Simona Halep a adus la București trofeul de la Wimbledon, prezentându-l românilor într-o festivitate desfășurată pe Arena Națională, la care au asistat peste 25.000 de oameni. La ceremonie au asistat mari sportivi precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu sau Mihai Leu.
În declarația sa, Simona a mulțumit familiei, marilor campioni Virginia Ruzici și Ilie Năstase, lui Ion Țiriac și țării sale.
„Este seara noastră, nu doar a mea, pentru că am fost inspirată de toți acești campioni care mi-au transmis mesajele acestea. Am venit să împărțim bucuria asta. Vreau să mulțumesc mamei mele și familiei, antrenorilo, Virginei Ruzici, lui Ilie Năstase, care ne-a făcut să iubim acest sport, domnului Țiriac și României pentru că m-am născut aici.
Aveam emoții, eram intimidată. Dar eram lucidă și aveam încredere că pot face față acestui meci. Am vrut să intru prima, nu e nicio regulă. Coridorul până la teren poate fi intimidant. Nu m-am gândit la meci. M-am gândit că am echipamentul bun și că sunt gata să joc. Am avut emoții când am intrat pe teren”, a spus Simona Halep.
Campioana de la Wimbledon le-a transmis românilor să aibă încredere ei, pentru că astfel pot realiza orice.
„Vreau să vă mulțumesc pentru toată energia pozitivă pe care mi-o transmiteți mereu, o simt și atunci când merg la turnee, am foarte multi români alături de mine. Este un lucru deosebit că ați venit în seara asta atât de mulți să ne bucurăm împreună de acest trofeu!
Este extraordinar, îmi transmiteți atâta iubire și atâta bucurie (aplauze)...
Știu că avem nevoie un model în viață ca să fim motivați și inspirați, dar cel mai important lucru este să credem în noi. De aceea, dacă reușim să avem încredere în noi, în puterea noastră interioară, suntem în stare să facem orice! Vă doresc numai bine, vă mulțumesc că ați fost alături de mine într-un moment frumos!”, a spus Halep.
După această declarație, Simona Halep și Ion Țiriac au analizat finala de la Wimbledon câștigată de sportiva noastră în fața Serenei Williams.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Chemarea, predispozitia launtrica a omului spre implinirea unui anumit lucru se numeste vocatie!...
Mare lucru este sa stii raspunde acestei invitatii interioare si, practic, sa realizezi care este vocatia/chemarea ta!...
Acestei poftiri este foarte bine daca reusim sa-i dam curs si crezare, adica, atentia cuvenita si potrivita!...
Este extraordinar cand omul achezeaza vocatiei sale si, mai ales, o implineste, o inmulteste si o cultiva pe ea!...
Asa, bunaoara, avem de-a face cu vocatia spre o anumita activitate profesionala ori spre una intelectuala, culturala, morala sau spirituala!...
Dincolo de toate acestea si multe altele, noi, crestinii, suntem invitati sa raspundem, concret si punctual, vocatiei de (buni) crestini, asa dupa cum au raspuns Apostolii chemarii Domnului, devenind, astfel, Ucenicii Lui, caci El, din simpli pescari i-a transormat/convertit in pescari de oameni!...
Ideal ar fi ca (si) noi sa (re)actionam potrivit vocatiei/chemarii noastre, fie ca ne referim la zona profesionala si publica fie la cea personala si privata/particulara a vietii noastre!...
Altminteri, ignorarea sau tratarea cu superficialitate a propriei noastre vocatii (ne) poate duce spre rateuri, esecuri, greseli si, chiar, sentimentul inutilitatii, care este unul, fatal, foarte apasator si, deci, extrem de negativ!...
Atunci cand nu (ne) (re)cunoastem chemarea/vocatia este important ca, in genunchi stand, la rugaciune fiind, sa cerem ajutorul lui Dumnezeu fiindca stim foarte bine ca, de fapt, nu noi il cautam si il gasim pe El ci, invers, El a facut si face acest lucru!...
Stelian Gombos