Sofia Camelia Schäffer s-a născut în România în mai 1980. Avea 9 ani când a plecat din orfelinatul din Lugoj, fiind adoptată de o familie din Sicilia. 

Ajunsă în Italia, Camelia a uitat limba română. Ȋnsă n-a uitat niciodată de unde vine și n-a încetat să-și caute familia biologică. S-a interesat ce ar trebui să facă pentru a afla mai multe de la autoritățile române, însă un avocat i-a spus că procedurile sunt costisitoare. Camelia a scris și la celebra emisiune italiană „C’è posta per te”, fără să primească vreun răspuns.

Săptămâna trecută, Gazeta Românească (www.gazetaromaneasca.com) a publicat apelul ei. Camelia Schäffer dorea să-și cunoască mama, tatăl și surorile. Imediat, pe adresa redacției a sosit următorul mail: „(...) Vrem să anunțăm că suntem familia ei. A rămas ultima negăsită din familie. O căutam de mai bine de 5 ani. Vrem să dăm de ea, am încercat prin toate metodele, dar fiind o adopție privată, nu am mai găsit nimic în legătură cu ea. Ați rămas unica șansă!”. 

Apoi, au venit alte mailuri, de la rude și de la cunoscuți, dar și de la un ziar din Lugoj, mesaje care conțineau elemente esențiale pentru recunoaștere.

Adrian, Gabriel, Camelia, Afrodita, Ana Maria și Irina, toți Schäffer, sunt șase frați împrăștiați de soartă prin lume. 

Gabriel are 37 de ani și trăiește la Paris. A aflat de anunțul Cameliei din ziarul Gazeta Românească spre seară, de la sora Irina, mezina familiei care trăiește în Germania. Nu a mai avut somn. Anunțul fusese preluat și de un ziar din Lugoj. „Am retrăit toate momentele importante ale copilăriei. Adrian este fratele cel mai mare, acum are 38 de ani și trăiește în România, la Galați, este căsătorit și are un copil. Noi doi știm cele mai multe despre familia noastră. Tatăl, Mitu Schäffer, era marinar și pleca pe mare. Era născut în Făget, dar locuia la Lugoj, iar meseria de marinar a făcut-o la Galați. Mama nu se prea ocupa de casă și de copii la Galați. Nu o judecăm, dar ne amintim că ne lăsa fără mâncare, nu ne îngrijea”, a declarat Gabriel pentru Gazeta Românească.

Tatăl copiilor a murit prin 1993. După ce s-a recăsătorit și a mai avut o fată, Irina, mama s-a îmbolnăvit și a murit în 2007.

Gabriel și Adrian își aduc aminte de vremurile bune, când tatăl îi ocrotea și le aducea de pe vas tot felul de bunătăți. Își amintesc și că au dus-o foarte greu la Casa de Copii din Galați, dar și că fetele au fost abandonate de mamă în Gara de Nord. Camelia, Afrodita și Ana Maria au fost adoptate și s-au pierdut între ele. Camelia a fost prima adoptată de o familie siciliană din Memfi, avea 9 ani în 1990, și celelalte surori o strigau „mamă”. Afrodita a fost adoptată în 1994 de o familie din Terni, iar Ana Maria a ajuns în Canada.

Cel care s-a luptat, de-a lungul anilor, să-și regăsească frații și să-i adune laolaltă a fost Gabriel. „Eu am un magazin românesc la Paris și sunt un bun tată. Nu vreau ca și copiii noștri să sufere, ca noi, în orfelinate, să pătimească foamea sau să nu aibă un loc al lor, o casă, o siguranță!”, spune el.

Cei șase frați țin acum legătura între ei, prin telefon și prin internet. Au plănuit deja ca anul viitor să se revadă cu toții, în România. „Sunt atât de fericită că după atâția ani și atâtea speranțe îi voi auzi la telefon, ne vom vedea! Sângele apă nu se face! Părinții mei adoptivi sunt alături de mine, soțul meu la fel! Sunt emoționată de atâta fericire”, le-a mărturisit Camelia jurnaliștilor de la Gazeta Românească.