998
• Bioethics. An Anthology (co-editor with Helga Kuhse), Blackwell, 1999/ Oxford, 2006
• The Moral of the Story: An Anthology of Ethics Through Literature (co-edited with Renata Singer), Blackwell, Oxford, 2005
• In Defense of Animals. The Second Wave (ed.), Blackwell, Oxford, 2005
• The Bioethics Reader: Editors' Choice. (co-editor with Ruth Chadwick, Helga Kuhse, Willem Landman and Udo Schüklenk). New York: Blackwell, 2007
• J. M. Coetzee and Ethics: Philosophical Perspectives on Literature (co-editor with A. Leist), New York: Columbia University Press, 2010
Anthologies of Singer's work[edit]
• Writings on an Ethical Life, Ecco, New York, 2000; Fourth Estate, London, 2001. ISBN 0-06-019838-9
• Unsanctifying Human Life: Essays on Ethics (edited by Helga Kuhse), Blackwell, Oxford, 2001
Commentary volumes on Singer's work[edit]
• Jamieson, Dale (ed.). Singer and His Critics. Wiley-Blackwell, 1999
• Schaler, Jeffrey A. (ed.), Peter Singer Under Fire: The Moral Iconoclast Faces His Critics. Chicago: Open Court Publishers, 2009
• Davidow, Ben (ed.). "Peter Singer" Uncaged: Top Activists Share Their Wisdom on Effective Farm Animal Advocacy Davidow Press, 2013
Asadar, o lista lunga si din pacate doar o carte am gasit tradusa in limba romana.
Pe cat se poate ar fi minunat, sa se gaseasca oameni dispusi sa lectureze si sa se creeze mai multa lumina in acest subiect controversat.
Doamne ajuta!