Pe data de 8 august va debuta, la Beijing, a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia.

Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălașul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr.

De la acest an începe numărarea anilor la compatrioții lui Homer, după alte izvoare competiția a început mult mai devreme.

Opinia publică din perioada contemporană consideră anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă.

Evident, ele au fost organizate la Atena, inițiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizația lor l-a avut pentru întreaga umanitate.

De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanțe excepționale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiției, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul.

Câteva evenimente au rămas în memoria ziariștilor și a publicului și dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii.

De altfel, trebuie spus că mulți dintre compatrioții noștri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor. Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci? 

La Londra, în 1948, s-a întâmplat un lucru curios și irepetabil. La proba de sărituri s-au situat pe primele trei locuri, la egalitate, trei finlandezi, fiecare cu 38,70 p. În mod curios însă, s-a considerat că locurile 4 si 5 merită medaliile de argint, respectiv, bronz și care au revenit unor sportivi italieni.

Savolainen, cel mai mare gimnast din istoria țării celor 1000 de locuri a declarat că "nu mă interesează prea mult povestea asta, eu am luat aurul, dar dacă eram 8 sau 9 inși pe primul loc, cu aceeași notă? Înseamna, oare, că locurile 10 si 11 trebuia sa primească, în mod similar, argint si bronz?", s-a întrebat acesta retoric.

Heikki Ilmari Savoilanen pe numele său complet (1907 - 1997) a fost unul dintre cei mai mari sportivi din istoria nordicilor, comparat adesea cu Paavo Nurmi, fiind dublu medaliat cu aur la Jocurile Olimpice.

De altfel, el a fost cel mai în vârstă gimnast de top, luând un bronz la ediția din 1952, atunci când avea deja 44 ani!

Acesta a participat la cinci Olimpiade consecutive. Și asta, în condițiile în care edițiile din 1940 și 1944 nu s-au disputat din cauza războiului total care a cuprins aproape întreaga lume.

Curios este că la Olimpiada de vară din 1932 s-a petrecut un eveniment aproape similar cu cel petrecut la Londra. Atunci, dar la proba de bară fixă, Savolainen și colegul său de echipă, Einari Teräsvirta, au avut exact aceeași notă! Regulamentul de pe vremea aceea nu permitea două medalii de aur, drept pentru care delegația finlandeză a fost somată de organizatori să numească ei înșiși un învingător. Iar acesta a fost Savolainen. Deci, dacă regulamentul rămânea neschimbat, Savolainen ar fi putut primi, la fel de bine, două medalii de argint. Și nu ar mai fi intrat niciodată în istorie.

Dar, nu ar fi fost drept. În primul și în primul rând, pentru omul care era Savolainen. Acesta, profesor de educație fizică și doctor în medicină, a participat la cele două războaie anti-sovietice, având gradul de locotenent-colonel și servind ca medic militar într-un spital de campanie.

Pentru meritele sale a fost inclus în  International Gymnastics Hall of Fame in 2004.