Cât de naivi eram… Şi cât de inocenţi! Noi n-am fost curioși la grădiniţă cum se fac copiii și de ce sunt îngerii de pe pereţii bisericilor asexuaţi. Noi jucam șotronul și v-aţi-a și stăteam cu cheia de gât în faţa blocului, fără ca părinţii noștri să se teamă că vom fi atacaţi de pedofili.

Noi citeam „Cireșarii” și „Winnetou” și colindam desculţi pe uliţele din satul bunicilor, fără să ne pese prea mult dacă bebelușii vin cu barza sau altminteri. Poate că bănuiam că nu acela era adevărul, însă atunci aveam altceva, mai important, de făcut și nu ne băteam capul prea mult cu asta. Noi eram ocupaţi să ne trăim copilăria, aveam pocnitori cu carbid și praștii cu invizoace.

 

Noi nu am văzut pe „Disney Channel” copii cu părinţi gay, noi ne uitam la Telenciclopedia și citeam „Magazinul istoric”. Noi nu eram chinuiţi de întrebări despre sex și nu băgam search pe google, nimerind într-o lume obscură și perversă. Noi n-aveam WhatsApp și nici nu dădeam friend unor poze mincinoase. Noi, cunoscându-ne, ne „ceream prietenia” prin bileţele cu scris tremurat. Cât de naivi eram… Şi cât de inocenţi!

Noi n-auzeam știri în serie despre violatori în serie, nu vedeam femei semi-nude în telejurnale, în filme, în reclame, pe stradă. Iar, pentru noi, curcubeul erau doar urma ploii desenată de soare pe cer. Şi-atât. Noi n-am copilărit prin parcuri pline de pești și de bărbaţi care se pupă pe gură, iar fetiţele săreau coarda, fără vreun dublu sens. Noi trebuia să închidem ochii dacă pe ecranul alb-negru se sărutam actorii, prin filme. Noi, care aveam respect și jenă faţă de părinţi și care nici astăzi n-am îndrăzni să ne aprindem vreo ţigară în faţa lor. 

Nouă nu ne-a spus nimeni ce înseamnă „masturbarea infantilă precoce” și n-am suferit din atâta ignoranţă! Noi caligrafiam poezii despre un sărut în talpa picorului și despre nestrivirea acestuia. Nouă, și după ce am citit pe ascuns din cărţile interzise de părinţi, încă ni se mai înmuiau genunchii când primeam sau dăruiam o floare.

Noi am apucat să scriem scrisori de dragoste și să ne îndrăgostim în secret, știindu-ne și neîndrăznind, nu pe facebook, la vedere și necunoscându-ne. Noi n-am mimat iubirea cool cu k fc, ti sau :*. Noi am iubit de-adevăratelea. Şi ne-am plimbat prin parcuri ţinându-ne de mâini, timid și cu teamă. Noi eram curioși să simţim mai ales cu sufletul. Umpleam cinematografele uitându-ne la „Liceeni” și la „Declaraţie de dragoste”, nu la filme porno pe net. Noi am murit și am înviat din iubire, neștiutori și înapoiaţi, fără ca cineva să ne fi făcut vreodată educaţie sexuală. Cât de naivi eram… Şi cât de inocenţi! 

Noi n-am avut nevoie să ni se se povestească despre cum se împerechează oamenii, noi încă mai credeam în sufletul pereche. Şi am crescut văzând și simţind, fără ca tovarășa educatoare să ne înveţe cum să ne pipăim pe noi și între noi. Am iubit, am suferit și-am avut curajul să iubim din nou, ne-am căsătorit și am făcut copii, așa tălâmbi cum am trecut prin lume, fără să fi studiat prin școli etapele tehnologice. Noi am făcut copii din dragoste, nu din sex.

Astăzi, cei făcuţi din sex și deveniţi maturi vor să ne înveţe copiii, la școală, mai multe decât am știu noi pe-atunci, cei naivi și inocenţi. Vor să-i înveţe, de la grădinţă „faptul că plăcerea legată de contactul fizic este un aspect normal din viaţa fiecăruia”. Vor să-i  înveţe pe preșcolari despre „dreptul de a explora identităţile sexuale” și despre „plăcerea și satisfacţia legată de atingerea propriului corp”. Vor să-i educe sexual pe copiii noștri. Vor ca viciile lor să devină virtuţi. Vor o lume după chipul și asemănarea lor. Vor să le distrugă copiilor inocenţa și sufletul!

„Sunt alte vremuri”, vor spune unii. Noi suntem cei care fac vremurile, le voi răspunde. Noi suntem cei care punem în mâinile copiilor noștri Smartphone-uri și tablete, noi suntem cei care-i îndoapă cu cola, fast-food și prafuri de budincă, noi suntem cei care uităm copiii în faţa televizoarelor și calculatoarelor, noi suntem cei care habar n-avem prin ce reţele de socializare umblă ei și cu cine vorbesc. Noi suntem cei obosiţi și plini de lehamite, care capitulează prea devreme. 

Noi vom fi cei vinovaţi de pervertirea copiilor noștri. Noi, cei care am fost cândva atât de naivi... Şi atât de inocenţi! Așa cum copiii noștri nu vor mai putea să fie.