

Esti părinte? Normal ca te preocupa viitorul copilului tău. Câteodată, ne punem în pat si deodata ne izbeste un val de neliniste. O presimtire a timpurilor, un ecou al unui viitor intunecat, o angoasa a valului care se aude venind...
Școala merge inainte, citim peste tot despre tot felul de reforme. Mai ales din educatie, de parca toate partidele s-ar face doar din specialisti in educatie. Auzi de cutare... scolit in strainatate... vine una cu "educatia care sa aiba elevul in centru". E scolita in State sau, mai nou, in Finlanda. Viata ei arata ca un templu ocult. Babilon academic. Ce sa-i mai explici ca in centrul educatiei nu sta elevul, ci valorile, sufletul, caracterul. Ce sa-i mai zici "specialistei" ori "specialistului" ca educatia nu se face pentru vremuri, ci pentru Eternitate, ca nu inveti pentru a te descurca, ci pentru a razbate, ca nu inveti pentru a "prinde un job" la corporatii, ci pentru a deosebi BINELE, de RĂU, ADEVĀRUL, de FALS, SINCERITATEA, de IPOCRIZIE... A FI, de A AVEA?
Cugetand la toate astea, m-am trezit si eu printre profesorii care au avut minunata initiativă de a da o mana de ajutor obștii de la Manastirea Paltin Petru Vodă, impreuna cu elevii Seminarului Veniamin Costachi de la Mânăstirea Neamț. M-am nimerit la asezat lemne, altii s-au dus la taiat, ceilalti pe la bucatarie, la pește etc. Grupuri de voinicie si voiosie, prin Manastire, sa ajute unde era nevoie... pusi pe treabă, parca iesisem din timp... o maicuta muncea cot la cot cu noi, muncea fara manusi, ridica butuci si-i pasa mai departe, din mana in mana, pentru a fi stivuiti. Avea o miscare fluida, ca rugaciunea de noapte iar fața ei pastra un echilibru perfect intre seriozitatea Psalmilor si bucuria de a fi printre noi. Copiii incepusera sa prinda culoare in obraji, vantul era caldicel, dar vremea era racoroasa. Un dulău ne supraveghea de dupa un gard, tolanit pe labele din față, dar cu urechile ciulite. Toată uraciunea lumii disparuse fara urna... lepadasem toata grija cea lumeasca.
Sub o movila de lemne, un copil dă, la un moment dat, peste o statuetă de îngeraș... il cercetăm cu mare atentie... dar îngerul parca ne cerceteaza, el pe noi... rugaciunea continua... maicuta are ochii plini de lumina iar eu imi dau seama ca asta inseamna EDUCATIE, sa fii viu, în mișcare, făcând Binele, să te afle Îngerii și să vorbești cu Dumnezeu. De asta are nevoie România, nu de investitori straini, de "job"-uri, de "corporatii"... ma uit la acesti copii, cât de fericiti sunt si cat de vii, chicotesc in caruta plina de lemne, trasa de tractor, sunt sanatosi, plini de viata, nu sunt perfecti, dar sunt SPERANȚA noastră... îi spun măicuței că prin asemenea memorii se vor ridica acesti copii, cand le va fi greu, ca asemenea locuri le vor da ancora de care sa se tina din mijlocul furtunii, ca venind acum, catre Hristos si Biserica, vor cunoaste țărmul catre care să se întoarcă de pe marea învolburată...
Si atunci nu poti sa nu te intrebi ce vrei sa devină copilul tău: sclav la corporatii, obosit si sfâșiat de "team-building"-uri, poluat si infectat de "țoale de firmă" și de tehnologie, obsedat sa AIBĂ și iar să AIBĂ, pentru 30 de zile de concediu pe an, din care sa se intoarca si mai obosit.... maxim un manager zonal ori "profesionist" slujitor unei aristocrații păgâne, divortat la batranete, fara copii... un "mâncător inutil", insectofag ecologist... sau sa ramana un suflet de copil, un OM al Lui Dumnezeu, viu si statornic in principiile sale? Pentru ca, daca intelegi ca lumea merge intr-o directie gresita, atunci stii ca cel mai bun loc pentru dezvoltarea copilului tau este SEMINARUL si școala teologica. Invatamantul cel mai potrivit acestor vremuri nu poate fi decat teologic-ecleziastic. Restul e ratacire. Cine nu vede asta, nu a inteles nimic!
P.S. Ma uit cu admiratie, dar si cu invidie la o anumita etnie... știți voi care... au școlile lor, magazinele lor, locurile lor... pe ei nu-i vezi studiind altcumva decat prin cultura si civilizatia lor, totul intre ei ei si dintre ei... si as vrea sa invatam de la ei... doar noi suntem obsedati sa ne dam copiii pe mana strainilor, doar noi suntem bucurosi sa ne trimitem copiii cat mai departe de noi, de identitatea noastra... doar noi, jubilam cand intram in disolutie... doar noi...
Școala cuțitului la gât sau școala sabiei Duhului Lui Hristos?
Alaltăieri,
când "profa' " a plecat de acasă, dimineață, sentința fusese deja
dată... judecători erau niște humanoizi copilandri, creaturi ale unor
părinți infectați de progresism-userism-netflix-digitevism-iohanism,
fiii celor care i-au adus la putere pe călăii poporului români, care
"vor spitale, nu catedrale", care nu au iesit sa voteze Familia
Normală, căci "iubirea nu se discuta" si care mananca doar prin mall-uri
in week-end ori care resping "fanatismul medieval" al ortodocșilor...
niste proști care de zeci de ani numesc întunericul Lumină... in
snobismul lor infernal, ei iau lumina din Occident, nu de la Hristos...
La scurt timp, dupa inceperea orei, sentinta fu executată: gâtul "profei" se intalni cu lama de cuțit...
Nu voi mai căuta alți vinovați... vinovați suntem NOI! Pentru că tolerăm prostia, imbecilitatea și prostul gust! Am râs când a trebuit să plângem și am plâns când a trebuit să râdem! Am petrecut când a trebuit să ne rugăm și am tăcut când a trebuit să vorbim! Am stat în casă când a trebuit să umplem străzile și ne-am ferit ca niște lași când a trebuit să Mărturisim Adevărul.
Vei crede ca fiul sau fiica ta sunt in siguranta? Ca tie nu ti se poate intampla? Aminteste-ti cum danseaza la Kiev, dracii, in jurul manastirilor si bisericilor interzise... ceea ce vedem acum este danțuiala dracilor si bucuria nebunilor...
Si singurele intrebari care raman sunt:
CE VREI SĂ DEVINĂ COPILUL TĂU? UNDE VREI SĂ AJUNGĂ? CE FEL DE ANTURAJ VREI SĂ AIBĂ? IN CE MEDIU VREI SĂ CREASCĂ?
Nu se poate sa nu vezi, ca parinte, spre ce se indreapta lumea...
Eu
stiu cel puțin un loc unde baricadele sunt inca ridicate si active in
calea tavalugului ateist-neo-marxist-deviant si morbid care vine dinspre
Occident... stiu un loc unde o echipa de profesori si preoti se ocupa
de SUFLETUL UNOR COPII.... stiu un loc unde viata se traieste autentic,
cu bune si rele, unde nu cautam perfectiunea lumii și confortul, ci pe
Dumnezeu și unde ne asumăm greselile... unde copiii nu au cuțite prin
buzunare si "figuri" in cap... exista un asemenea loc... aici îi avem
aproape pe Sfinții nemțeni, pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, pe Sfântul
Simeon Stâlpnicul, moaște fără de preț și aur duhovnicesc... ei sunt
prietenii noștri.... vino sa-i cunosti!
Autorul ne-a oferit permisiunea publicării textelor sale pe ActiveNews iar redacția i-a atribuit pseudonimul Pelerinul Român
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ce ați zice de căsuțe discrete și cochete în care să locuiți, amplasate la 15 minute de mers pe jos până la o mănăstire retrasă în sălbăticiile frumoase ale României, pentru că oricum tot sunt împânzite de pensiuni. Acolo este locul de rugăciune și educație unde te simți zilnic în legătură cu Dumnezeu. În timpul zilei puteți ajuta dacă doriți, ca în exemplul de mai sus, pe părinții sau maicile din mănăstiri la treburile zilnice, grădinărit, în ateliere de croitorie, pictat icoane, tîmplărie, bucătării, etc., unde vă veți aduce un mic aport lui Dumnezeu. Veți avea mese gratuite în zile de duminici și sărbători, cu toate bunătățile cultivate natural, la cantina mănăstirii. Veți trăi acolo din plin Crăciunul, Paștile și toate marile sărbători de peste an. Totul va fi fără stres, fără terminuri, fără șefi care țipă la tine. În schimb o să aveți parte de aer curat, natură, și distanțe nelimitate în care să hălăduiești prin păduri sau pe coline la nesfârșit. Din păcate nu veți avea moll-uri, nici servicii glovo sau tazz care să-ți aducă mâncarea în fața ușii dar pe de altă parte nu veți avea nici trafic, poluare, sirenele ambulanțelor de tot felul, gunoaie, claxoane și nervi la orice oră din zi și din noapte, însă vă garantez că veți fi fericiți !