Patricia Ţig a intrat în atenţia iubitorilor de tenis după ce s-a bătut pentru trofeul de dublu de la BRD Bucharest Open, desfăşurat în luna iulie, la Arenele BNR, acolo unde a făcut pereche cu Andreea Mitu. La 21 de ani, Patricia se află pe locul 116 în ierarhia mondială a tenisului feminin şi bate timid la porţile Top 100 WTA. Reuşita ei e o chestiune care ţine de timp şi, astfel, România ar putea avea în curând şase jucătoare în primele 100 ale lumii.

Finala de la BRD Bucharest Open a pus-o sub vizorul presei, iar faptul că este antrenată de Răzvan Sabău, cel care colaborează, mai nou, şi cu Simona Halep, a alimentat interesul pentru sportivă. Patricia este una dintre jucătoarele care ar putea intra în calculele pentru echipa de Fed Cup şi să scrie măcar o filă din istoria sportului alb. Între timp, vă invităm să lecturaţi interviul acordat de jucătoare în exclusivitate pentru ActiveNews.ro.

Cum a fost la Baku?

A fost bine! Am jucat bine, m-am simţit bine! A fost frumos, dar m-am chinuit puţin la început. După turneul de la Bucureşti am avut câteva zile de vacanţă şi am avut numai două zile de antrenament înainte să plec la Baku, nici nu mai jucasem demult pe hard. Când am ajuns acolo, am dat peste o căldură insuportabilă, a fost dificilă acomodarea. Am avut noroc că am avut „bye" în primul tur, am rămas prima afară şi mă gândeam „Să fie noroc sau ghinion?", dar până la urmă a fost bine. În al doilea tur am avut meci OK, nu foarte greu, chiar cu adversara cu care am jucat în finală la Bucureşti, la dublu, cu Oksana Kalashnikova, şi am fost liniştită, ştiam că nu e atât de bună la simplu şi mi-am văzut de treabă. Una peste alta am ajuns până în finală!

Cum ai ajuns sa joci cu Andreea Mitu la dublu, la BRD Bucharest Open? 

A fost o decizie de moment, pentru că ea trebuia să joace cu altcineva, parcă cu Alexandra Dulgheru. Dacă ele intrau pe tablou, eu şi cu Ana Bogdan am fi jucat împreună, pentru că primeam un wild-card. În ultima clipă Andreea a aflat că nu mai are cu cine să joace şi atunci m-a întrebat pe mine dacă vreau să joc cu ea şi am vrut, normal!

M-am simţit excelent când românii îmi scandau numele!

A fost super! La simplu, în primul tur cel puţin, nici măcar nu m-am aşteptat la aşa ceva. Şi la dublu la fel. La început toţi strigau „Hai, Andreea!" şi o aplaudau şi după aia au început să mă strige şi pe mine. M-am simţit excelent când românii îmi scandau numele!

Patricia Ţig de după BRD Bucharest Open e diferită?

Am prins puţină încredere la Bucureşti. De fapt, mai multă! Am avut o lună bună, am prins experienţă cu turneele mai mari, pentru că eu până acum jucam doar calificări şi mereu treceam maximum un tur.

Te-ai gândit să mai joci cu Andreea Mitu la dublu? Faceţi o echipă bună.

(râde) Toată lumea ne întreabă. Deocamdată nu intru la aceleaşi turnee la care joacă ea, dar dacă cumva întâlnim, putem să vorbim despre asta, deşi de atunci nu am mai deschis subiectul deocamdată.

Cum s-a schimbat relaţia ta cu presa, după BRD Bucharest Open?

Eu nu citesc presa. Mă mai anunţă prietenii când apar, dar le spun că nu mă interesează. Au devenit mai interesaţi ziariştii, până atunci nu prea mă cunoştea lumea.

Te apropii de Top 100. Când crezi că „spargi gheaţa"?

(zâmbeşte) Mai am încă jumătate de puncte de acumulat. Sper ca până la sfârşitul sezonului sau chiar şi sfârşitul anului să intru, pentru că aşa o să pot să joc pe tablou la Australian Open şi ar fi mai bine decât să trec prin calificări. Numai ce m-aş califica şi aş fi deja terminată.

Ce turneu de Mare Şlem îţi place în mod special?

Australian Open! Nu ştiu cum e în America, pentru că nu am mai fost la US Open niciodată, dar cred că Australian Open rămâne deosebit pentru mine, fiind şi primul, mi-a plăcut foarte mult acolo.

Ce turneu ţi-e cel mai drag, de când ai pus mâna pe rachetă?

Cred că la Australian Open, deşi ca rezultat nu a fost cine ştie ce, am pierdut în primul tur de calificări. Cred că cel de acum, de la Baku, a fost deosebit.

Jucătoarele din Baku sunt de nivelul fetelor de 13 ani de la noi

La Baku ai jucat unele meciuri şi în faţa a doar câtorva spectatori, o mână de oameni. Cum îţi explici interesul scăzut pentru tenis?

Cred că nu e răspândit la ei tenisul, nici nu au fete care să joace la nivel înalt. Erau doar două fete, la nivelul fetelor de 13 ani de la noi. Totuşi, Baku, din câte am văzut, e un oraş in-cre-di-bil! Eu am mers club-hotel, hotel-club, cu oamenii nu prea am venit în contact.

La fiecare turneu la care mergi, îţi faci timp şi pentru a vizita oraşele?

În Baku nu am fost cu nimeni altcineva şi ce puteam să fac, să merg singură? Nu, mulţumesc. Dacă eram cu antrenorul meu sau cu altcineva, cu siguranţă mi-aş fi făcut timp. La alte turnee mai mergem, dar nu foarte mult.

Cine ţi-e alături la turnee?

De obicei, merg cu Răzvan (n.r. Sabău, care colaborează şi cu Simona Halep). În rest, singură sau mai nou cu cea cu care facem pregătire fizică şi recuperare, Petronela Mocanu.

Ai prietene în circuitul feminin?

Cu fetele din România mă înţeleg bine, vorbim, fără a fi prietene la cataramă, pentru că nu facem parte din aceeaşi generaţie. Când suntem la turnee mai discutăm, dar în tenis nu prea există prietenii, mai ales la noi. Fetele sunt rele, e concurenţă. Băieţii sunt altfel, nu se compară!

E vreuna care să-ţi placă la nivel de joc?

Toate sunt OK. Cu Andreea (n.r. Mitu) mă înţeleg bine, suntem prietene, discutăm orice, ne întâlnim prin oraş.

Îmi place Maria Şarapova şi într-un fel o înţeleg de ce e arogantă

Îmi plac cele din Top 20, care joacă bine, în special Maria Şarapova. O înţeleg de ce e aşa, mai arogantă. Chiar citeam despe ea că ziariştii o întrebau de ce nu vorbeşte cu fetele la turnee şi ea a spus că mai bine merge în cameră şi citeşte o carte, face ceva bine pentru ea. Cumva o înţeleg, pentru că nu prea ai ce să vorbeşti cu fetele, cât timp nu ai o relaţie cu ele.

Cum te relaxezi?

Cu muzică, filme sau doar stând, pur şi simplu, plimbându-mă. Îmi plac serialele, mă uit la Anatomia lui Grey. Mai citesc, îmi place Harry Potter, citesc orice care mă relaxează şi mă scape de stres, să mă simt bine. Romane, d-astea.

Cum jonglezi cu antrenamentele şi timpul liber?

Mai greu, dar m-am obişnuit. Nu-mi place să ies în club deloc, prefer să stau în cameră şi să mă uit la un film sau efectiv să stau. Îmi place să ies cu prietenii, dar nu aşa, ci să ne plimbăm.

Unde te antrenezi de obicei?

În Braşov. E mai restrâns, dar sunt cu Răzvan acolo şi asta contează mult.

În ce ţară ţi-ar plăcea să te antrenezi?

Am fost o singură dată în Elveţia şi mi s-a părut incredibil de scump şi nici nu am văzut mare lucru. Condiţii avem şi la Braşov, nu aş vrea să mă antrenez în altă parte. Bine, eu am şi sponsorul meu, Mihai Humă, din Galaţi, care are o firmă de construcţii şi mă ajută de şapte ani.

De ce tocmai tenis?

Nu eu am ales. Ai mei îmi spuneau că eram foarte neastâmpărată, săream prin casă, făceam numai prostii şi au zis să mă dea la un sport. Tatăl meu e antrenor de volei, dar totuşi m-au dus la tenis şi mi-a plăcut, aşa că am rămas.

Ai vrut vreodată să migrezi către volei?

Anul trecut, eram aşa de supărată, am avut şi probleme cu sănătatea acum doi ani, dar la 19 ani ce puteam să mai fac?

Cine ţi-a pus racheta în mână?

Prima antrenoare a fost aşa, doar pentru câteva şedinţe, dar prima antrenoare cu adevărat a fost Monica Crăciun. E din Galaţi şi ea, unde am crescut eu, apoi de pe la 11 ani şi jumătate m-am pregătit cu Marian Dinculescu până la 17 ani, când m-am mutat în Bucureşti. Atunci am fost la Pescariu Sports&Spa vreun an şi jumătate, apoi m-am îmbolnăvit destul de rău. Cel mai greu moment a fost când am stat în spital şi şase luni nu am avut voie să joc deloc…

Cum a fost revenirea?

Grea… Aveam şi bac-ul în perioada aia, am trecut de el, apoi am revenit uşor-uşor.

Ce diferenţe sunt între un antrenor bărbat şi o femeie? Cu cine te simţi mai confortabil?

La început e mai uşor cu o femeie, apoi, când creşti, un bărbat e mai OK. Nici nu prea am văzut femei-antrenor în circuit, în afară de cea a lui Andy Murray. Aş prefera un bărbat, pur şi simplu, mi se pare normal. Fetele sunt mai rele.

La primul turneu nu ştiam ce e ăla neţ. Voiam să joc mingea, iar antrenoarea îmi striga să mă opresc

Care a fost primul tău turneu?

La Brăila, ţin minte că am luat primul game şi eram foarte fericită. Aveam opt ani, cam aşa. Ţin minte că nu ştiam ce e ăla neţ, eu mă duceam să prind mingea, să joc, iar antrenoarea îmi striga „Opreşte-te!".

Pe ce tip de teren te simţi mai bine?

Hard şi iarbă, pentru că se potrivesc mai bine cu jocul meu şi mă avantajează loviturile.

E ceva ce ai vrea să dezvolţi mai bine la tine?

Acum sunt bine. Când am venit la Răzvan aveam multe puncte slabe, dar am progresat mult de tot. Na, oricând se pot îmbunătăţi lucrurile, dar mai mult aş vrea să dezvolt deplasarea în teren.

Aspiri la FedCup?

Da! Mi-aş dori tare mult. Cred că o să fac parte din echipă la un moment dat, dar am răbdare. 

Cum te simţi în ipostaza de simplu, faţă de cea de dublu?

La simplu mă simt în largul meu, la dublu nu prea am jucat mult. Încerc să joc cât mai mult din ambele atunci când se poate. 

Cu accidentările ai avut probleme?

Am avut o problemă de sănătate, dar independent de tenis. Am avut două entorse într-un an, am ceva probleme cu spatele, dar nu sunt majore, să stau pe bară. Mai am şi probleme la coloană.

Cât de importantă e recuperarea sportivilor? Cum arată programul tău de recuperare?

Foarte! Dacă nu te recuperezi, nu ai cum să te simţi bine şi să dai ce ai mai bun din tine. Eu fac stretching foarte mult, fizioterapie chiar dacă nu mă doare nimic şi mă odihnesc.

Ai un regim alimentar special?

Nu, dar încerc să nu exagerez, cu toate că-mi e foarte greu să mă abţin de la dulciuri, că eu mă şi îngraş, dar nu am un regim anume.

Cum arată o zi obişnuită?

Când sunt la Braşov, dimineaţa o încep cu alergarea de înviorare, după antrenament, masă, antrenament, pregătire şi se face seară, aşa că masă şi somn. Am cel puţin două antrenamente pe zi. Un antrenament are minimum două ore, pregătirea variază între o oră şi două. Mai e şi Georgia Crăciun, ne antrenăm împreună.

Ce urmează din punct de vedere competiţional?

O să plec joi la Vancouver. Depinde ce fac acolo, poate urma New Haven şi apoi US Open.

Ce obiectiv ai anul acesta?

Sper la Top 100! Altfel, vreau să iau meci de meci şi să joc cât pot de bine. Ar fi excelent să mă calific la US Open, dar e mai complicat, e greu. Apoi putem vorbi şi de altele.

Care este visul tău în tenis?

Să câştig un Grand Slam!