Ziua de 12 noiembrie 1859 rămâne, în conștiința românilor, ca data la care domnitorul A.I.Cuza a semnat, prin intermediul Ordinului de Zi nr .83, actul de înființare a “Secţiei a II-a” din cadrul “Corpului de Stat Major General”, secție care a reprezentat un prim element organizat al cercetării Armatei române. Cu alte cuvinte, astăzi este „Ziua Cercetașilor Militari”.

A fost nevoie de înfiinţarea unei astfel de „sărbători” datorită creşterii necesității de informare. Cercetarea şi-a extins obiectivele și aria de interes, prin intermediul modelului armatelor moderne.

Însuşind şi aprofundând cunoştinţele militare, cercetașii ajung să își perfecţioneze metodele optime pentru culegerea de informaţii despre inamic, în toate condiţiile de timp şi vreme, ziua sau noaptea. Deținerea informației este elementul-cheie pentru reuşita oricărei misiuni.

Cercetașii au învăţat să citească detaliile de planimetrie, atitudinile şi sentimentele localnicilor, urmele lăsate de trecerea unei maşini, a unui om sau animal. Ei sunt cei care iau pulsul fierbinte al ariei de responsabilitate. Sunt primii care se expun pericolului şi care îşi sacrifică viaţa pentru ceilalţi dacă situaţia o impune.

„A fi cercetaş înseamnă să vezi şi să nu fii văzut, să auzi fără a fi auzit, de fapt să fii discret dar, totodată, omniprezent. „Audi, vidi, sile!” („Ascultă, urmăreşte şi taci”) este motto-ul care defineşte blazonul cercetaşilor. ”

Spiritul de echipă, coeziunea, încrederea în camarazi sunt alte elemente importante, care definesc cariera unui cercetaş. Cercetaşii sunt primii care observă un potenţial pericol, iar de memoria lor vizuală depinde foarte mult deplasarea patrulelor pe traseele stabilite. Media de vârstă a celor de la Cercetare este de douăzeci şi cinci de ani.

„La mulți ani, cercetașilor militari!”, scrie ziarul-de-vrancea.