Câțiva tineri "furioși" vor eliminarea baladei Miorița din programa școlară, pentru că "generează confuzie la o vârstă fragedă de formare a individului, denaturându-i acestuia percepția corectă a unei atitudini responsabile și reperele unui caracter bazat pe verticalitate."
Confuzia gravă din capul autorilor petiției este cauzată, desigur, de studierea în școală a baladei "Miorița", pe care o desființează printr-o înșiruire de argumente haotice.
Peste toate acestea, pentru a da greutate "argumentelor" în vederea scoaterii din programă a baladei, autorii petiției îi introduc în scenă pe Nichita Stănescu, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Constantin Noica etc.
"Putem oare considera opiniile acestora ca fiind greșite?! Având același statut atribuit de istorie, de ce am face diferența între acești coloși enumerați mai sus care au pus bazele culturii și educației naționale și Vasile Alecsandri sau G. Călinescu? De ce nu ar greși aceștia din urmă? Este momentul să reevaluăm și trebuie să promovăm valorile naționale, demonstrând în principal valoarea individului în societate și implicit a fiecăruia dintre noi.
Nu este necesar ca elevii noștri să învețe în timpul formării lor psihologice noțiuni inoculate eronat și care alunecă într-o maniera facilă către o imoralitate care le pare permisă prin exemplul acestei opere literare. Miorița este un concept greu și cauzator de confuzie la vârstele fragede de formare a individului-viitor cetățean al societății noastre."
În petiția pe care vor s-o trimită ministrului Educației, ei susțin că balada trebuie "studiată în cadrul programei universitare și aprofundată corect atunci când atât capacitatea cognitivă a studentului este cea optimă, cât și valorile personalității și discernământul său sunt deja dezvoltate".
Scopul acestor indivizi, reuniți în Asociația anti-Miorița, așa cum ei înșiși îl definesc, este să înlocuiască "valori perpetuate greșit de-a lungul timpului in societate, precum resemnarea, spiritul de sacrificiu, invidia și lașitatea sau fatalismul, valori care au generat un real prejudiciu de mentalitate, evoluție și moralitate cetățenilor români".
Cu ce?
"Cu cel de reformare a viziunii individului asupra propriei condiții, prin promovarea de valori precum responsabilitate civică, asumare, curaj, respect, unitate și empatie."
Și s-au împiedicat tocmai de "Miorița", pe care o anulează și sub aspectul valorii literare:
"Din punctul de vedere al științei literaturii, valorile baladei sunt discutabile, sărace în noțiuni lingvistice sau redundante în contextul necesităților educației moderne. Ele permit sădirea la vârste fragede, prin puterea unui exemplu nociv, cu caracter contagios, a principiilor imorale enunțate mai sus."
Tinerii "revoltați" merg mai departe cu procesul public intentat baladei "Miorița", pe care o găsesc responsabilă și pentru "atitudinea supusă și resemnată la abuzuri din zilele noastre, iar un exemplu clar este demotivarea existentă la nivel național în momentele electorale", și pentru exodul creierelor, dar și pentru neîncrederea în sistemul politic actual:
"Mai gravă însă este demoralizarea generală care inhibă evoluția individului sub acțiunile unei societăți care înfrânează și nu susține dezvoltarea reală a tinerilor (vezi cauzele exodului creierelor) (...) Stereotipuri precum "merge și-asa”, "te lupți cu morile de vânt”, reflectă neîncrederea cetățeanului în sistemul politic actual, caz analizat concret prin indicii eficacității politice, care măsoară la nivel național doar 30% încredere din partea populației cu varstă medie și peste medie din România."
Nu este prima dată când cineva pune problema eutanasierii Mioriței.
Mircea Platon: Oricine cheamă la eutanasierea Mioriței în favoarea slăvirii unui erou tranzacțional e un om josnic, un Irod. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriței pentru a putea pune în loc mitul „șerifului” e un analfabet cultural, un nerod care nu întelege nici ce citește, nici ce trăiește.
Mircea Platon, în comentariul "Miorița, Irozii și Nerozii", ne îndeamnă să recitim cu atenție, balada, "fără a lăsa clișeele să o ia înaintea lecturii. Uitați pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănașului în fața morții”. Uitați și de „nunta cosmică”."
"Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriței modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioși și lacomi. Nu intră în detalii tactice. Nici nu-și sumețește cu anticipație mușchii, ca un băiat de cartier. Nici nu începe să-și plângă de milă. Ciobanul moldovean îi spune Mioriței doar că, în cazul morții sale, ea trebuie să se îngrijească de trei lucruri: 1. de înmormântarea lui în apropierea stânii, prin grija celor care l-au ucis; 2. de liniștirea turmei; 3. de pacea sufletească a mamei ciobanului moldovean.
Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric și degradați moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societățile patriarhale, țărănești-aristocratice, fie el cavaler, răzeș sau samurai. Ceasul morții e parte a unei vieți trăite cum-se-cade. Omul care trăiește după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială.
Nu e nimic fatalist aici, ci doar realist, responsabil și iubitor: 1. față de cei pe care i-a avut el în grijă (turma-poporul); 2. față de cei care l-au avut pe el în grijă (regina-mamă); 3. față de ucigași, cărora le lasă posibilitatea unui gest care i-ar putea așeza pe drumul ispășirii păcatului. Ciobanul trage nădejde că, minunați de „năzdrăvănia” Mioriței, ucigașii săi vor înfăptui ce le-a lăsat el cu limbă de moarte și ce le-a transmis Miorița prin viu grai. Rânduiala înmormântării ciobănașului moldovean poate ajuta la restaurarea, la transfigurarea neorânduielii morale care i-a împins pe cei doi baci la crimă. Rânduiala care îți cere să nu ucizi îți cere și să respecți lucrurile lăsate cu limbă de moarte.
Ciobanul, cu alte cuvinte, e meticulos în toate cele care-i privesc moartea, dar asta nu înseamnă că e „resemnat” să moară, ci doar că e hotărât să moară așa cum a trăit: cum trebuie. Pe cât e de meticulos în privința posterității sale, pe atât e de vag în privința modului în care se va apăra de cei doi tâlhari. Dar meticulozitatea testamentară nu e totuna cu resemnarea în fața morții.
Ca om al rânduielii, ciobănașul e deci un adevărat erou civilizator pentru că alege să respecte un anumit cod și să ducă un anumit mod de viață chiar și în condiții de „frontieră”, de loc frumos, dar ne-așezat, fără de nume și fără de lege. Un caracter tranzacțional s-ar fi comportat flexibil, s-ar fi considerat îndreptățit de împrejurări să acționeze aidoma agresorilor săi, ar fi negociat anonimatul fărădelegii conform unei etici a ne-așezării, a rătăcirii geografice și valorice perpetue. Ciobănașul însă înțelege să descalece „piciorul de plai” prin rânduiala pe care o impune tuturor, chiar și, mort fiind, ucigașilor săi. Mormântul său marchează un loc, constituie un punct fix împotriva autostopismului moral, a migrației etice, a vremelniciei.
Un erou tranzacțional, unul care și-ar fi negociat viața în schimbul turmei de exemplu, nu ar fi fost decât un barbar, ca și cei doi asasini, adică un om trăind după valori de împrumut (jefuite și maimuțărite), un om care bântuie (geografic) și e bântuit (sufletește). Un om răscolit de trădare și crimă.
Comuniștii îl voiau pe ciobănaș un simbol al resemnării, adică al materialismului dialectic și științific. Neoliberalii îl iau pe ciobănaș drept un simbol al „fatalismului” și cer „eutanasierea” Mioriței în numele freneziei tranzacționale. Dar de ce ar trebui eutanasiată Miorița? Cine e Miorița? E martorul. Dacă ciobănașul cade răpus, Miorița e martorul crimei comise împotriva ciobănașului moldovean. Dacă ciobănașul moldovean biruie complotul ticăloșilor bicisnici într-ale oieritului, dar meșteri în invidie, lăcomie și asasinate, atunci Miorița e martora curățeniei sufletești a ciobănașului. Oricum ar fi, Miorița e martorul unei nevinovății ucise de doi oameni care și-au făcut destin din interval și etică din rătăcire, troc, prădare și trădare. Dacă „eutanasiem” Miorița, atunci locul martorului onest va putea fi luat de urmașii asasinilor."
Citiți integral AICI comentariul lui Mircea Platon
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Doamne ce vremuri... Ce oameni...
1. ”Tinerii” - nu suntem tineri, suntem părinți, cu elevi de gimnaziu.
2. ”Eliminarea” - NU dorim eliminarea, ci mutarea ei pentru a fi înțeleasă corect
(vă contraziceți singuri în articol, dar cititorii voștri nu observă asta)
3. ”M. Eliade, N. Steinhardt, C-tin Noica” sunt nume cu care NU dorim asocierea inițiativei noastre.
Demonstrați inducerea în eroare intenționată a cititorilor dvs pe lângă emiterea unei opinii fără a̲ c̲i̲t̲i̲ î̲n̲a̲i̲n̲t̲e̲ subiectul abordat.
4. ”o anulează sub aspectul valorii literare” - NU discutăm de valorile literare, ba din contră, specificăm clar faptul că acestea nu fac obiectul și nici fundamentul inițiativei noastre.
Acesta este descris pe larg în petiție și pe pagina noastră de Facebook.
5. Scoaterea din context a ideilor petiției prin segmentarea a 5 pasaje citate, inducând în eroare cititorul prin paralela imparțială cu un s̲u̲b̲i̲e̲c̲t̲ c̲o̲m̲pl̲e̲t̲ d̲i̲f̲e̲r̲i̲t̲ precum critica literară pe care și-o arogă Mircea Platon, din care citați integral nu mai puțin de 7 paragrafe.
6. Mircea Platon NU r̲ă̲s̲pu̲n̲d̲e̲ și NU c̲o̲m̲e̲n̲t̲e̲a̲z̲ă̲ inițiativa noastră, așa cum lăsați a se înțelege, deoarece textul criticii sale literare datează din 2011!
Subiectele sunt total diferite.
7. ”neîncrederea în sistemul politic actual” - vorbim de sistemul politic in general, NU cel actual, deoarece indiferent de culoarea politică, atitudinea tinerilor ar rămâne aceeași, din aceleași considerente enunțate în petiție.
Abordarea și vocabularul utilizat nu onorează publicația ActiveNews, de asemenea.
Rugăm remedierea acestor greșeli și invităm persoanele interesate să ne contacteze direct. Este un proiect deschis părinților și elevilor, dar și oricăror persoane interesate de pr̲e̲d̲a̲r̲e̲a̲ c̲o̲r̲e̲c̲t̲ă̲ a baladei.
Mulțumim,
Asociația
Intreb: cand mai exact i s-au inoculat aceste 'concepte'? La Posada (ca sa incep cu momentul 'oficial' al formarii primului stat romanesc)? La Rovine? La Calugareni? La Podul Inalt? La Vaslui? La Chilia? La Cetatea Alba? La Selimbar? Sau la Miraslau, Guruslau? Pe Campia Turzii? Sau poate la Balgrad, pe Campia Libertatii? (ciudat nume pentru un popor resemnat). Ori la Campeni, la Turda, la Islaz? Sau la Blaj? Ori poate la Marasesti, sau la Marasti, sau la Oituz? Sau la Pitesti, Aiud, Sighetul-Marmatiei, Targu-Ocna, Poarta Alba, Jilava, Canal, Periprava? Peste tot in aceste locuri zac oase de romani 'resemnati' si 'lasi'.
Oare toate aceste denumiri reprezinta ceva pentru onor semnatarii respectivei petitii? Sau sunt la fel de greu de asimilat de progeniturile lor (sau de ei) ca si Miorita? (va urma)
Serios!? Si atunci aceasta ce este:
"Din punctul de vedere al științei literaturii, valorile baladei sunt discutabile, sărace în noțiuni lingvistice sau redundante în contextul necesităților educației moderne."