O serie de experți în sănătate, luptători pentru libertate, printre care fostul vicepreședinte al Pfizer, dr. Michael Yeadon, vin cu argumente care pun sub semnul întrebării nu numai existența COVID-19, dar și a tuturor virusurilor. Argumentele sunt prezentate în mai multe videouri și publicate într-un amplu material pe Lifesite News. Oferim cititorilor traducerea acestui matrial, în două părți, dintre care astăzi publicăm prima parte:
Într-un interviu din 20 iunie cu Tucker Carlson, prezentatorul TV scoțian Neil Oliver a menționat că nu este „convins” că există vreun virus COVID-19 care circulă în populație din 2019 și 2020, explicând că, în opinia sa, pe baza statisticilor privind paturile ocupate din spital și decesele, nu a existat „nicio pandemie”, ci mai degrabă „o pandemie de propagandă, o pandemie a minciunii și a falselor teste [PCR]”.
Mai mult, în ultima vreme mulți oameni de știință afirmă că sunt dovezi că nu există un astfel de virus SARS-CoV-2 și oferă argumente detaliate potrivit cărora, de fapt, nu există virusuri și că virologia este o „pseudoștiință”.
Într-un video de 40 de minute intitulat „Dovezi oficiale că virologia este o pseudoștiință”, cercetătoarea canadiană Christine Massey dezvăluie că ea și alți oameni de știință au emis solicitări, în baza legii privind libertatea de informare, către sute de instituții științifice din 40 de țări diferite, „cerând orice înregistrări are să dovedească faptul că a fost găsit vreodată de către cineva acest presupus virus [SARS-CoV-2] în fluidele corporale, țesuturile sau excrementele vreunui om de oriunde de pe pământ.”
„Până în prezent, avem răspunsuri de la 216 instituții diferite din 40 de țări. Până acum, nimeni nu a fost în măsură să ne ofere nici măcar o înregistrare” și „nu pot cita nicio înregistrare”, a spus ea. „Prin urmare, cu toții au recunoscut că nu au nicio mostră din presupusul virus și nici nu știu ca altcineva să fi obținut vreodată o mostră din acest presupus virus.”
O astfel de probă ar fi necesară „pentru a secvenția și caracteriza o particulă și pentru a o studia prin experimente controlate, ceea ce constituie fundamentul metodei științifice”, a adăugat ea. „Dacă nimeni nu are o mostră din presupusul virus, atunci nimeni nu l-a putut studia prin astfel de experimente.”
Massey, fost biostatistician în domeniul cancerului, care deține o diplomă de master în științe, oferă documentația completă a cercetării sale, inclusiv o listă a organizațiilor pe care le-a contactat, printre care Organizația Mondială a Sănătății, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), Consiliul Național de Cercetare al Canadei, Sănătatea Publică din Marea Britanie și alte sute. În plus, ea pune la dispoziție o listă lungă cu răspunsurile lor.
Nu există nicio înregistrare științifică a vreunui virus la oameni sau la animale
Printre acestea este și răspunsurile de la CDC și de la Spitalul Mount Sinai din Canada, acesta din urma menționând că „nu știm ca izolarea unui virus în modul în care l-ați descris să fie posibilă pentru vreun virus. Nu intră în sfera proceselor științifice actuale.”
Cu toate acestea, a clarificat Massey, „nu este o limitare a tehnologiei ca proteinele și alte particule mai mici să fie purificate”, dar ceea ce au indicat aceste scrisori este o astfel de purificare și izolare „nu se întâmplă niciodată în virologie”, probabil „pentru că, dacă ar purifica particulele, nu ar putea demonstra că asta se potrivește realmente definiției unui virus.”
Prin urmare, la fel ca și alți experți din ultimele decenii, Massey susține că ea și colegii ei cercetători au ajuns să înțeleagă că această anomalie nu se limitează la COVID-19, ci vizează întreaga virologie. Mai mult, ea consieră că acest domeniu de studiu „nu este științific. Ei nu au niciodată o variabilă independentă validă”, în schimb, „merg exact în direcția opusă”, în ceea ce ea descrie a fi o „pseudoștiință flagrantă”.
Drept urmare, ea și colegii ei au transmis solicitări similare în baza legii privind libertatea de informare pentru „alte presupuse virusuri”, cerând „orice înregistrare a oricărui presupus virus care se presupune că infectează oamenii și care să fie purificat de la o persoană bolnavă. Și au recunoscut că nu au astfel de înregistrări.” Astfel de solicitări au fost transmise către instituții precum CDC, căruia i s-a cerut în mod specific aceleași informații cu privire la „orice presupus virus care se presupune că este acoperit de un așa-zis vaccin în programele de vaccinare, fie pentru copii, fie pentru adulți, și nu au putut furniza nicio înregistrare”.
Aceleași solicitări au fost adresate și unor instituții precum Agenția Canadiană de Inspecție a Alimentelor, care ordonă, ocazional, distrugerea unui număr mare de animale de fermă „din cauză că se presupune că sunt infectate cu viruși periculoși”.
„Au recunoscut categoric că nu aveau [astfel] înregistrări”, a spus ea.
Virologia „a eșuat în mod constant să îndeplinească propriile cerințe pentru dovedirea” existenței virusurilor
În completarea descoperirilor lui Massey, a fost întocmită o lucrare tehnică extinsă, în 2022, elaborată de Dr. Mark Bailey, M.D. din Noua Zeelandă. Teza compusă din 29.000 de cuvinte a lui Bailey se intitulează „A Farewell to Virology (Expert Edition)” - „Adio virologiei (ediție expert)”, și a fost transformată într-o serie videouri în trei părți, pentru a explica argumentele sale unui public mai larg. - VIDEO la finalul articolului
Primul video îl prezintă pe Bailey ca fiind „un cercetător în microbiologie, industrie medicală și sănătate, care a lucrat timp de două decenii în practica medicală, inclusiv în studii clinice”, și menționează că lucrarea sa extinsă, care atacă înseși bazele întregii discipline a virologiei, rămâne „necontestată”.
„Virologia a inventat un model teoretic de virus fictiv, dar a eșuat în mod constant să îndeplinească propriile cerințe pentru a le dovedi existența”, rezumă naratorul Steve Falconer. „Se susține că virusurile provoacă boli după transmiterea între gazde, cum sunt oamenii. Totuși, în afara unor figuri animate, a modelelor pe computer și a filmelor de la Hollywood, lipsesc dovezile științifice în susținerea acestor afirmații.”
Probabil că eșecul cel mai mare al al virologiei „a fost incapacitatea de a obține orice particule virale direct din țesuturile sau fluidele organismelor umane despre care se spune că au boli virale”, continuă naratorul. „Pentru a mușamaliza această realitate, virologii au recurs la crearea propriilor metode pseudoștiințifice pentru a înlocui metoda științifică valabilă de mult timp, cum sunt experimentele de control riguroase, pentru a încerca să infirme ipoteza lor originală.”
„Cu toate acestea, virologii nu au izolat niciodată această particulă, compusă din vezicule extracelulare, care să fie separată de mii de alte particule găsite în țesutul uman, în fluide și în urma experimentelor lor pe placă Petri și în eprubetă”, astfel încât „să caracterizeze genetic și să dovedească faptul că este într-adevăr o particulă virală.” Virologii trebuie să izoleze o particulă pe care o consideră, prin folosirea de imagini fotografice, a fi un virus, altfel nu pot dovedi, de fapt, că este un virus, „și nu doar un deșeu format din resturi celulare”.
În plus, o particulă virală trebuie testată pentru a dovedi că „îndeplinește proprietățile fizice și biologice definite, printre care: faptul că este un parazit intracelular capabil de replicare, ceea ce înseamnă că se creează copii identice ale acesteia în interiorul unui organism gazdă, și că este, de asemenea, capabilă să provoace boli într-un organism uman gazdă”, mai explică Falconer.
„Nu există nicio lucrare științifică publicată” care să dovedească în mod viabil descoperirea unui „virus”
Potrivit celor prezentate în video, „virusuri precum SARS-CoV-2 nu sunt altceva decât constructe fantomă care există doar în imaginație și în simulări pe computer”.
„În această paradigmă, cazurile de boli inventate, cum este COVID-19, nu sunt altceva decât detectarea unor secvențe genetice comune minuscule și a unor proteine pretins a fi virale”, susține Falconer. „Existența unui virus real nu este necesar să fie dovedită în această buclă a argumentului circular, eronat. Astfel, întregi pandemii fictive pot fi construite în baza unor creații digitale fictive și apoi «demonstrate» în mod fals prin teste fără sens cu reacții moleculare în eprubetă in vitro.”
În video este citat și un expert în medicină alternativă, Dr. Thomas Cowan, MD, care afirmă un „fapt cu care fiecare virolog este de acord”, și anume că „nu există nicio lucrare științifică publicată în care existența vreunei particule pe care ați putea-o numi virus” să fi fost demonstrată prin găsirea ei „în orice fluid biologic al unui om sau animal bolnav. Toată lumea [științifică] este de acord. Toți virologii sunt de acord. Se spune că nu așa se găsește un virus.”
Mai mult, așa cum se precizează într-un document, lucrare al cărei autorul principal este Cowan, intitulată „Rezolvarea dezbaterii cu privire la virusuri” (SVD), se subliniază că particulele descrise în mod similar numite exozomi „au fost izolate cu succes prin purificare, [dar] nu s-a demonstrat că sunt capabile de replicare, infecțioase și cauzatoare de boli, prin urmare nu se poate spune că sunt virusuri.”
Particulele cu mult mai mici decât „prepusele virusuri” sunt izolate în mod regulat, se fac experimente cu acestea, sunt fabricate și chiar construite, ca nanotehnologie
Documentarul explică faptul că „centrifugarea cu gradient de densitate este tehnica standard necesară pentru demonstrarea științifică a existenței unui virus”. Totuși, „deși această metodă este descrisă în toate manualele de microbiologie drept tehnică pentru izolarea virusului, de fapt nu este niciodată aplicată în experimente menite să demonstreze existența vreunor virusuri patogene”.
În plus, Falconer explică modul în care virologii descriu virusurile ca având „între 30 și 150 de nanometri în diametru”, și totuși, „chimiștii moleculari găsesc și izolează molecule mai mici de un nanometru... în fiecare zi, fără probleme și fac tot felul de experimente cu ele”.
Astfel, „IBM a dezvăluit în 2021 prima tehnologie cip de doar doi nanometri din lume, cu nanostructuri de doi nanometri, pe care le pot fabrica, descoperi, izola și chiar atașa cu ușurință la alte nanobenzi care au doar între 12 și 44 de nanometri lățime și doar 75 de nanometri lungime, pe care le pot fabrica, găsi și izola în mod clar, pentru a atașa la ele cele mai mici nanostructuri de doi nanometri.”
„Totuși, virologii nu pot găsi (un virus între 30 și 150 de nanometri) într-o probă mare de spută”, explică documentarul video, iar asta în ciuda propagandei guvernamentale COVID-19 care susține că persoanele infectate poartă virusul în cantități atât de semnificative, încât o persoană se poate îmbolnăvi periculos de la o distanță de până la 6 metri, cantități care, chipurile, pot fi filtrate de o mască N95.
Potrivit SVD, în loc să folosească centrifugarea pentru izolarea acestor particule, virologii oferă „dovezi” prin „«genomuri» și experimente pe animale”, care, spun autorii, „derivă din metodologii control insuficiente”.
Alături de Cowan, au semnat SVD și Massey, Bailey, soția sa, Dr. Samantha Bailey, M.D., și alți 16 experți, printre care și fostul vicepreședinte Pfizer, expert în alergii și boli respiratorii, Dr. Michael Yeadon.
Concepția dominantă că virusurile există este susținută de alți medici luptători pentru libertatea în domeniul sănătății
Pentru a „întâlni virologii la jumătatea drumului”, SVD le propune un experiment inițial care nu le cere să izoleze corect un virus, dar care se bazează pe metodologia lor actuală de secvențiere a genomilor „presupușilor viruși”.
Deși se pare că nimeni din comunitatea virologilor nu a fost de acord cu această provocare, un răspuns la document a fost transmis, în mai, de către dr. Michael Palmer, M.D. și dr. Sucharit Bhakdi, M.D. (P&B), prin care apără vechiul consens conform căruia existența virusurilor este demonstrată în mod corespunzător de mulți ani.
În „Există virusuri?”, acești doi medici reputați recunosc mai întâi că, în urma fenomenului COVID-19, „publicul are ample motive să nu aibă încredere în «comunitatea științifică»” din cauza unei multitudini de „minciuni absurde și nesăbuite” care au fost promovate de aceste presupuse autoritățile științifice și politice. Cu toate acestea, ei avertizează că nu trebuie mers prea departe cu un „scepticism radical” și acuză faptul că, privind argumentele scepticilor cu privire la existența virusului, „copilul este aruncat odată cu apa din copaie”.
După ce au prezentat istoria teoriei germenilor, P&B a făcut câteva afirmații care au fost contracarate la scurt timp de Massey într-un e-mail, pe care le-a trimis și publicat ulterior, precum și printr-o analiză video de aproximativ 43 de minute realizată de Cowan pe 29 mai:
P&B apără identificarea și „izolarea” virusurilor cu ajutorul culturilor celulare, oferind trei argumente distincte.
În primul rând, susțin ei, virusurile au adesea „forme foarte caracteristice, care nu pot fi confundate cu particule produse de celulele vii sau cu resturile lăsate în urmă de celulele moarte”.
Drept răspuns, Cowan subliniază că P&B admit implicit că „aceste virusuri nu au fost niciodată izolate în baza definiției comune a izolării”. Apoi explică faptul că declarația P&B cu privire la această chestiune este „clar falsă”, așa cum o demonstrează mai multe lucrări care o infirmă direct, printre care una care susține că „nu există nicio modalitate” de a distinge doar prin imagini astfel de presupuse virusuri de alte particule.
În al doilea rând, P&B continuă să susțină că „există multe metode biochimice pentru caracterizarea particulelor virale”, ceea ce Cowan consideră că este un „raționament circular”. El întreabă de unde pot ști că sunt de fapt particule virale dacă nu le-au izolat niciodată și nu le-au identificat în mod corespunzător? În plus, de unde pot ști că obțin „informații genetice caracteristice virusului și nu culturii de celule gazdă”, dacă „nu au izolat niciodată, adică în mod separat, virusul de cultura de celule gazdă”?
„Nicio particulă nu a fost vreodată secvențializată, caracterizată, studiată prin experimente controlate valide și nu s-a demonstrat că se încadrează definiției unui virus”
În al treilea rând, P&B recunoaște că „nu toate virusurile pot fi cultivate cu ușurință în culturi de celule”, ceea ce Cowan descrie a fi „o gândire surprinzătoare”.
„Cu alte cuvinte, ei ne spun că modul în care izolează, adică găsesc și dovedesc existența unui virus, este prin a-l crește într-o cultură de celule și a vedea efectul citopatic asupra acestor celule foarte specializate”, a spus el. „Așa se identifică faptul că este prezent un virus. Însă apoi ei spun că anumite virusuri nu pot fi cultivate într-o cultură de celule.”
Massey a adăugat că, în multe dintre declarațiile lor, P&B se bazează pe „erori ale reificării”, definite prin faptul că „un argument se bazează pe un concept abstract ca și cum ar fi un fapt concret; când se face referire la un scenariu sau o situație ipotetică, este tratată ca și cum ar fi un lucru real.”
„Faptul de a te referi continuu la particule ca fiind «virusuri» nu le face virusuri și nu constituie o dovadă că acestea sunt astfel și este o înșelare, având în vedere absența unor dovezi valide și logice”, a acuzat cercetătorul canadian. „Pot exista multe metode de caracterizare a particulelor submicroscopice, dar nicio particulă nu a fost vreodată secvențializată, caracterizată, studiată prin experimentele controlate valide și nu s-a demonstrat că se încadrează definiției unui «virus»”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.