Am primit la redacție și publicăm, cu câteva zile întârziere, un text trimis de un român care a fost tentat, ca și mulți concetățeni de-ai noștri, să părăsească țara. (A.N)
Iată textul semnat de George Nițulescu:
Doar una din cele zece porunci este însoțită de o promisiune: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da ție!”.
Mama - ca și Țara - ne sunt date, nu le putem alege. Tocmai de aceea Creatorul ne poruncește să cinstim toate cele în care El ne-a așezat, începând cu Familia si Țara. Altfel, ne plasăm noi înșine în tagma nemulțumiților și nemulțumitorilor.
Acum câteva zile a fost Duminica Migranților Români, pe care cu toții îi dorim întorși Acasă, ca pe Fiul Rătăcitor. Da, aveți dreptate, Rătăcitor și Risipitor. Cel care și-a risipit energia dată de Mamă pentru a crește porcii străinilor. Este adevărat, nu degeaba, ci pe roșcove...
Dar este un alt fiu despre care vreau să vă vorbesc și pe care doresc să-l celebrăm astăzi. Fiul cel rămas cu Mama și Tatăl, pentru a le mângâia singurătatea dureroasă. Singurătate produsă de plecarea fiului cel energic și plin de vise. Istoria biblică îl prezintă peste veacuri – nu pe impetuosul și descurcărețul Esau – ci pe casnicul său frate geamăn Iacov, întotdeauna aproape de părinți, niciodată vrăjit de aventuri departe de casă: "Avraam, Isaac și Iacov”...
Mi-am imaginat o scrisoare pe care Fiul Rătăcitor – Esaul modern – o trimite Mamei sale:
Dragă Mamă (-Țară),
Sunt fiul tău, pe care l-ai născut, crescut și îngrijit cum ai putut mai bine. Îți sunt recunoscător pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Îmi amintesc de vremea copilăriei mele, erai o mamă viguroasă, bogată și respectată de toți cei care te cunoșteau.
Acum lucrurile s-au schimbat, din păcate. Te-ai îmbolnăvit de o boală gravă, probabil contractată în urma interacțiunii cu cei care te-au vizitat în ultimii zeci de ani. Ai devenit brusc săracă, ești plină de bube, fără putere, aproape imobilizată. Știu că ai nevoie de ajutor, dar eu nu ți-l pot oferi. Crede-mă, îmi este mie însumi greu, acum nu mai pot beneficia de sprijinul pe care îl primeam de la tine. Chiar numele pe care mi l-ai dat îmi este o povară, când îl rostesc, toți vecinii se sperie și mă ocolesc. Îl simt ca o ghiulea la picior, știu că îmi va afecta cariera și viitorul la care visez.
Mamă-Țară, te rog să mă înțelegi. Sunt nevoit să te reneg și să îmi caut o altă Mamă, una adoptivă, care să îmi netezească calea către idealurile mele. Această mamă adoptivă îmi va oferi o altă identitate, care să îmi asigure fericirea. Nu te îngrijora că te părăsesc. Sunt convins că se vor găsi oameni sensibili în această Țară care își vor face timp să te poarte pe la doctori ca să te vindeci. Nu am rezervele necesare de răbdare pentru asta, nu îmi pot permite să îmbătrânesc lângă tine, așteptând să te vindeci. În fond, am și eu dreptul la fericire. Sunt totuși optimist, știu că epiderma ta este bună și ai șanse mari să te vindeci de bubele care te fac acum respingătoare. Când te vei reface, te rog să îmi dai de știre. Voi reveni la tine și ne vom bucura iarăși împreună. Abia aștept să mă înfrupt iarași din bunătățile pe care le vei pregăti pentru mine. Exact ca în copilărie! Te iubesc Mamă-Țară și abia aștept să revin la tine. Cu o condiție, să fii iarăși ce ai fost odată: o Mamă respectabilă, puternică și bogată. Dar refacerea depinde doar de tine, te rog nu conta pe mine!
Fiul tău iubit îți urează succes și însănătoșire grabnică, Mamă-Țară!
„Adio” sau „La revedere”, Mamă, te iubesc, deocamdată de la distanță!
Ce mamă ar primi cu bucurie o astfel de scrisoare? Ce binecuvântare ar primi de la Dumnezeu un astfel de fiu „pragmatic” și oportunist?
Nu vă vorbesc ca un fiu-model, autorul acestui articol nu a fost dintotdeauna un patriot, fidel Țării sale. În urmă cu 16 ani – dezolat de situația din Țară – a fost tentat să emigreze cu toată familia în SUA, prin Loteria Vizelor. Așa cum mântuirea nu este o „problema individuală” („Extra ecclesiam nulla salus”), nici salvarea personală nu poate fi realizată în afara cadrului identitar și comunitar.
Vizionarul Eminescu avertiza pe toți cei îndrăgostiți de „străini” asupra viitorului sumbru al familiei/neamului lor și asupra pustietății caselor/vilelor pe care le-ar construi pe suferința Mamei-Țară.
„Dar cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui!”
Felicitări Iacov, înțelepciune Esau!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.