A sosit în Italia la începutul anului 2007 cu gândul că se alatură fiului ei plecat de mult timp. Georgeta Cornăcel, în vârstă de 55 ani, originară din Bucovina, dintr-o localitate de lângă Gura Humorului a povestit pentru gazetaromânească.com greutățile cu care s-a confruntat într-o țară străină.

Ajunsă la Jesolo, în provincia Veneția, românca s-a și pus pe treabă.

"Fiul meu lucra de mult timp la un hotel restaurant și după ce patronii au prins încredere în el mi-au promis și mie un loc de muncă. Imediat ce am venit m-am și apucat de lucru la bucătarie sau unde era nevoie de mine în hotel. Nu aș fi venit  dacă fiul meu nu-mi garanta serviciul. Vara sunt deschise peste 350 de hoteluri și e plin de turiști. În acea perioadă e foarte ușor să-ți găsești de muncă. Când sezonul se termină însă, străinii și mai ales femeile nu au alte variante decât ca menajere sau asistente familiale la bătrâni. Deși aș fi putut locui împreună cu fiul meu, nu am ezitat să-mi caut de lucru și pentru această perioadă", și-a început Georgeta povestea în gazetaromânească.com.

Prima experiență ca badantă a fost una nu tocmai plăcută. Deși femeia pe care o îngrijea era bolnavă i-a produs multă suferință.

"Am ajuns să fiu și asistentă familială, că numele de "badantă" mie, nu știu de ce, nu-mi place. Bătrâna pe care trebuia s-o îngrijesc suferea de schizofrenie și era și semiparalizată. De cele mai multe ori era ca într-un fel de agonie, momente în care mă jignea în toate felurile. Nu pot să reproduc ce cuvinte îmi adresa. Am trecut printr-o umilință enormă, dar sunt o femeie tare. Soțul femeii era un om bun și își cerea scuze mereu pentru ce spunea bătrâna. Nu mai spun ce crize făcea când vedea la televizor câte o știre negativă în care erau implicați românii."

Femeia nu înțelege de ce comunitatea de români din Italia nu se ajută precum o fac oamenii de alte naționalități.  

”Odată cu terminarea sezonului, Georgeta Cornăcel a găsit de muncă la o familie, de asta dată, foarte respectuoasă, dar distanța mare care o separa de fiul ei au făcut-o să renunțe. "Găsisem bine la acea familie, dar era undeva în zona muntoasă și era departe de fiul meu. Deși mă tratau foarte bine, am decis să plec. Dacă aș fi fost moldoveancă sau ucrainiancă mi-aș fi găsit foarte repede de muncă. Pentru că femeile aste se ajută între ele mai ceva ca între rude. Doar la noi, românii, există o invidie de neimaginat. Ori ți se cer bani pentru a te informa despre un post nou, ori se dă la altcineva numai să profite de tine. E de neînchipuit ce se-ntâmplă în comunitatea noastră", a mai spus aceasta.