Campania declanșată după reportajul care îl surprinde pe președintele Senatului ocolind coada de sute de persoane la refacerea permisului auto urcă la cele mai înalte cote ale populismului.

O avocata, fosta membră PMP, sesizează DNA-ul, un ziar quality anunță că Tăriceanu riscă 5 ani de pușcărie (o condamnare justă, mai ales în comparație cu cei 1,5 ani cu suspendare primiți de sponsorul de ultimă oră al târgului de carte românească de la Beijing, Dumitru Niro, în dosarul Microsoft), psihologi, politologi și parerologi chestionați de ziariști comentează indignați declarația președintelui Senatului, care se arată mai preocupat de activitățile sale politice curente decât de statul la coadă. Apar poze cu oficiali irlandezi care așteaptă la cozi la bancomat (e drept, unele de câteva persoane), se povestește cum politicenii din țările nordice merg cu metroul sau pe bicicletă la job, o ministeasă din Guvernul Cioloș (Violeta Alexandru de la Dialog Social care s-a remarcat în timpul mandatului sau doar prin prezența la o paradă gay) declara că ea nu va ocoli niciodată cozile, etc, etc. Fenomenul cozii de 1.000 de persoane pălește în față fenomenului ocolirii sale de președintele Senatului, mult mai atent orchestrat, cum remarcă și Ion Cristoiu. 

Totuși, nu ne scapă ceva? Scopul unui ministru este doar să se încadreze cât mai bine în comunitate, să se îmbrace, poarte, vorbească precum majoritatea celor care l-au ales? Vorbim de un emigrant în curs de asimilare sau de un oficial pus să vegheze la respectarea intereselor naționale și la conceperea unei legislații cât mai echitabile pentru cei din țară, care să nu-i pună în poziții de inferioritate față de străinii veniți aici? 

Să judecăm oamenii politici mai ales după ce spun și fac în interesul poporului pe care îl reprezintă și nu doar după cum se poartă în societate. Prefer un politician nesimțit dar patriot unui tehnocrat manierat dar obedient-purtarea unuia îmi poate fura câteva minute din viață, a celuilalt îmi poate afecta întreagă viață. Dacă regula era statul la cozi până acum, dacă mersul cu girofarul era o excepție-se justifica linșajul mediatic. Dar dacă micile privilegii erau regula și nu excepția pe plan local, decupajul pe care o anumită parte a presei îl face în legătură cu Tăriceanu o descalifică. Mai urmează ca o echipa de reporteri Adevărul, Hotnews, news.ro sau România Liberă să-l surprindă "întâmplător” zilele următoare pe Premierul Cioloș la coadă la permise ori pe Guvernatorul BNR așteptând la bancomat în Piața Unirii pentru a scoate în evidență înaltele standarde de morală tehnocrată.