Acest fericit părinte Calinic s-a născut în București la data de 7 octombrie 1787, din părinți români și foarte credincioși. A fost botezat cu numele de Constantin. La vârsta de 20 de ani a devenit monah la mănăstirea Cernica. Peste o lună a fost hirotonit ierodiacon. După 5 ani de slujire în treapta diaconei a primit și sfințitorul dar al preoției iar după alți 5 ani a fost ales de sobor stareț. A cârmuit mănăstirea cu iscusință, trăind în sărăcie și aspră înfrânare timp de 31 de ani.
În 1850 a fost numit episcop al Râmnicului, unde Sf. Calinic a păstorit vreme de 16 ani, după care, simțindu-se bolnav a venit iarăși la Cernica, unde a mai trăit încă un an. A fost îngropat in tinda bisericii sf Gheorghe, după dorința sa, pe 11 aprilie 1868.

Cât a viețuit pe pământ a dus o viață duhovnicească, plăcută lui Dumnezeu, fiind foarte smerit. Călugăr fiind, umbla mereu cu capul plecat, „vorbind domol și liniștit” iar la fire era blând și nespus de bun și darnic cu toți. Acest fel de a trăi a făcut din el un „vas ales al Domnului”, „fiind împodobit cu darul facerii de minuni”, făcând minuni, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârșitul lor și chiar și pe al său. Chiar și astăzi, cei care aleargă către ajutorul său cu credință, dobândesc mult ajutor și vindecări.

Sf. Calinic a fost trecut în rândul sfinților la 28 feb 1950. Canonizarea solemnă a avut loc pe 21 și 23 octombrie 1955 la mănăstirea Cernica, în prezența multor ierarhi și credincioși. Atunci i-au fost deshumate sfintele moaște și așezate într-o raclă în biserica Sf. Gheorge. De atunci, numele lui se prăznuiește în fiecare an la data 11 aprilie.

Credincioșii care au participat la slujba de ca­nonizare mărturisesc că, în timp ce cortegiul ie­rarhilor și al preoților înconjura bise­rica cu sfintele moaște ale Sfântului Calinic, împreună cu mii de închinători, un copil din mulțime, de vreo 12 ani, început, deodată, să strige tare: „Mamă, dezleagă-mă la ochi, că văd! Mamă, dezleagă-mă, că văd!“ Copilul avea o infecție la ambii ochi, nu vedea și era bandajat. Mama lui îl adu­sese pentru slujba Sfântului Maslu. În tim­pul procesiunii, după spusele copilului a venit cineva la el în haine preoțesti și l-a uns cu o peniță pe tot trupul, însemnându-l cu semnul crucii, după care i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos!” Credincioșii cred că era Sfântul Calinic cel ce l-a vindecat pe copil, care, fiind dezlegat la ochi, și-a recăpătat vederea.

Sfântului Calinic a făcut, după canonizare, multe minuni ca aceasta și mai mari. A redat vederea, a vindecat paralizia, chiar și cancerul. Mărturiile celor care au asistat la înfăptuirea acestor minuni pot fi citite aici:  http://www.razbointrucuvant.ro/2013/04/11/minuni-sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica/

[video ]https://www.youtube.com/watch?v=1n8HVrt2xSg[/video]