Părintele Ciprian Grădinaru, Namur - Belgia, continuă analiza necruțătoare a stării în care se găsește credința în România după Referendumul pentru căsătorie eșuat anul trecut. 

În continuarea interviului de anul trecut, Părintele Ciprian susține că vinovați pentru ce li se întâmplă creștinilor sunt chiar ei, nu altcineva și asta pentru că o parte dintre credincioși au pierdut cugetul ortodox, iar pe de altă parte, secularismul a invadat mințile multor oameni dintre „mădularele Bisericii”.

„Nu suntem ortodocși doar prin botezul ortodox, nici doar având informații despre Biserică și Hristos, nici doar având niște legături formale cu cele ale Bisericii. Amintiți-vă ce spunea Părintele Serafim Rose, unul dintre cei care au luptat mult pentru a evidenția aceste distincții: există o serie de creștini „corecți” din punct de vedere dogmatic, dar cu inimi reci, neortodoxe. Cei mai mari eretici au fost dintre episcopi și clerici, oameni care, rațional, știau multe despre Dumnezeu, dar pierduseră cugetul ortodox. Acesta cred că este motivul pentru care, în zilele premergătoare Referendumului, parcă vorbeam limbi diferite cu cei din partida #boicot care merg la biserică. Și asta pentru că oamenii ajung efectiv să aparțină unor lumi diferite, în funcție de prezența sau absența cugetului bisericesc. Iar consecința e că nu se mai pot înțelege nicicum.

Cred că asta s-a întâmplat și cu Sinodul din Creta, unde luările de poziție ale unor oameni fără cuget ortodox din ambele tabere („zeloți” vs. „ecumeniști”) au făcut și fac atâta rău Bisericii. Mi-e teamă că asta se întâmplă și în conflictul actual dintre Patriarhia Constantinopolului și Patriarhia Moscovei pe tema autocefaliei Ucrainei, și cred că vor mai urma și alte tulburări în Biserică. Va trebui multă smerenie, rugăciune, discernământ, și mai ales har pentru a putea rămâne în sita lui Dumnezeu, după toate cernerile care vor veni…[...] Secularismul a invadat mințile multor mădulare ale Bisericii, importând o mulțime de modele și principii lumești: începând de la cel al eficienței vizibile și cantitative (clădiri tot mai multe, tot mai frumoase, dări de seamă etc.), trecând prin așa-zisa „democrație” (uitând că în Biserică avem ierarhia slujirii pe linia clerici-laici, și a ascultării pe linia laici-clerici), până la cel al „drepturilor omului” și al dreptății omenești. Pierderea cugetului bisericesc, atitudini ambivalente, ieșite adesea din complexe de inferioritate, poziționări de genul: „Și eu sunt deștept, deși sunt preot, și sunt în stare să stau de vorbă cu intelectuali, chiar dacă îndoielnici moral, și de aceea mă afișez cu ei” au adus duhul lumii în Biserică.”, a spus Părintele Ciprian în numărul din ianuarie al Revistei Familia Ortodoxă.

Părintele Ciprian face un apel către clerici să nu mai „crediteze” intelectualii care cu ocazia Referendumului „și-au arătat blana de lup de sub cea de oaie pe care o îmbrăcaseră conjuctural”. Referința este la personaje precum Andrei Pleșu, invitați des sub auspiciile Bisericii, care la Referendum au susținut cauza LGBT.

„Secularismul tocmai asta înseamnă: să-ți potrivești mintea după modele veacului, să-ți înstrăinezi viața de Dumnezeu, să te alipești de cele lumești, să nu cauți voia lui Dumnezeu. Iar secularizarea mădularelor Trupului lui Hristos este cel mai mare pericol, spun Părinții, mult mai mare decât toate ofensivele sectare, neomarxiste, ideologice etc. Așa că ar trebui să ne pocăim cu toții, să ne schimbăm fundamental perspectiva existențială, să-L punem în centrul vieții noastre pe Hristos.

Și ar trebui să se căiască mult și să-și schimbe atitudinea toți clericii care, de-a lungul vremii, au creditat în ochii credincioșilor o serie de intelectuali, artiști și politicieni (erijați în formatori de opinie) care, cu ocazia Referendumului, și-au arătat blana de lup de sub cea de oaie pe care o îmbrăcaseră conjunctural. Problema, cred, nu-i a lor, căci fiecare alege liber cui slujește: lui Dumnezeu sau lui mamona. Problema e la noi. Dacă noi înșine, în loc să fim niște „intelectuali ortodocși”, am fi adevărați oameni ai Bisericii, am sesiza ușor mârâitul de lup care dublează vocile suave și am renunța la tovărășiile rele care strică obiceiurile bune (cf. I Corinteni 15:33). Din păcate, azi nu doar că nu mai lucrăm acea exigență specifică Bisericii, prin care ar trebui să identificăm public și să ne delimităm de tot ce este dăunător credincioșilor, ci am ajuns și să facem tot felul de alianțe și asocieri păgubitoare, aducătoare de confuzie”, a spus părintele.

În ceea ce privește oamenii de rând, părintele Ciprian afirmă că suferințele vin dintr-o „dublă criză identitară:omul nu mai știe cine este, și nu știe Cine este Dumnezeu”.

„Ar trebui să ne ostenim cu toții să renunțăm la credința într-un Dumnezeu făcut după chipul și asemănarea noastră și să începem să vrem să aflăm cum e cu adevărat Dumnezeu, să renunțăm la relația magică (de genul: „Îi dau ce vrea, îmi dă ce vreau”) și să intrăm în relație autentică cu El. Căci majoritatea vrem ca El să facă voia noastră, să ne rezolve problemele, să ne împlinească doleanțele, poftele, visele, să ne dea sănătate, să ne ajute copiii la examene. Vrem ca El să facă dreptate și să îi pedepsească pe cei pe care îi considerăm „răi”, dacă nu în viața asta, atunci măcar în veșnicie. Îi cerem să ne vindece de toate bolile sufletești și trupești, în timp ce noi ni le producem uneori cu bună-știință, trăind nesănătos. Vrem să ne scape de singurătate, în vreme ce noi am cultivat astfel de atitudini față de semeni, încât am devenit greu de suportat.

Noi, în schimb, Îi dam câteva metanii, un pic de post, aprindem două-trei lumânări, eventual niște bani via biserică. Dar trebuie să înțelegem că asta nu e credință, asta e magie! Nimic din toate acestea nu le găsim în Evanghelie. Dumnezeu, așa cum L-am vrea unii dintre noi – împlinitor de vise, furnizor de servicii, justițiar, răzbunător, agent matrimonial, imobiliar etc. – nu există! Slavă Domnului! Dumnezeul Evangheliei nu prea seamănă cu cel pe care l-au plăsmuit oamenii: El este Dragoste, Bunătate, Îndelungă-răbdare, și ne vrea fericiți cu El în veșnicie, însă pe modelul Fericirilor din Evanghelia de la Matei. Cu El te poți întâlni doar gustând din Taina Crucii – limba comună a tuturor celor care L-au găsit pe Dumnezeu”, a continuat el.

Preotul de la parohia ortodoxă „Toți sfinții”, din Namur, Belgia, spune că este nevoie de curaj pentru ca Biserica Ortodoxă să iasă din încurcătura actuală.

„Cred că aici este, de fapt, cheia slabei noastre misiuni și mărturii: ne temem, ne e greu să mai facem sacrificii minime, ca să nu riscăm să fim etichetați drept ciudați, înapoiați, sectari etc., și de aceea facem compromisuri, avem un discurs dublu și o viață împărțită, căutând mereu să împăcăm cele două împărății, a lui Dumnezeu și a oamenilor. Deși știm că nu e cu putință, noi tot nu ne dăm bătuți. E vremea să înțelegem că nu putem sluji la doi stăpâni și să începem exorcizarea întunericului, răului, minciunii – fiecare începând lucrarea aceasta cu sine însuși.

Trebuie să ieșim din timiditate, din repliere, să ne vindecăm de complexele de inferioritate, să mărturisim cu fermitate și curaj poziția ortodoxă în toate situațiile. Noi avem în Biserică întreg Adevărul, întreaga înțelepciune. Curajul va fi un cuvânt cheie în zilele ce vin. Cel care, prin dorul de Hristos și credința în El, își aruncă astfel o ancoră în Cer, se ridică deasupra stratului des de nori negri care plutesc asupra lumii. Nici el nu mai atinge pământul, nici pământul nu-l mai atinge. Când omul, prin alegeri repetate, Îi arată Domnului că vrea să fie al Lui, Însuși Hristos îl trage prin această ancoră la Cer. Și vom înțelege atunci cuvântul Apostolului: „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (cf. Romani 8:31)”, a încheiat el.