Dincolo de avertizările constant repetate în ultimii ani, legate de depopularea satelor şi îmbătrânirea accentuată a populaţiei din mediul rural, sociologii au neglijat, în mare parte, un fenomen foarte interesant, care vine să contrabalanseze declinul demografic şi să dea o nouă şansă “vieţii la ţară”.
Este vorba de un grup tot mai mare de “fii risipitori”, de dezrădăcinaţi tineri care se întorc, unii resemnaţi, alţii plini de speranţă în satele de unde au plecat în urmă cu ceva vreme în urmă ei sau părinţii lor.

Unii vor doar să-şi construiască pe temelia caselor bătrâneşti moştenite “reşedinţe” de vacanţă, care le asigură refugiul de weekend şi de concediu, departe de stresul şi poluarea din oraş. Alţii vor altceva, vor a doua şansă pentru ei şi pentru locul pe care îl redescoperă. Astfel, după ani de multinaţionale şi zbateri în “jungla de beton”, îşi încearcă norocul cu o afacere, crescând animale sau testând tot felul de culturi, din care unii au şansa să obţină venituri mai mari decât salariile de corporatişti de la oraş.
Nu fiecare reuşeşte, însă există suficiente poveşti de succes  în urma cărora nu s-au creat doar ferme sau microferme prospere şi cu perspective în mediul rural, dar s-au şi schimbat, la propriu, vieţi. Sunt oameni tineri care se întreabă cum au putut să trăiască atăţia ani departe de tot ce au redescoperit acum, şi se bucură văzându-şi copiii mici crescând într-un mediu mult mai apropiat de natură, de tradiţie, de ceea ce ar trebui să fie bucuriile copilăriei.

Mai multe pe opinca.info