

Camelia Smicală, doctorița româncă stabilită în Finlanda, căreia statul i-a luat în mod abuziv doi dintre cei trei copii, pe Maria și Mihai, smulși de lângă mama lor împotriva voinței lor cu 4 ani în urmă, a acceptat să vorbească despre drama familială prin care trece și care e încă departe de un deznodământ fericit. Într-un interviu acordat Alexandrei Nadane, fondatoarea Asociației „România pentru Viață”, Camelia Smicală își deschide inima de mamă a trei copii, trecută prin hățișurile unei lumi sălbatice, și găsește puterea să îndemne la iubire, singurul element care face diferența în viața de familie.
„Familia Smicală are nevoie de dragostea și de rugăciunile noastre, dar și de solidaritate din partea oamenilor și a instituțiilor. (...) Sper să o înțeleagă și alții pe această mamă care se luptă din răsputeri să își iubească și să își ocrotească copiii într-un mediu ostil. (...) Lupta ei exterioară are un fundament adevărat și izvorăște dintr-o iubire reală”, a afirmat Alexandra Nadane în legătură cu interviul acordat de Camelia Smicală.
„Fiecare sarcină s-a întâmplat în condiții să le spunem „nedorite”: în cazul Andreei, deși eram proaspăt căsătorită, am fost nevoită să aleg între copil și tatăl ei, care nu dorea copii, iar în celelalte două cazuri am fost nevoită să aleg între viața mea și sarcină. Am ales corect. Și aș alege de un infinit de ori la fel.
A da viață este cel mai înălțător lucru, iar noi, femeile, suntem binecuvântate prin aceasta.
Copiii mei reprezintă totul pentru mine și sunt cea mai puternică punte între mine și Dumnezeu.
Am fost nevoită să cresc 3 copii de una singură, să muncesc în același timp, fiind singurul întreținător al familiei, astfel încât din primii ani nu îmi amintesc prea multe. Decât poate faptul că eram sigură că voi muri de epuizare. Apoi, când au mai crescut, în pofida condițiilor extreme în care am fost nevoiți să trăim, am construit împreună o poveste minunată.
Adolescența, în ziua de azi, cu toată educația sexuală agresivă din școală, cu toată propaganda anti-familie și pro-emancipare a societății moderne, e foarte dificilă. Pur și simplu a fost un calvar pentru mine. Au fost reproșuri gen „toți colegii mei merg la bar, eu de ce n-am voie?”, „toți și-au început viața sexuală și râd de mine că eu nu”, „toți vin acasă noaptea în weekend, numai eu n-am voie”.
Au fost și amenințări de genul: „mă duc la social și plec de acasă” (în Finlanda copiii au voie să se mute de acasă când împlinesc 16 ani). Acum, când Andreea a depășit perioada dificilă, îmi mulțumește, iar eu răsuflu ușurată. Dacă nu aș fi rezistat, Andreea ar fi fost la fel ca majoritatea copiilor de aici (alcool, droguri, depresie). Andreea pășește cu dreptul în viață și este o persoană integră. Se va muta de acasă când va termina liceul, dar eu nu simt că o pierd. Din contra, Andreea mă „amenință” că atunci când își va întemeia o familie voi fi nevoită să o iau de la capăt.
Dragostea este singurul lucru care contează. De acolo vine și puterea. Eu, tot ce am făcut în viață, inclusiv în meseria mea, am făcut cu dragoste. Nu există protocoale, nu există metode de a crește copiii, nu există „termeni de utilizare”.
Iubiți! Iubind nu puteți greși, oricât de mult ați greși! Eu vă iubesc pe toți!”, a povestit mama eroină din Finlanda în interviul acordat Alexandrei Nadane, pe care îl puteți citi integral pe blog-ul acesteia.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Serviciile sociale au decis să ia cele trei fetițe ale unei familii de ruși stabiliți de 7 ani în Suedia pe motiv că, mama îmbolnăvindu-se, fetițele nu mai puteau fi bine îngrijite. Ele au fost plasate într-o familie musulmană. Familia rusă a păstrat în mod oficial custodia copiilor dar puteau să-i vadă numai șase ore pe săptămână. Părinților nu li s-a dat ocazia să-și apere drepturile și nici fetele nu doreau să stea în plasament.
După ce fiicele lui petrecuseră peste un an în familia musulmană, la aproximativ 300 de kilometri de tatăl lor adevărat, acesta și-a luat fiicele și a decis să se întoarcă în Rusia. Ei au fost însă opriți la aeroportul din Varșovia deoarece autoritățile suedeze au raportat că fetele lipsesc. Ca urmare, tatăl a solicitat azil în Polonia.
Tribunalul polonez a decis că serviciile sociale suedeze au încălcat o convenție a UE care interzice plasarea copiilor în medii culturale străine. Instanța a menționat, de asemenea, că drepturile de paternitate ale tatălui nu au fost revocate și a decis ca fetițele să rămână cu tatăl lor. Hotărârea tribunalului a fost lăudată de autoritățile poloneze. Vă puteti imagina așa ceva în România îngenunchiată?
Musulmanul care avea fetele în custodie venise și el în Polonia la tribunal, pe banii serviciilor sociale suedeze. Un reprezentant al serviciilor sociale suedeze a fost oprit de poliția poloneză de a lua fetițele înapoi.
În Suedia, serviciile sociale pot lua imediat copii și tineri până la vârsta de 19 ani prin forță, datorită legislației în vigoare pentru a-i 'proteja' într-o situație de urgență. Nu se știe de ce anume serviciile sociale suedeze au hotărât să ia cele 3 fetițe.
https://sputniknews.com/europe/201904051073845753-family-flees-swedish-social-services/