După atacul de miercuri asupra ziarului de satiră Charlie Hebdo, din Paris, caricaturiști din toate colțurile lumii au dorit să aducă, prin desenele lor, un omagiu în memoria victimelor. Contra-curentului sunt însă caricaturile realizate de caricaturistul și jurnalistul american Joe Sacco, publicate de ziarul The Guardian, care vorbesc, mai mult decât ar face-o 1000 de cuvinte, despre limitele satirei, ce se intâmplă când depășești granițele dintre satiră și umor insolent și de ce musulmanii din ziua de astăzi nu se pot amuza de anumite desene.

Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs

Despre satiră. Un răspuns la atacurile de la Charlie Hebdo. Sub acest titlul își publică Joe Sacco un set de 10 caricaturi.

În primul desen, apar in fundal doi bărbați înarmați, purtând cagule, precum cei doi atacatori de la ziarul Charlie Hebdo, iar in prim-plan autorul spune: ”Prima mea reacție la crimele comise la Charlile Hebdo nu a fost disprețul creativ. Nu am simțit nevoia să mă bat cu pumnul în piept și să reafirm principiile libertății de exprimare”.

Un al doilea desen îl arată pe autor, in timp ce iși scoate pălăria in fața a 12 cruci (12 fiind numărul morților din atacul de la Paris) reprezentate sub forma unor penițe, comentariul fiind: Prima mea reacție a fost mâhnirea. Oameni au fost uciși cu bestialitate, printre ei mai mulți caricaturiști - breasla mea”.

Al treilea desen. Îndepărtându-se de cele 12 cruci, autorul mărturisește: ”Dar împreună cu durerea au venit și gânduri despre natura satirei pe care o făceau cei de la Charlie Hebdo. Chiar dacă ajustările nasurilor musulmanilor ar putea părea la fel de permisibile precum sunt de periculoase, niciodată nu m-a frapat ceva mai mult decât modalitatea anostă de a utiliza penița”.

A patra caricatură prezintă un bărbat de culoare, coborând din copac, in timp ce ține în mână o banană. Iar comentariul autorului este: ”Pot să intru și eu în acest joc? Desigur, aș putea desena un negru, căzând din pom, cu o banană in mână. Chiar am făcut-o. Am dreptul să jignesc, nu?”

În al cincilea desen Sacco amintește scandalul care a lovit Charlie Hebdo în 2009: ”Știați oare că Charlie Hebdo a dat afară un caricaturist, Maurice Sinet, pentru că ar fi scris un articol antisemit?”

Desenul al șaselea: ”Deci, cu acest lucru în minte, iată un evreu numărându-și banii, in intestinele clasei muncitoare. Și dacă acum ți se pare bună gluma, ar fi fost la fel de amuzantă în 1933?”, se înreabă Secco.

Desenul al șaptelea. Caricaturistul spune:”De fapt, când desenăm o linie, adesea trecem încă una, pentru că liniile pe hârtie sunt arme, iar satira înseamnă să tai în carne vie. Dar a cui carne? Mai precis, care este ținta? Și de ce?”

În al optulea desen, apare un terorist al grupării Statului Islamic, decapitându-l pe autor. ”Da, afirm dreptul nostru de a face unele lucruri. Așa că puteți vedea aici un nenecesar desen al unui credincios adevărat, făcând munca lui Dumnezeu în deșert”. Continuarea comentariului, ca o concluzie, este următoaarea:”Și, poate, când vom obosi să mai arătăm degetul mijlociu, vom încerca să ne gândim de ce lumea este astăzi așa”.

Desenul al nouălea redă imaginea care în 2005 făcea înconjurul lumii, cu torturile la care erau supuși deținuții de la închisoarea irakiană Abu Ghraib. Comentariul caricaturistului american: ”Dar oare ce e cu musulmanii de astăzi de nu pot râde la o simplă imagine?”

Ultimul desen, în care oameni înarmați cu bâte și topoare aleargă un musulman, este insoțit de concluzia caricaturistului, ca o continuare la desenul precedent: ”Iar dacă răspundem - pentru că se întâmplă ceva profund greșit cu ei (musulmanii), categoric se întâmplă ceva greșit cu criminalii - atunci permiteți-ne să îi alungăm din case”. Pentru că asta va fi mult mai ușor decât să încercăm să ne adaptăm unii în lumea altora”.