FOTO: Reporterntv.ro
Acum aproape 10 ani, eram undeva într-un spital și mă gândeam doar cum să nu pierd meciul.
Era vorba despre partida Steaua - Lens. Subsemnatul era cu o perfuzie în braț, cu febră foarte mare și în general, vorba personajului interpretat de Răzvan Vasilescu în Portretul Luptătorului la Tinerețe, nu mi-era bine.
Meciul, prin voia lui Dumnezeu, l-am văzut, deoarece am ajuns pe o canapea într-un cabinet și oamenii aveau un televizor pornit pe TVR 1. Nu mai țin minte multe lucruri din acel meci - deși între timp am revăzut rezumatul -, doar fața și expresia unui jucător, Mirel Rădoi.
Nu știu de ce mi-a rămas în cap tocmai la meciul acela, dar așa a fost. Între timp, am renunțat la a mai urmări fotbalul, am înțeles că sunt altele mai importante în viață.
La meciul ăla și amintirea aia m-am gândit atunci când am auzit că Rădoi a fost pus antrenor la Steaua( De remarcat că unul din eroii acelui meci, Nicolae Dică, îi e acum alături, ca secund). Dar am tresărit și-atât: Să-i ajute Dumnezeu, mi-am zis.
Nemaifiind la curent cu treburile, am fost șocat să aflu că la meciul său de debut pe teren propriu au venit doar 3.000 de spectatori. Nu știu care sunt resorturile interioare pentru această situație, dar mi-e greu să o înțeleg. Nu e același om căruia tribunele îi scandau numele atunci? Nu e "unul dintre noi"? S-au uitat oare contribuțiile sale? S-au uitat injuriile scabroase pe care le încasa de alți oameni?( Cât de absurd este să înjuri un om doar pentru că își face meseria pe stadion?)
Greu de crezut. Toate au fost în trecutul recent, n-aveau cum să moară cei care au trăit pe când Rădoi era jucător. Internetul e plin de clipuri și poze cu el.
Ce poate fi? Fronda față de patronul Gigi Becali? Înțeleg antipatia față de el, până la un punct, cum recunosc și că pe vremea când eram suporter, l-am contestat mult. Dar între timp am învățat să nu judec după aparențe, dacă nu vreau ca același lucru să mi se întâmple și mie. Și chiar dacă-ar fi asta cauza, care este vina lui Rădoi? Că nu-l respinge, că nu-l scuipă pe omul cu care a trecut prin multe, timp de 10 ani? Că nu-și reneagă nașul?
Simpla asociere cu un om e de-ajuns pentru a șterge tot binele din trecut?
Eu vreau să cred că "nu", dar mă tem că pentru români răspunsul este altul. O demonstrăm zi de zi atunci când alegem să ne despărțim pentru cele mai mici și banale chestiuni. Abia așteptăm un motiv, cât de hilar ar fi, pentru a ne declara "independența" față de asociați, parteneri sau prieteni.
Iar teama și neîncrederea se nasc din lașitate și egoism. Este infinit mai simplu să dai curs orgoliului pentru a distruge, decât a-l jertfi de dragul unei construcții. Mă întreb dacă mai suntem poporul care a făcut din taina jertfei lucrătoare un mit fondator. Cred că aflați în situația meșterului Manole, mulți compatrioți de-ai noștri ar fi "jertfit" pe oricine și orice, numai ce-i al lui, nu.
Cred că orice om care mi-a făcut o bucurie merită un dram de recunoștință. Dar vorba părintelui Nicolae Steinhardt: "Răul poate să-l facă oricine, cît de nevolnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite. Răul: lapte pentru copii; binele: carne pentru adulţi".( Jurnalul Fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 162)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.