În România încă mai există ideea că școala este gratuită, că Statul asigură elevilor baza materială și umană pentru buna lor educație și că părinții nu au decât să-și trimită copiii la școală să învețe pe bani publici.
De fapt, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Cheltuielile părinților cu școala nu sunt mici și nici nu privesc doar necesarul copilului, ci și susținerea școlii.
Următoarea analiză vizează cazul școlilor din Capitală, unde întâlnim costuri mai ridicate, dar- păstrând proporția- o să vedem cum cheltuielile cu școala sunt împovărătoare pentru părinți și în restul țării.
Pregătirile pentru școală încep cu cel puțin o lună înainte de debutul anului școlar și vizează în principal așa-zisă uniformă pentru elev.
Spunem „așa-zisă” în contextul în care în România fiecare școală are un anumit regulament în privința uniformei, ceea ce ar putea să fie bine, dacă nu ar fi rău. Partea negativă ține de un fel de parteneriat stat-privat, care permite pătrundea în școli a unor firme care vând părți din echipamentul școlar la prețuri mult mai mari chiar și de față de cele din marile magazine. De exemplu, un tricou alb, inscripționat cu sigla școlii, este vândut în interiorul școlii cu 60 de lei, o fustă plisată este 70 de lei, iar un sacou 110 lei.
Alături de uniformă, mai este nevoie de încălțăminte, articol care nefiind încă comercializat în interiorul școlii are șanse mai mari să fie achiziționat la un preț decent, de la un magazin de cartier. În plus față de pantofii pentru clasă, sunt necesari și adidașii pentru ora de sport, alături de echipamentul de sport, respectiv trening. La acest capitol, costurile ajung undeva la 150-170 de lei.
Un alt element nelipsit din dotarea elevului este ghiozdanul, al cărui cost variază de la 20-30 de lei la 200-300 de lei.
Dacă, pe undeva, este normal ca aceste costuri să fie suportate de familie, să vedem ce se întâmplă cu cheltuielile pentru clasă. La acest capitol lucrurile variază foarte mult, de la școală la școală, încât suma cu care părinții cotizează la finanțarea învățământului românesc este dificil de stabilit cu exactitate.
De exemplu, în cazul unei clase pregătitoare, sunt costurile cu un fel de caiete de activități folosite pe post de manuale. Ca și în cazul uniformelor, fiecare școală decide cu ce editură colaborează, după principii prea puțin transparente ca să fie și cunoscute de către părinți, aceștia din urmă fiind informați doar cu privire la banii care trebuie plătiți, respectiv 60-75 de lei pentru întreg anul școlar. Urmează caietele suport de curs pentru limba străină, costurile acestora fiind de 15-20 de lei.
Apoi, sunt rechizitele cerute la clasă și aici lista este lungă și diversă, cuprinzând plastilină, numărătoare, hârtie colorată, creioane colorate, carioci, foarfecă, penar, etc, etc. Costurile sunt în jur de 100-120 de lei.
De aici discuțiile se complică, căci fiecare părinte își dorește ca cel mic să nu care kilograme în fiecare zi, iar în lipsa dotărilor din școală, apar variante de costuri privind achiziționarea unor spații de depozitare, mici dulăpioare unde copiii să-și lase, în școală, cărțile și caietele. Dacă mai adăugăm nevoia de imprimantă sau calculator în sală, se creionează tradiționala noțiune de fondul clasei.
Fiind abia începutul școlii, rămân necunoscute cheltuielile cu serbări, excursii și tabere.
În loc de concluzie, ne întrebăm- și o să întrebăm și Ministerul Educației- care este destinația concretă a sumei de 5.384 de lei, stabilită de lege ca fiind costul standard per elev/preșcolar și alocată fiecărei școli în funcție de numărul de elevi pe care îi are.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.