Distinse Domnule Ambasador,

Vă scriu în legătură cu intervențiile dumneavoastră publice în urma evenimentului „Transnistria între Moscova și Chișinău. Prima cercetare sociologică dincolo de Nistru”, organizat de Fundația Universitară a Mării Negre „Mircea Malița” (fumn.eu), miercuri, 27 martie, ora 17.00. Evenimentul nostru a constat în prezentarea publică a unei cercetări sociologice ample, întreprinse în regiunea transnistreană, prin sondaj de opinie, focus-grup și interviuri cu experți. Menționez că cercetarea a fost realizată cu sprijinul financiar al GMF România și este prima de acest gen prezentată vreodată în România sau R. Moldova. La eveniment a participat un public numeros, inclusiv ambasadori sau diplomați acreditați în România din R. Moldova, Ucraina, Marea Britanie, Federația Rusă, Polonia sau Japonia.

Vă scriu în calitate de Președinte al FUMN, dar și de cunoștințe vechi, de decenii, inclusiv în calitatea mea de fost consilier prezidențial la Chișinău unde am sprijinit și urmărit cu bucurie activitatea dumneavoastră diplomatică, în calitate de ambasador, de la sediul NATO de la Bruxelles.

În cadrul conferinței ați intervenit la un moment dat, intempestiv, afirmând că „întreg conceptul studiului este greșit” și calificând acțiunea noastră drept „promovare a identității transnistrene” (minutul 1.51). Ulterior, în aceeași zi, spre seară, ați revenit și mai explicit pe Facebook, unde ați calificat evenimentul ca „nimic altceva decât o acțiune de promovare a teoriei rusești despre «poporul transnistrean» la București. Exact la fel, în anii 60-70 ai secolului trecut, unele ONG-uri promovau teoria „omului sovietic” prin capitalele occidentale”. Și ați conchis apodictic: „FUMN a fost în postura de «idiot util» a imperialismului rusesc”.

În legătură cu aceste afirmații, mă văd nevoit, cu tot respectul pe care vi-l purtăm, noi, cei de la FUMN, să aduc următoarele precizări:

Nu este nici util nici adecvat ca un ambasador să indice care sunt temele pe care o fundație academică, fără nicio calitate oficială, este în măsură să le aleagă și să le dezbată public. FUMN are dreptul să își aleagă singură subiectele pe care le supune dezbaterii publice și nu întreabă pentru asta decât propriile foruri de conducere și coordonare.

Trec peste afirmații tendențioase la adresa fundației noastre după care am fi devenit promotori ai intereselor sau teoriilor rusești. Activitatea FUMN este suficient de puternică ca să se poată apăra singură. Dar vă avertizez, domnule ambasador, cu toată cordialitatea, că ați deschis, prin intervențiile Domniei Voastre, o cutie a Pandorei pe care cu greu o va mai putea închide cineva de aici înainte. Este vorba despre chestiunea identitară pe relația București-Chișinău-Tiraspol.

Când vorbiți despre falsa „identitate trasnistreană” și teoria sovietică a „poporului transnistrean”, ignorați nepermis și riscant faptul că sunteți, totuși, ambasadorul unui stat al cărui președinte, el însuși, se bazează pe și promovează de la cel mai înalt nivel ideea sovietică a unui „popor moldovenesc”. Și nu numai el! Iar guvernul pe care îl reprezentați la București, în ciuda majorității parlamentare pe care a avut-o, a refuzat, cu obstinație, să voteze anul trecut – ca un „privet” de Centenar la adresa României – introducerea în Constituția R. Moldova a sintagmei „limbă română”, așa cum îi cere Curtea Constituțională, și a menținut faimosul Articol 13, de sorginte sovietică, care spune că limba care se vorbește în stânga Prutului este „limba moldovenească în grafie latină”. Prin asta, și nu doar prin asta, guvernul de la Chișinău s-a făcut complicele identitar cu președintele Igor Dodon, adeptul „teoriei moldoveniste”, de „sorginte sovietică”, pe care o promovează nestingherit prin filme, conferințe publice, declarații, cărți.

Evenimentul organizat de FUMN a ridicat, de fapt, o piatră de pe un mușuroi identitar. Așa se explică și reacțiile stârnite mai ales la Chișinău. Căci minciuna care a stat de atâtea ori la masă cu oficialitățile de la Chișinău, și – o știți foarte bine – nu este vorba doar despre Vladimir Voronin sau emulul său Igor Dodon – constă în faptul că „poporul moldovenesc” este un popor diferit de cel român (teoria sovietică), bazat pe o etnie diferită și care, chipurile, trebuie recunoscută ca atare, mai ales că și vorbește o limbă diferită, respectiv „limba moldovenească”. Dacă lucrurile stau așa, adică moldovenii nu sunt români, respectiv că avem de-a face un „ethos” regional (identitate regională) care se transformă într-un „etnos”, adică într-o națiune, nu mai există niciun impediment pentru ca „poporul transnistrean să existe și el! Este versiunea în oglindă a „poporului moldovenesc”. Căci avem de-a face, prin comparație, tot un „etos” regional (o identitate regională transnistreană) care revendică, precum R. Moldova în relație cu România, o identitate națională diferită. Faptul că minciuna sovietică a „poporului moldovenesc” a durat – și durează! – mai bine de 70 de ani, spre deosebire de minciuna „poporului transnistrean” care durează doar de 27 de ani, nu o face pe prima mai adevărată decât cealaltă.

Și încă ceva. Ați început intervenția dumneavoastră din cadrul conferinței cu invocarea lui 27 martie 1918, a Unirii Basarabiei cu România și a Centenarului abia încheiat. În numele acestui eveniment, chipurile, v-ați justificat și mai pregnant protestul pentru acțiunea FUMN. Domnule ambasador, vă reamintesc, cu același respect, că ați ridicat prin asta și mai sus piatra de pe mușuroi. Oficialitățile statului pe care dumneavoastră îl reprezentați la București, nu au organizat NICIUN EVENIMENT pe teritoriul R. Moldova dedicat Centenarului Unirii Basarabiei cu România, nu au menționat măcar această dată, preferând să menționeze doar la București, pentru urechile – și buzunarele! – românilor faptul că actualul teritoriu controlat de autoritățile de la Chișinău a fost parte a României. Și nu au făcut și nu fac asta autoritățile de la Chișinău, tocmai pentru că ele cred, promovează și susțin, în fapte, „teoria sovietică a moldovenismului și existența unei „limbi moldovenești”. Singura diferență din punct de vedere identitar între guvernarea de azi de la Chișinău și regimul Voronin este doar dimensiunea ofensivă. Aceasta a dispărut, a rămas dimensiunea pasivă, respectiv nimic nu se schimbă și totul rămânea așa cum ne-au învățat „teoriile sovietice” despre identitate și limbă, doar că nu le mai invocă guvernul, doar președintele Dodon, niciodată sancționat de executiv sau de majoritatea guvernamentală pentru așa ceva.

Identitățile în această regiune, domnule ambasador, nu sunt „a la carte”. Dacă vrem să ne jucăm de-a popoarele, va trebui să admitem că și alții – în oglindă, aproape – pot face la fel. La Chișinău se ignoră iresponsabil – sau nu se înțelege – că cei mai mari susținători ai separatismului transnistrean și al „teoriei poporului transnistrean” sunt tocmai moldoveniștii puri și duri, care susțin „teoria sovietică” a „poporului moldovenesc” diferit de cel român. Înainte de a acuza absolut gratuit o fundație de la București, care funcționează sub egida Academiei Române, de promovarea a unor „teorii sovietice”, cred că ar fi și mai corect și mai decent să ne uităm în ograda proprie. Creatorii „poporului transnistrean” se află la Chișinău! Nici FUMN, nici Bucureștiul nu au de gând să înregistreze la Chișinău „Asociația transnistrenilor din R. Moldova”, tocmai pentru a acredita ideea unei etnii „transnistrene” diferite de cea „moldovenească”, așa cum autoritățile de la Chișinău au încercat să facă în 2007, la Iași, prin sprijinirea unei așa zise „Comunități a moldovenilor din România” menite să „legifereze” diferența de etnia română. A fost un gest al autorităților de la Chișinău, în vremurile în care bătălia identitară era, cum spuneam, ofensivă.

Ne place sau nu, în această logică, a unui moldovenism de extracție sovietică, pur și dur, existența „poporului moldovenesc”, diferit de cel românesc și vorbitor de altă limbă, nu e cu nimic mai legitimă decât cel existența „poporului transnistrean” diferit de cel „moldovenesc”.

 

Distinse Domnule ambasador,

Exprimându-mi încă o dată regretul că pentru supărările dumneavoastră, pricinuite de evenimentul organizat de către Fundația noastră, vă mulțumesc, în același timp, că ne-ați permis să le exprimăm, poate mai limpede, și pe ale noastre. Nu știm cum lucrează Dumnezeu în Istorie sau în regiunea noastră, căci necunoscute sunt căile Lui. Dar dacă poate exista vreo funcție pentru „identitatea transnistreană” și „poporul transnistrean”, atunci poate că este cea de oglindă în care identitățile să se poată vedea mai bine și să se recunoască mai judicios.

Și tocmai pentru a nu a mai repeta, nici perpetua, „minciuni sovietice”, indiferent pe care maluri ale Nistrului sau ale Prutului, vă mulțumesc pentru contribuția dumneavoastră, fie și indirectă, și, pate, neintenționată, la reușita evenimentului Fundației Universitare a Mării Negre.

Vă rog să primiți, Domnule Ambasador, Excelența Voastră, asigurarea întregii noastre stime.

Dan Dungaciu

Președintele Fundației Universitare a Mării Negre