Multe lamentări și adânci frustrări a provocat, pentru unii, victoria candidatului filo-rus Igor Dodon în alegerile prezidențiale care au avut loc în teritoriile românești ale Basarabiei, cunoscute sub numele de Republica Moldova. Victoria socialistului pro-rus este privită ca o mare lovitură dată idealului unirii din Basarabiei cu Țara-Mamă, România. Nimic mai fals!
Victoria lui Dodon este probabil identic de nocivă pentru idealul refacerii unității teritoriale a României, în granițele istorice, cum ar fi fost și victoria candidatei pro-SUA/UE,Maia Sandu. Aceasta pentru călupta politică s-a purtat nu între un „moldoveano-rus” loial „Moldovei Mari” și o „moldoveano-româncă” loială Țării-Mame România, ci între doi agențide influență ai marilor puteri cu interese în zonă: Federația Rusă, pe de o parte, și conglomeratul politico-economic și militar SUA-Uniunea Europeană, pe de altă parte.
În campania electorală a acestor doi politruci din așa-zisa Republică Moldova, tema Unirii Basarabiei cu România nu a existat cu adevărat, iar relația cu România a fost abordată cu ipocrizie și doar conform cu ceea ce finanțatorii și implicit, Stăpânii celor doi candidați, au comandat.
Socialistul pro-rus Igor Dodon declara prin 2014 că dorește să refacă, nici mai mult, nici mai puțin decât „Moldova lui Ștefan cel Mare”, prin unirea teritoriului românesc dintre Nistru și Siret într-un fel de „Moldova cea Mare”(sic!). Tot Igor Dodon a transmis mesaje jignitoare la adresa României, cum ar fi „Jandarmul român nu va fi la noi stăpân!”și l-a amenințat pe fostul președinte Traian Băsescu, că îi va retrage cetățenia moldovenească. Mai spre finalul alegerilor prezidențiale, Igor Dodon și-a schimbat ipocrit sentimentele față de România și români, acceptând că „românii sunt vecinii noștri. Românii sunt prietenii noștri. Românii sunt frații noștri, dacă vreți.” Totuși, Dodon nu a ezitat să reamintească vechea zicală „Frați, frați, dar brânza-i pe bani!” Altfel spus, Igor Dodon ne-a servit o mostră de ipocrizie „Made in Soviet Union”, adevăratele sale sentimente fiind, în mod evident, anti-românești, anti-unioniste și pro-ruse!
La rândul său, candidata pro-SUA/UE, Maia Sandu a fost neclară și confuză în exprimarea sentimentelor sale unioniste, deși a încercat în mai multe rânduri să pozeze ca fiind un fel de militant unionist. Deși a declarat că ar vota pentru unirea cu România în cadrul unui referendum, Maia Sandu nu a insistat pe ideea organizării imediate, dacă ar fi câștigat alegerile, a acestui referendum. Mai mult, atât în programul său electoral, cât și în documentele programatice ale Partidului Acțiune și Solidaritate, unde Maia Sandu este președinte, NU există ceva afirmat, măcar la nivel minimal, despre dezideratul Unirii Basarabiei cu România. Dimpotrivă, se vorbește despre Republica Moldova ca despre un stat cu existență și istorie proprie care nu a fost vreodată și nici nu va mai fi vreodată teritoriu național al României Mari.
Totodată, o altă dovadă că Maia Sandu nu este liberă în acțiunile sale politice – cum de fapt, liber nu este nici învingătorul Igor Dodon, acesta fiind dependent de Moscova - și că nu este adepta Unirii Basarabiei cu Românie, este și faptul că nu s-a grăbit să reacționeze critic împotriva declarației ambasadorului SUA la Chișinău, care consideră că „Republica Moldova nu e România” și că unirea cu România nu ar fi benefică. Dimpotrivă, Maia Sandu a ales să reacționeze foarte confuz, să nu spunem ipocrit, cităm: „Cred că domnul ambasador e la curent că o bună parte a populației împărtășește acest deziderat și cred că el nu a vrut să supere pe nimeni. Poate partea cu istoria a fost un pic nu prea corect exprimată, în rest eu cred că el a vrut să spună că Republica Moldova are probleme pe interior, care țin de Transnistria, care țin de prezența minorităților și aceste lucruri sau lipsa dialogului nu este ușor de rezolvat. Pe mine nu m-a surprins această declarație a lui pentru că în comunitatea donatorilor sau în comunitatea ambasadorilor am auzit de mai multe ori asemenea declarații"
Altfel spus, în campania electorală a doamnei Maia Sandu nu a fost promovat ca deziderat Unirea Basarabiei cu România și nici nu s-a susținut ideea că prin această unire a Basarabiei cu România, stat membru al U.E., ar fi posibil și firesc de realizat normalizarea și democratizarea vieții din acest teritoriu românesc. Maia Sandu, ca și Igor Dodon, îi slujește pe cei care-i dictează și îi susțin cariera politică, nimic mai mult...
De fapt, dacă citim cu atenție documentele ofertei politice a doamnei Maia Sandu, vom descoperi același „copy-paste” utilizat de toate formațiunile politice clonate în laboratoarele „corectitudinii politice”, „corporatismului globalist” și „neo-marxismului cultural”. Poate că edificator în cazul „europeanismului” doamnei Maia Sandu este și faptul că, în perioada în care a deținut funcția de ministru al educației, a militat cu o bizară vehemență pentru ca disciplina „Religie” să fie disciplină opțională în școli, iar elevii basarabeni să participe la ora de religie doar dacă părinții își dau acordul în scris. Unde am mai întâlnit noi o astfel de „reformă europeană”?
Românii din Basarabia au fost sacrificați în marele joc geopolitic pe care, în Estul Europei, îl poartă puteri mondiale precum Federația Rusă, S.U.A. și Uniunea Europeană. Neputința românilor basarabeni de a lupta pentru unire a fost agravată de trădarea politicienilor de la București.
De fapt, acest dezastru teribil al luptei pentru refacerea României Maria fost provocat de absența unei elite politice românești, loială Țării și Națiunii, în Țara Mamă România.Oricare ar fi fost rezultatul la alegerile prezidențiale din teritoriile românești ale Basarabiei, dezastrul ar fi fost același.Clasa politică din România a fost incapabilă să redea țării demnitatea politică, independența economică și prestigiul militar. România este doar o colonie economică și militară a unor forțe străine, care nu ne respectă interesele.
Cum am putea deci crede că o astfel de clasă politică trădătoare, lașă, cinică și egoistă ar avea voința și putința refacerii României Mari de acum un secol? Cum am putea crede că un Victor Ponta, un Liviu Dragnea, un Dacian Cioloș, un Nicușor Dan, o Alina Gorghiu, o Clotilde Armand, un Ion Iliescu, un Klaus Iohannis,un Traian Băsescu, o Elena Udrea sau oricare alt specimen din cloala politrucilor de astăzi ar fi demn urmaș al Marilor Români care au realizat, cu un secol în urmă, România Mare?
Ce nu au înțeles românii timpurilor noastre este adevărul istoric că marile victorii politice, militare, economice, culturale și sociale ale Națiunii Române au fost obținute numai și numai prin mari jertfe personale și ale comunității. Aceste jertfe, după Decembrie 1989, românii nu au știut și mai ales, nu au mai vrut să le aducă pe altarul Țării.
Așa că, frați români, ceea ce ați semănat, asta culegeți... o soartă tristă, care face ca la un secol de la Marea Unire, România mare să fie scindată în două state, fiecare condus de indivizi străini de neam și țară, un german, Klaus Iohannis și un rus, Igor Dodon, și cu teritorii aflate încă sub ocupație străină – Nordul Bucovinei sub ocupația Ucrainei și Cadrilaterul, sub stăpânirea Bulgariei.
...și totuși, nădejde încă mai avem de la Dumnezeu și de aceea, sperăm în renașterea noastră națională și strigăm: „Trăiască România Dodoloață!”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
În același interviu ea deplânge 'suicidul în rândul tinerilor din cauza camerelor de la BAC'. A uitat că, după instalarea ei în funcția de ministru al educației, ea a fost aceea care a introdus camerele video și poliția în licee (www.justitiarul.ro/10036-2/).
Ca ministru al educației, Maia Sandu a luptat ȘI împotriva „Istoriei Românilor”. Ea a stârnit scandal dând un ordin prin care „Istoria Românilor” a fost scoasă de la examenele pentru absolvirea gimnaziului, scopul fiind diminuarea interesului elevilor pentru studiul acestei materii.
Pe 16 mai 2012 Fundația Soroș-Moldova s-a amestecat direct în această controversă și a publicat un sondaj implementat de Institutul de Politici Publice (IPP) condus de Arcadie Barbăroșie (vezi nota de mai jos), din care rezulta că două treimi dintre respondenți consideră că denumirea corectă a obiectului de studiu trebuie să fie „Istoria Moldovei” și doar 15% susțin denumirea de „Istoria Românilor”.
NOTA: Arcadie Barbăroșie era în 2009 președintele Senatului Fundației Soroș-Moldova, exact în aceeași perioadă când Maia Sandu era membră a aceluiași Senat. Tot Arcadie Barbăroșie conduce „Europa Liberă”, devenit organul personal de presă al Maiei Sandu (www.justitiarul.ro/10036-2/).
De aceea, mișcarea care va începe să făptuiască unirea (tutror teritoriilor vremelnic aflate în afara granițelor statului român) va tb să fie din interiorul statului român și să înțeleagă bine, că națiunea română se compune și din basarabeni, și din bucovineni, și din dobrogeni, și din toți românii/aromânii care trăiesc prin statele vecine și chiar în altele mai depărtate (Grecia, Croația).
Și migrarea parlamentarilor de la un partid la altul ar trebui interzisă prin lege.