Preşedintele Traian Băsescu a declarat miercuri, la Iași, la sfârșitul întrevederii cu președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, că cea mai bună soluție pentru ca autoritățile de la Chișinău să evite tensiunile cu Federația Rusă este integrarea în Uniunea Europeană. La sfârșitul lunii noiembrie 2013, președintele Traian Băsescu susținea fără echivoc ideea unirii cu Republica Moldova, dar premierul Iurie Leancă afirma că acest lucru nu ar fi o idee inspirată. Cu toate acestea, șeful de la Cotroceni susținea, în ianuarie, că România va face o ofertă politică Moldovei dacă suveranitatea îi va fi afectată.

Ne întâlnim într-un moment nu foarte fericit al regiunii, un moment în care Federaţia Rusă, în stilul care, istoric, a consacrat-o, a anexat un teritoriu care aparţinea unui stat suveran şi independent; este vorba de anexarea Crimeei la Federaţia Rusă. Sigur că un astfel de eveniment nu poate decât să creeze îngrijorare pentru ţările din regiune, indiferent că ele sunt sau nu membre ale Uniunii Europene sau ale NATO. Securitatea regională este la fel de importantă şi pentru un stat ca Republica Moldova, ca şi pentru un stat ca România sau Polonia sau Țările Baltice.

Concluzia pe care eu am promovat-o în discuţiile pe care le-am avut astăzi cu domnul preşedinte Timofti este că, dincolo de îngrijorare, trebuie să luăm şi măsuri care să prevină evenimente ca cele care s-au petrecut între Federaţia Rusă şi Ucraina şi la adresa altor state şi, în mod deosebit, a Republicii Moldova. Iar soluţia pentru garantarea securităţii Republicii Moldova este legată de accelerarea proceselor de integrare în Uniunea Europeană. Nu există o soluţie mai bună pentru Republica Moldova decât integrarea în Uniunea Europeană.

De buna seama, eu, ca reprezentant al unui stat care se afla în Uniunea Europeană, înţeleg foarte bine neajunsul faptului că Republica Moldova a fost invitată să semneze un acord de asociere şi un acord de liber schimb, dar nu i s-a dat un orizont în care ar putea să devină membră a Uniunii Europene.

Or, i-am promis domnului preşedinte Timofti că voi susţine ca, în cel mai scurt timp, Republica Moldova să primească un astfel de orizont, o perspectivă europeană garantată, pentru că, de altfel, în aprecierea mea, aceasta a fost şi slăbiciunea ofertei făcută Ucrainei. I s-a oferit un acord de asociere, i s-a oferit un acord de liber schimb, dar nimeni nu i-a oferit o perspectivă de integrare în Uniunea Europeană, în raport cu oferta făcută de Moscova, care invită imediat la intrare în Uniunea Eurasiatică.

Deci, în timp ce, pe de o parte, este o oferta fermă, precisă, cu termene, Uniunea Europeană a fost ezitantă şi mi-am asumat ca la următorul Consiliu să ridic din nou aceasta problemă, informându-vă, în acelaşi timp, că, încă înainte de Vilnius, România, Polonia, Țările Baltice au cerut şi înscrierea unei perspective europene în documentele care au fost propuse Republicii Moldova, Ucrainei spre parafare sau semnare la Vilnius. Poate acum, după evenimentele care s-au petrecut in regiune, devenim mai pragmatici puţin noi cei care suntem în Uniunea Europeană.

Cu certitudine, probleme de securitate ale Republicii Moldova au fost analizate în discuţia pe care am avut-o cu dl. preşedinte Timofti şi, personal, i-am transferat informaţiile şi analizele noastre, pe care nu are sens să le facem sau nu pot fi făcute publice.

În orice caz, România trage un semnal de alarmă cu privire la riscurile de securitate pentru Republica Moldova plecând de la realitatea din Transnistria şi motivaţiile care pot să apară în susţinerea separatiştilor din Transnistria, plecând de la referendumul care a avut loc în luna februarie în Găgăuzia, plecând de la atmosfera de la Bălţi sau la atmosfera şi dezbaterile din Regiunea Taraclia.

Sunt puncte de instabilitate care pot fi utilizate împotriva stabilităţii Republicii Moldova. Cu certitudine, Guvernul Republicii Moldova, preşedintele Republicii Moldova vor găsi soluţii să gestioneze cu calm toate aceste lucruri, în aşa fel încât Republica Moldova să îşi poată urma drumul către UE.

La rândul său, președintele Nicolae Timofti a reafirmat dorința Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană.

Punctual, am vorbit despre importanţa semnării continuării procesului de integrare europeană în care este angrenată Republica Moldova şi a semnării cât mai curând a acordului. Țara mea solicită Uniunii Europene să i se ofere o perspectivă clară de aderare la spaţiul comunitar.

Țara mea nu recunoaşte acest act de alipire a peninsulei Crimeea Federaţiei Ruse şi îl califică drept o încălcare gravă a drepturilor internaţionale.

Interesul ambelor părţi este ca atmosfera în Transnistria să rămână calmă.

Pe de altă parte, Traian Băsescu s-a arătat mulţumit de stadiul lucrărilor la gazoductul Iaşi - Ungheni, inaugurate la 27 august 2013 în partea stângă a Prutului.

Dincolo de aceste lucruri care vizează regiunea, drumul către UE, am discutat şi relaţia bilaterală. Nu aş mai repeta proiectele care sunt deja arhicunoscute, aş menţiona doar faptul că proiectul care vizează gazoductul Iaşi-Ungheni îşi continuă drumul către realizarea primei etape. Din analiza celor două Guverne rezulta că undeva în luna iunie gazoductul ar putea fi funcţional, plecând de la premiza că subtraversarea începută de pe malul românesc a început să se lucreze la ea şi că tronsonul românesc este în probe tehnologice, de presiune, de rezistenta ş.a.m.d.

Şi avem convingerea că şi pe teritoriul Republicii Moldova până în luna iunie lucrurile vor fi în bună regulă. Am subliniat şi că linia de 100 de kilowaţi, linia electrică Fălciu-Coteşti, este sub tensiune pe teritoriul României încă din luna noiembrie şi aşteptăm şi finalizările pe care trebuie să le facă compania de electricitate a Republicii Moldova pentru ca şi această linie energetică să fie funcţională.

Nu în ultimul rând, am analizat şi proiecte de importanţă directă pentru cetăţeni. Şi aici trebuie să spun că am constatat că se plimbă responsabilitatea de la un guvern la altul. Este vorba de proiectul de 20 de milioane de euro finanţat de Guvernul României pentru modernizarea şcolilor din Republica Moldova.

Ceea ce i-am propus d-lui presedinte Timofti şi am convenit să le cerem Guvernelor noastre realizarea unei structuri permanente care să lucreze strict pentru implementarea acestor proiecte. Pentru că dacă vom întreba, probabil, la Bucureşti ni se va spune că nu au venit datele de la Chişinău, dacă vom întreba la Chişinău ni se va spune că Bucureştiul nu a răspuns încă. Aşa că o structură mică, suplă, de patru funcţionari mandataţi de Guvernul de la Chişinău, patru mandataţi de Guvernul de la Bucureşti va face ca această comunicare şi transferul birocratic de responsabilitate de pe un mal pe altul al Prutului să nu mai fie o realitate.

Sigur, am subliniat proiectele care merg. Ştim toţi că nu este suficient să realizăm gazoductul, ştim toţi că trebuie trecut la faza a doua, care să permită ridicarea de capacitate, şi asta costă vreo 200 de milioane de euro. Ştim toţi că avem alte două linii de 400 de kilovolţi în proiect şi în dezbateri şi care fiecare costă, una 68 de milioane de euro, dar are dezavantajul că trece prin Transnistria, alta, tot de 400 de kilovolţi, dar care ar costa vreo 230 de milioane de euro. Despre ele doar discutăm, doar facem studii de fezabilitate, dar nu trecem la implementare.

Afirm aici ceea ce i-am spus şi domnului presedinte Timofti - am avut discuţii cu preşedintele Comisiei Europene, cu domnul Barosso - există o deschidere extraordinară la Comisia Europeană pentru a cofinanţa aceste proiecte. Totul este ca birocraţiile de la Chişinău şi Bucureşti să devină mai eficiente, iar propunerea mea să avem o structură permanentă formată din câţiva funcţionari care să comunice continuu numai legat de proiectele energetice şi de proiectele comune, cum ar fi cel legat de şcoli, mi se pare a fi soluţia.

Eu voi ruga Guvernul României să aibă în vedere o astfel de soluţie foarte rapid, în aşa fel încât comunicarea să se facă direct, cu o structură de funcţionari responsabili pentru punerea în practică a acestor proiecte, pe care le declarăm şi de la nivel de preşedinţi şi de la nivel de prim-miniştri, dar care se opresc prin ministere şi nu avansează cu viteza şi cu amploarea pe care politic am vrea să o aibă aceste proiecte.

Conducta de gaz va avea o lungime totală de 43,2 kilometri (dintre care aproximativ 32 de kilometri pe teritoriul României) şi un diametru de 508 centimetri şi va fi îngropată la o adâncime de 1,8-2,2 metri. Capacitatea maximă a gazoductului va fi de 1,5 miliarde de metri cubi anual, ceea ce reprezintă mai mult decât consumul anual de gaze al Republicii Moldova. Chişinăul speră că România va putea să-i livreze Republicii Moldova gaz la un preţ mai mic decât cel importat din Rusia, al cărui preţ este de aproximativ 400 de dolari pentru mia de metri cubi.