Joi, 27 martie a.c., la Biblioteca Națională a fost deschisă, oficial, expoziția care găzduiește o colecție de documente, fotografii, hărți reprezentative pentru istoria comună a României și a republicii Moldova, care până nu demult, au fost o singură țară. Scopul expoziției este de a evidenția faptul că frontierele sufletului nu sunt trasate, iar cultura comună a acestor țări dovedește faptul că moldovenii sunt români. Expoziția a fost deschisă într-o zi de mare însemnătate pentru români, ziua Unirii Basarabiei cu România.

Vernisajul a fost precedat de o prezentare moderată de dna. Ambasador Iuliana Gorea-Costin, Înaltul Reprezentant pentru Republica Moldova în Guvernul României. Aceasta a evidențiat faptul că în expoziție se vor regăsi documente, materiale cartografice, fotografii ale unor personalități mari - „dar sunt cu adevărat români”. Vorbind despre românii de pe ambele maluri ale Prutului, a fost folosită sintagma „nu populație, ci popor”, subliniind faptul că acesta a rămas un popor, chiar dacă istoria l-a traumatizat, iar acest fapt îl dovedește cultura comună.
Expoziția, numită simbolic, „De la Podul de Flori la Podul de Spirit”, găzduiește, deasemenea, lucrări de artă plastică ale unor invitați din Basarabia, Gheorghe Lișița și Veronica Iftode. Nu în ultimul rând, sunt expuse mai multe cărți, aduse din Republica Moldova, care au fost donate Bibliotecii Naționale.

„Prutul e un râu intern”- precizează dna. Ambasador, prezentându-i pe cei ce vor urma să vorbească în cadrul conferinței.

Pr. Dr. Florin Șerbănescu, consilier patriarhal pune accentul pe cele două embleme pe care le consideră fundamentale ca puncte comune culturale între români și românii de peste Prut, „limba română și mărturisirea Lui Hristos”. Astfel, părintele ne îndeamnă pe toți să nu înstrăinăm de propriile noastre rădăcini.
„Nu două limbi, nu două popoare, ci două ramuri legate între ele, nu doar la bază, ci și de-a lungul timpului”, mărturisește consilierul patriarhal, considerând, în același timp, că la 27 martie 1918 a avut loc un act firesc, un act de nomalitate, prin actul Unirii. Deasemenea, Sfinția sa informează că actul comemorativ a început de dimineață, la Catedrala Patriarhală, printr-o slujbă a Parastasului, cu binecuvântarea P.S. Părinte Patriarh, ținută de Episcopul vicar Varlaam Ploieșteanul.

Corneliu Vișoianu, consilierul personal al D-lui Prim-Ministru a făcut un act de rememorare a faptului că în data de 27 martie 1918, când a avut loc actul Uniii Basarabiei cu Patria-Mamă, România, sub conducerea lui Ion Ianculescu, președintele Sfatului Țării, a fost prima oară când s-a scandat „Noi vrem să ne unim cu țara”.
Acesta a specificat că „România va continua să sprijine Moldova în ceea ce privește integrarea sa în U.E.” și este declarată ca fiind susținătoare a aspirațiilor europene și a reformelor democratice de la Chișinău.

Istoricul Ludmila Rotar precizează că teritoriul dintre Prut și Nistru a fost botezat în mod abuziv „Basarabia”, pentru că nu există basarabeni, există doar români. Acest termen, informează ea, nu a existat până la 1912. Titlul de „basarabeni” pe care și l-au luat moldovenii pentru a se deosebi de rușii care voiau să le înăbușe cultura și să-i asimileze nu se aplică și pentru a face aceeași diferență când vine vorba de români, așa că istoricul face un îndemn: „Hai să dăm mână cu mână și să fim ce am fost odinioară. Juridic nu se poate, deocamdată, dar spiritual, avem atâtea posibilități!”
„Prima piatră în diadema Marii Uniri a fost, într-adevăr, depusă la Chișinău”, adăugând că în 1812 a avut loc un act abuziv de separare, deoarece moldovenii de peste Prut nu au fost niciodată întrebați, nici ulterior, dacă acceptă să se separe de Patria-Mamă, „ceea ce i-a făcut să fie rezistenți, să-și păstreze limba, să-și păstreze valorile.” Istoricul specifică că nici după 1940, când Basarabia a fost răpită din nou, de-a lungul anilor, caracterul românesc al provinciei nu a fost înăbușit: „Da, suntem două state române, dar suntem un singur popor și acest popor este poporul român.”

Rodica Ursu-Naniu, profesor de istorie de peste Prut, își începe discursul confirmând faptul că românul de pretutindeni suferă de o așa-zisă „genetică a fracturării”, dar își exprimă bucuria pentru faptul că Biblioteca Națională a devenit un spațiu al proiectelor comune.
Împreună cu prof. de istorii didactice Doru Dumitrescu, Rodica Ursu-Naniu a lucrat la un set de hărți istorice, marcând cele mai importante evenimente de-a lungul istoriei comune a celor două țări. Acestea dovedesc încă o dată faptul că poporul român este unul, pentru că românii de pe ambele maluri ale Prutului au o istorie comună, până la 1940. Crearea acestui set de hărți a fost imperios necesară pentru „a reprezenta realitatea istorică, deoarece cartografia, ca și manualul de istorie, poate fi un element de manipulare.”
Dna. Prof. Ursu-Naniu declară că, pe viitor, e necesar să ne dăm mână cu mână prin proiectele care ar trebui să vizeze zona culturală, educațională în primul rând, printr-o apropiere curriculară. „Dacă vorbim aceeași limbă, să nu existe diferențe între programele școlare”, propune aceasta, adăugând că își dorește ca acea „Caravană a Gaudeamusului” să ajungă și la Chișinău, aceeași invitație fiind valabilă și pentru „Festivalul Internațional George Enescu”- „să aibă o extensie de spectacole și la Chișinău”. Profesorul încheie prin a sublinia faptul că este necesar de a oferi cât mai multă hrană pentru suflet și pentru cuget, „implicarea fiecăruia este crucială”, îndemnându-i pe părinți să facă exercițiul de a le vorbi copiilor despre faptul că românii sunt și în afară granițelor, care „nu pregetă să simtă românește”.

Criticul literar Alex Ștefănescu critică faptul că noi, românii, nu am reușit să păstrăm ce au obținut înaintașii noștri în 1918: „Nu prea avem dreptul moral de a sărbători (...) ar trebui să ne întâlnim ca să stăm cu capul în jos, pentru că nu există nicio scuză că românii i-au abandonat pe românii din stânga Prutului”.
Acesta povestește că provine din Suceava, iar bunicul din partea tatălui său era din Herța și după zeci de ani în care nu se văzuseră nici măcar o dată, și-au dat întâlnire pe malurile Prutului, „să se vadă peste Prut”. Ștefănescu își aduce aminte că tatăl său era păzit, în timpul acestei „întâlniri”, de un grănicer, iar bunicul său, de doi grăniceri. Amândoi „strigau și plângeau, fără a se înțelege între ei”.
Nu trebuie să uităm, zice el, câți români au fost luați prizonieri de către Uniunea Sovietică - „2.000.000 din care 200.000 au murit, ca pedeapsă că erau oameni de valoare!”, în timp ce în Basarabia lucrurile stăteau chiar mai rău, foarte mulți dintre românii de acolo fiind deportați în Siberia. Prin dezbinare, s-a dorit dezintegrarea etnică și culturală a poporului român de peste Prut. Deoarece este foarte grav, după părerea sa, tot ce s-a întâmplat cu poporul român în toți acești ani, Alex Ștefănescu își exprimă, public, nemulțumirea față de absența figurilor cunoscute din scena politică: „Rușine celor care nu au venit! Ar fi dat mai mare greutate acestei întâlniri”. Din punctul său de vedere, politicienii, prin absența lor la acest eveniment semnificativ pentru românii de pretutindeni, se fac vinovați de o „lipsă de rezonanță a unor probleme de mare importanță”. Acesta și-a încheiat discursul cu o frază memorabilă: „Dacă aș fi femeie, nu aș găsi un bărbat cu care să mă mărit- sunt o rușine bărbații politici din România.”

A fost prezent, la conferință, reprezentantul Ministerului Tineretului și Sportului, care a adăugat celor spuse de înainte-vorbitorii săi că ministerul pe care îl reprezintă sprijină proiectele Studenților Basarabeni, iar anul acesta sprijină și programul „Arc”, prin care tinerii români din afara granițelor beneficiază de tabere prin care au o șansă să se apropie și să-și întărească cunoștințele culturale.
Deasemenea, consilierul a adăugat faptul că a fost bucuros să afle rezultatele unui sondaj încă neoficializat, efectuat pe 1000 de persoane, care atestă faptul că 52% din cetățenii Republicii Moldova spun că își doresc Unirea cu România.

La final, a luat cuvântul criticul de artă Ilie Roșianu, pentru a spune câteva cuvinte despre arta plastică expusă de către artiștii basarabeni, în cadrul expoziției „De la Podul de Flori, la Podul de Spirit”. Acesta declară că cei doi artiști au exprimat, plastic, aspirațiile poporului român, iar „visul Unirii nu trebuie receptat ca o iluzie, ci ca o dorință firească”.
Prezentarea a fost atât deschisă, cât și închisă, de către Corala Academică Armonia Divină.