Sub pretextul unei reglementări  și prin presiuni exercitate asupra unor state membre ale U.E., precum Grecia, Comisia Europeană pregătește, de câțiva ani, privatizarea apei în toată Uniunea Europeană. Cedând un astfel de bun public companiilor private, guvernele le oferă, practic, acestora, oportunități imense de profit, cu investiții și eforturi minime.

State, precum Germania, care au făcut deja câteva privatizări parțiale ale apei publice, încearcă să răscumpere acțiunile de la privați, la un preț mult mai mare, pentru a prelua iarăși controlul asupra apei publice. Motivele de îngrijorare sunt născute din exemplele altor țări care și-au vândut dreptul la apă, ulterior ajungând să plătească cu 400% mai mult pentru o apă mai proastă. Acesta este exemplul Portugaliei, unde calitatea apei a scăzut atât de mult, în unele zone, încât nu mai poate fi băută. În schimb, prețul acesteia crește cu 6%, în fiecare an. Din aceste cauze, portughezii ies în stradă într-un număr din ce în ce mai mare, exprimându-și nemulțumirea.

Cauzele acestui paradox le constituie faptul că interesul companiilor este de a face profit rapid. Au făcut investiții minime, folosind instalații de proastă calitate, pentru infrastructură, motiv pentru care apa a necesitat mai multă clorinare, pentru a fi dezinfectată. În același timp, au mărit foarte mult tarifele.

În Germania au avut loc câteva referendumuri, prin care cetățenii au fost consultați în privința utilizării acestui bun de proprietate publică  de către companiile private, în urma primei privatizări parțiale a apei, ce a avut loc în 1999. Nemții au făcut, deasemenea, o serie de reportaje și documentare, cu scopul de a informa populația în legătură cu problemele create de fenomenul privatizării apei.

[video ]https://www.youtube.com/watch?v=rbCD8HA11sg#t=13[/video]

Aceste probleme au potențialul de a-l transforma pe om în sclav pe propriul său pământ. Se întâmplă, de regulă, cu oamenii săraci, care nu își cunosc și apără drepturile.  „ În Bolivia, de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul să folosească în gospodărie nici apa de ploaie care se scurge de pe streașină, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei care o administrează.”

Cei care dețin aceste companii nu par să aibă vreo scrupulă. Dacă în Bolivia,  care este cea mai săracă țară a Americii de Sud, s-a ajuns la un „război al apei”, care s-a soldat, în anul 2000 cu morți și răniți, printre care copii și tineri și cu demisia președintelui, în țările mai bogate, precum Germania, unde oamenii au suficienți bani încât să plătească scumpirea apei, prețurile vor crește uimitor. Probabil acesta este și motivul pentru care nemții încearcă să recupereze ce au pierdut de bunăvoie.

O nouă „teorie a conspirației” subliniază faptul că  „privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de șist, procedeu care, după cum se știe, este un mare consumator și poluator al resurselor naturale de apă. În timp, din cauza poluării, apa va deveni o marfă de lux și asta va urca până la cer profitul firmelor private care o vor distribui populației.”

Aceeași teorie susține că atât statul, cât și presa, încearcă să acopere subiectele de acest tip, legate de privatizări, siguranța cetățeanului și bunurile publice, făcându-le să treacă neobservate, de parcă nu ar exista, în timp ce știrile aduc detalii despre viața privată a unor celebrități, scandaluri de la colțul blocului, din piață și altele la fel de nesemnificative pentru cei ce privesc micul ecran. Mai mult, privatizările, liberalizările, regionalizarea și acordurile cu FMI sunt prezentate ca fiind soluțiile cele mai bune de urmat și calea sigură pentru redresare economică și prosperitate.

Spre deosebire de multe state din vest, în România există un număr foarte mare de oameni care își asigură cele necesare unui trai decent, prin resurse proprii, în mare parte din agricultură. Având propria sursă de apă, aceștia nu depind de stat. Există voci care spun că tocmai acești oameni sunt target-ul celor care vor să obțină profit din orice. Otrăvindu-le apa, prin explorarea gazelor de șist, vor ajunge să depindă de surse de apă alternative, când va apărea „salvare”: companiile care privatiează apa.

Societatea civilă din România a trecut deja la acțiune. Cei care doresc să semneze petiții și să se implice în salvarea dreptului la apă curată, pot descărca materialele necesare de la această adresă: www.right2water.eu/material, anunță Active Information Media.

(sursa: http://roaim.co.nr/)