Dezbatere organizată de Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educaţive (FICE) despre fenomenele extreme în școala românească de azi. Se vorbește despre violența din unităţile de învăţământ, despre promiscuitate, pornografie, sexualitate și manifestări deviante, despre consumul de alcool și de stupefiante.

 

Se vorbește la modul general, cu cifre: în anul 2014-2015 au fost înregistrate 18.793 de cazuri de violenţă în școli. 3397 sunt asociate cu violenţa verbală. Cifrele sunt în scădere faţă de anul anterior. Şi consumul de droguri în rândul elevilor a scăzut. Stăm bine, dacă ne uităm în statistici. Violenţa nu înseamnă însă doar vânătăi, pumn ridicat sau insultă. Există, în școlile din România, și forme de violenţă psihică, subliminale și greu de cuantificat acum. Așa cum există și manifestări, neasumate oficial, ale promiscuităţii.

 

Reporter: Ce părere aveţi despre școlile care organizează vineri sărbătoarea de Halloween?    

RUXANDRA RĂŞCANU (Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei): Am o părere foarte personală. Mie mi se pare că trebuie să ne ţinem sărbătorile românești. (...)

Reporter: Este și aceasta o formă de violenţă! Ministerul Educaţiei a făcut vreo recomandare? Sau face vreo recomandare?

MAGDONIA PÃUNESCU (consilier în Ministerul Educaţiei): Ȋn principiu, unităţile de învăţământ sunt cele care organizează astfel de activităţi, orice activitate care se derulează în școală. Ȋn ceea ce privește sărbătoarea de Halloween, ea poate fi deturnată, ca înţeles al ei. Ea nu e o sărbătoare negativă. E adevărat că nu este a noastră și că se apropie... Dar trebuie să fim foarte atenţi ce îi învăţăm pe copii, pentru că tocmai Halloween-ul transmite mesajul de înlăturare a spiritelor negative. Sau a spritelor care pot aduce rău. Ori, aici este problema, ca la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, în momentul în care se organizează astfel de sărbători, desigur, fără a afecta procesul instructiv-educativ, ele sunt de obicei activităţi extra-școlare, în această situaţie școala, organizatorul acestei activităţi, desigur că trebuie să o definească ca atare și să-i transmită mesajul educaţional. Acela, așa cum vi l-am spus, de înlăturare a spiritelor rele.

SORIN IVAN  (vicepreședinte FICE): Da, numai că nu face parte din spiritualitatea noastră religioasă.

MAGDONIA PÃUNESCU (consilier Ministerul Educaţiei): Numai că nu face parte din spiritualitatea noastră și este deci o interpretare...

Reporter: Iar copiii înșiși vin costumaţi în „spirite rele”.

ELENA ŞTEFAN (Inspectoratul Şcolar al Municipiului București): Şi cine le cumpără costumele pentru Halloween, dacă nu vă supăraţi?

Reporter: Cine le cumpără costumele? Părinţii. Dar părinţilor nu li se cere acordul, doamnă. E o problemă.

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Dvs. aţi spus „ce părere are ministerul?” Eu reprezint Inspectoratul. Dar, aceste costume sunt cumpărare de școală? 

Reporter: Nu. De părinţi. Dar părinţilor NU li se cere acordul (pentru organizarea acestor evenimente).

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Aceste activităţi extra-școlare, așa cum a spus doamna Megdonia Păunescu, sunt hotărâte de consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ, de comun acord cu părinţii. Dacă comitetul de părinţi și-a dat acordul pentru organizarea acelei activităţi extra-școlare, atunci, părinţii, nu?, și-au dat acordul.

Reporter: Teoretic.

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Costumele le cumpără părinţii. Promovarea acestor sărbători care nu sunt ale noastre sunt (sic!) făcute prin media. Cum au aflat? Ce mare publicitate se face acum, la aceste sărbători. Ce se anunţă că, în toate  barurile, la sfârșit de săptămână, sunt sărbători pentru aceasta. Deci, este o sărbătoare împrumutată...

Reporter: Am înţeles. Ȋnsă școala nu ar trebui să încurajeze așa ceva!

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Şcoala nu încurajează, dar...

Reporter: Pentru că în februarie avem ziua îndrăgostiţilor!

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Ȋmi daţi voie să spun?! Dacă școala interzice, părinţii se revoltă, și-atunci unde trebuie să acţionăm?

Reporter: Şcoala nu ar trebui să încurajeze! Nu să interzică...

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Dacă părinţii nu sunt de acord, nu cumpără costume copiilor și nu participă la activitate.

Reporter: ...ca acel copil să se simtă exclus.

ELENA ŞTEFAN (ISMB): Da’ nu-i problema că se simte exclus. I se explică. Părintele are rolul de a explica de ce nu este de acord.

SORIN IVAN (vicepreședinte FICE): Este adevărat că școala se află sub presiunea părinţilor. Ceea ce nu este un lucru bun (...) Dacă părinţii, pe fondul fenomenelor sociale, între care se numără, zic eu, și un anumit declin educaţional, și o anumită confuzie a valorilor, dacă părinţii pretind astfel de lucruri, nu înseamnă că școala trebuie să accepte orice pretind părinţii. (...) Dincolo de discuţia aceasta, ce e tradiţional, ce nu e tradiţional, dacă e bine să împrumutăm, dacă e bine să imităm, rămâne faptul că această..., care nu e sărbătoare, acest ceremonial, acest ritual de exorcizare, că asta este ideea, cu rădăcini în Anglia, în Scoţia, după aceea exportate în America, acest ceremonial a fost împrumutat doar din punct de vedere formal, fără a se mai știi semnificaţia lui spirituală și sensul. Atâta vreme cât se limitează la dovleci decupaţi și costume și așa mai departe, și nu degenerează în acţiuni care să meargă spre morbid, spre tenebros, spre macabru, atunci, da.