După 16 ani de la plecarea la Ceruri a Patriarhului Teoctist încă nu s-a stabilit cu certitudine care au fost cauzele reale ale morții "Marelui Alb”. O anchetă de presă realizată după moartea Patriarhului a încercat să elucideze misterele care au înconjurat-o. Al cincilea patriarh al Românie se săvârșea din această viață și intra în cea veșnică pe 30 iulie 2007 în timp ce al patrulea, Iustin Moisescu, plecase la Domnul pe 31 iulie 1986.

La vremea respectivă, sursele spitalicesti de la Fundeni au afirmat ca moartea Patriarhului Teoctist a fost inspaimantatoare: la o ora dupa incheierea primei operatii, Patriarhul a inceput sa sangereze prin uretra iar apoi si pe gura, inecandu-se cu sange. Medicii au intervenit insa tarziu, l-au dus din nou in sala de operatii, l-au taiat, pentru a gasi sursa sangerarii, insa era prea tarziu. Inima, care fusese calificata in analiza de cord "in limitele varstei” a inceput sa cedeze. Aparatele de electrosoc utilizate in exces nu au mai putut resuscita inima Patriarhului. Injectia cu adrenalina nu a mai fost administrata. Era prea tarziu. La orele 13-14.00 deja se incerca musamalizarea mortii prin manipularea mass-media si a Biroului de Presa al Patriarhiei care a fost informat, de la Spital, in jurul orelor 16.00-16.30, ca operatia Patriarhului a reusit si acesta este bine. Iar la putin timp, la ora 17.00, era anuntata moartea. În realitate, Patriarhul era mort de la orele 15 – 15.30, conform mărturiilor singurului însoțitoral său din întreg aparatul Bisericii Ortdoxe Române – șoferul.

Profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, dezvaluia ca PF Teoctist se afla in plin tratament cu Plavix, un anticoagulant puternic, care trebuia obligatoriu intrerupt cu 72 de ore inainte de operatie. Lucrul acesta trebuie sa-l faca pe anestezistul Dan Tulbure sa amane operatia peste trei zile. Dar echipa formata din dr Ioanel Sinescu si dr Dan Tulbure – executanta operatia – se grabea.

Toate amanuntele ce tin de medicatia si starea sa de sanatate se aflau stipulate in dosarul medical al Patriarhului cu care acesta s-a deplasat la Spitalul Fundeni. Cauzele probabile ale mortii Patriarhului, afirma prof dr Ursea, sunt un accident hemoragic postoperator alaturi de o posibila fibrinoliza sau embolie. In ce priveste hemoptizia – inecarea cu sange – martorul ocular prezent pe holul spitalului la momentul operatiei a precizat ca medicii alergau la un moment dat dupa un aspirator bronsic, pe care l-au adus intr-un tarziu. La fel, aparatul de resuscitare nu se afla la etajul patru, unde era Patriarhul, si a fost nevoie sa fie adus de la etajul doi.

Profesorul Ursea nu a putut intelege niciodata de ce a fost mintit de dr Sinescu atunci cand l-a sunat si cand Patriarhul era deja in coma, iar Sinescu i-a spus ca nici macar nu a fost operat. In acele momente, Patriarhul nu a avut alaturi nici un ierarh al Bisericii pentru a fi impartasit. A facut-o Dumnezeu, la ajungerea Patriarhului la Ceruri.

Redam mai jos o parte din ancheta de presa In Memoriam Patriarhul Teoctist:

Medicul Patriarhului: NU trebuia operat!

Echipa doctorului Sinescu a incalcat cele mai elementare reguli medicale * Medicul personal al Patriarhului, care-l ingrijea de 21 de ani, sustine ca pacientul sau a murit cu zile

DOSARUL INTEGRAL, AICI