Agenția Mediafax a realizat un amplu reportaj în "ultimul focar de românism" din Transnistria, la  Liceul "Lucian Blaga", în care profesorii și elevii descriu pe larg presiunile și constrângerile suferite în ultima vreme din partea rusofonilor. Astfel, dascălii, părinții și copii stau cu frica "în sân" că unitatea de învăţământ va fi închisă, după ce li s-a interzis să intoneze imnul, să arboreze drapelul, iar activităţile culturale se desfăşoară "cu uşile închise". De asemenea, autoritățile-marionetă ale Moscovei intimidează cadrele didactice și elevii, prin controale inopinate, direct în sălile de curs.

Liceul a fost devastat de două ori de autorităţile autoproclamate de la Tiraspol, în 1994 şi în 2004, iar profesoara de limba română Lilia Chisin se teme că astfel de practici s-ar putea repeta şi acum, pentru că separatiştii ar păstra "o tradiţie" să invadeze, din zece în zece ani, acest spaţiu în care se păstrează cultura şi limba română.

Părinţii elevilor sunt ameninţaţi deseori cu pierderea locului de muncă pentru a-şi retrage copiii de la liceul cu predare în limba română sau nu sunt promovaţi în anumite posturi.

În prezent, la  Liceul "Lucian Blaga" mai învaţă 175 de elevi, iar acesta este una din cele opt unităţi de învăţământ care au mai rămas în zonă şi în care se mai predă în grafia română, respectiv în limba română.

Lucian Blaga a fost un martir al neamului şi creaţia lui a fost în permanentă cenzură. Aceeaşi soartă o avem şi noi, cei ce promovăm cultura şi tradiţiile româneşti în partea stângă a Nistrului (…). În Transnistria sunt opt unităţi de învăţământ în care se mai predă în grafia latină, în limba română, în Tiraspol, Tighina, Grigoropol, Dubăsar, Doroţcaia şi Râtniţa. Dar focarul cel mai mare şi mai deranjant suntem noi, cei de la «Lucian Blaga», pentru că suntem un junghi în inima capitalei acestei aşa-proclamate republici.

Stăm cu frica în sân şi nu ştim cât vom mai activa, pentru că ni s-a spus şi chiar a apărut şi în presa periodică faptul că până la 1 septembrie ne vor închide. Menirea lor este să ne închidă şi să stingă ultimul focar de românism. Nu putem intona imnul Republicii Moldova la careurile de solemnitate, pentru că suntem asistaţi de miliţieni. Acţiunile culturale le facem în liceu cu uşile închise. Limba română se vorbeşte doar în curtea liceului şi, poate, de elevii noştri acasă. În rest, chiar şi vorbitorii de limbă română evită să vorbească în stradă sau în spaţiile publice de frică.

Mergând pe străzile României şi încercând să faci comparaţie cu ceea ce este în Tiraspol, ai impresia că la noi este o zonă moartă, o zonă rămasă în alte vremuri.

Integral, pe mediafax.ro.