Curentul dacist a cunoscut un avânt puternic în ultimii ani. Acest curent neagă procesul de romanizare în etnogeneza poporului român şi consideră că românii sunt etnic puri, de origine dacă. Un articol care încearcă să demonteze acest curent a apărut pe siteul "Foaie Naţională", autor fiind Mihai Popescu.
Articolul a stârnit pasiuni foarte puternice, existând mii de comentarii şi replici pentru autori. Iată articolul în întregime:
Răspuns unei manipulări numite: “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”
Circulă de ceva vreme pe internet un clip video, care se numeşte “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”, cu pretenţii de documentar. Deja această realizare video – documentar nu este –are o mulţime de vizualizări pe youtube, fiind preluat şi distribuit în masă de către foarte multe persoane. Problema nu este că acest film este vizualizat, ci că el este luat drept adevăr absolut. Ori acest film este departe de aşa ceva.
Din păcate, după cum voi arăta mai jos, această realizare abundă în manipulări, mistificări şi omisiuni istorice, pentru a demonstra că “nu suntem urmaşii Romei” . Cu alte cuvinte, este vechea teorie a dacismului, în care strămoşii noştri nu ar fi trecut prin procesul de romanizare şi mai mult de-atât, au fondat însăşi Roma şi civilizaţia latină şi europeană.
Prima problemă a acestui documentar este că pleacă de la o premisă greşită. Aceea că istoria ne-ar învăţa că noi suntem “doar” romani şi că nu am fi moştenit nimic de la strămoşii noştri traci. Ori aşa ceva este de la bun început o rea voinţă, o manipulare, pentru că nu am întâlnit încă manual sau carte serioasă de istorie recentă care să nege moştenirea noastră geto-dacă. Dar aşa cum a spune că “suntem doar urmaşii Romei” este o EROARE, la fel este şi a susţine că “romanizarea n-a existat”. Sunt două extreme aberante.
Doctorul Napoleon Săvescu ( NU în istorie, ci în medicină) afirmă : “romanii au cucerit 14% din teritoriul Daciei” şi ne arată un punct îl palma sa. Pe această afirmaţie se sprijină mare parte din film.
Din păcate, această afirmaţie este o minciună grosolană şi o manipulare ieftină. De ce? Simplu! Săvescu se referă la teritoriul cucerit de Traian în urma războaielor dacice, adică regatul lui Dac al lui Decebal, dar când spune 14% ia ca reper regatul lui Burebista! Cu alte cuvinte, Săvescu spune că romanii au ocupat doar o mică parte din “Dacia”( adică regatul lui Burebista), sugerând că restul de 86% din teritoriu era liber de orice influenţă romană. Ori acest lucru nu este adevărat. Să vedem care era situaţia înainte de începutul primul război daco-roman:
La anul 100, Roma stăpânea peste jumătate din Dacia lui Burebista: Oltenia şi Banatul erau sub control roman după conflictul din 89, Panonia şi Vestul Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.
Mai mult, se sugerează că dacii liberi ar fi recunoscut cumva suzeranitatea lui Decebal, uniţi într-un fel de ură anti-romană. O altă minciună desprinsă din filmele ‘epocii de aur’. Nu există nicio dovadă care să ateste o conştiinţă “naţională” a triburilor tracice, oricât ne-ar plăcea să credem altceva. Adevărul este că “Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci, aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman,n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian”, citându-l pe etnologul Mihai Andrei Aldea.
Ca o continuare a “raţionamentului” anterior, dacologii?! aduc “argumentul” timpului prea scurt pentru romanizare: “Stăpânirea romană a durat puţin peste 150 de ani şi nu au avut timp să disemineze o limbă pe un teritoriu de şase ori mai mare decât au cucerit”. Dacă partea cu teritoriul am demontat-o deja, să vedem care-i treaba cu timpul. În primul rând, probabil că generalul Nicolae Spiroiu(el face aceste afirmaţii) nu consideră Dobrogea teritoriu românesc. Altfel, nu se explică de ce ignoră faptul că Dobrogea era de mult teritoriu roman. Din anul 28 înainte de Hristos, Dobrogea este controlată, direct, de Roma. Deci cu 128 de ani înainte de primul război dintre Roma şi Dacia lui Decebal! Diocletian reorganizează Dobrogea într-o provincie de sine stătătoare Scythia Minor (cu capitala la Tomis) care ramane sub Imperiu pana in 602! Aproape jumătate de mileniu…
Să vedem cum stăm cu celelalte teritorii: Sudul Olteniei, Muntenia au fost sub stapanirea lui Constantin cel Mare, acesta construind podul de la Corabia in 328, ramas in uz timp de 40 de ani! Tot acest mare STRĂROMÂN a rezidit cetatile Histria, Ulmetum, Trophaeum Traiani şi s-au reconstruit cetăţile de pe vechiul limes dunărean până la Aegyssus(Tulcea), precum şi oraşele Tibiscum, Dierna, Drobeta, Sucidava. Fiul său, Constantin al II-lea a construit castrul de la Pietroasele din judeţul Buzău!
Deci avem teritoriu vast, de la Marea Neagră la Drobeta Turnu Severin şi de la Buzău la Caraş Severin stăpânit de romani, la zeci şi sute de ani după retragerea Aureliană. Cum rămâne, domnule general cu cei ‘150-160 de ani’?! Tot domnul Spiroiu întreabă cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo. Vom ajunge şi la asta.
Realizatorii filmului spun că “istoria oficială” afirmă: “Dacii si-au abandonat limba si obiceiurile!”. Repet: nu am văzut niciun istoric care să afirme aşa ceva. Ceea ce se afirmă însă, e că dacii şi romanii şi-au contopit obiceiurile şi limba. Ori asta este cu totul altceva! Era imposibil ca dacii să fi renunţat la limba şi obiceiurile lor. Nu există nicio dovadă în acest sens! Dar în schimb avem următorul fenomen: la Troesmis( azi lângă Igliţa, judeţul Tulcea) s-a găsit mormântul dacului Daizus Comozoi( nume tipic dac), ridicat de fii săi Iustus şi Valens, nume tipic romane.
Un alt caz relevant este la Drobeta, acolo unde Aeliu Ariort a fost numit de izvoare „dac aflat în fruntea oraşului„. Deci mărturiile istorice reţin faptul că era dac, neîndoios datorită faptului că respectivul menţiona aceast. Dar cum ar fi putut fi într-o asemenea funcţie, dacă nu vorbea perfect latina şi nu ar fi fost cetăţean roman?
Aceste două cazuri demonstrează NU că dacii şi-au uitat limba şi obiceiurile, ci că pur şi simplu s-au adaptat noii situaţii. Au păstrat cât au putut conştiinţa dacică (trebuie să reţinem că NU era dezvoltată cultura scrisului în acele vremuri) dar în acelaşi timp au încercat să trăiască cât au putut de bine în noile condiţii. Faptul că fii lui Daizus Comozoi erau conştienţi că se trag din daci, dar totuşi n-au renunţat la numele lor romane demonstrează exact acest lucru. Un fel “civitus romanus, natus dacus”.
Să nu uităm şi de aşa numita Constitutie Antoniana(212) acorda cetăţenia tuturor oamenilor liberi din Imperiu. Adică dreptul de a-şi spune “romanus”. De ce n-ar fi profitat stramosii nostri de acest statut? De ce nu s-ar fi putut duce peste Carpati, în Basarabia, în Nordul Bucovinei, la Nistru, pentru a trai acolo, având acest statut? Nu se duc azi în Norvegia, Suedia, Spania, Finlanda, atâtia români de la sate, profitand de statulul de cetăţean UE? De ce stramosii nostri ar fi facut altfel?
Între timp, să facem o paranteză absolut necesară. Este vorba de termenul de “roman”. Acest cuvânt NU desemna etnia respectivului, ci un statut juridic, civic. Ar fi absurd să fie aşa, deoarece majoritatea celor care au deţinut funcţii şi roluri importante în Imperiu, NU erau etnici romani, adică nu erau din Roma propriu zis. Insusi Traian era iberic. Şi-a negat vreodată Traian, romanitatea? Sau Constantin cel Mare, străromânul?
In acelasi timp, tot „roman” avea şi sensul OM LIBER. .Trebuie să înţelegem că în epoca marilor migraţii, era mult mai important ca barbarii să ştie că cei pe care îi întâlnesc sunt „OAMENI LIBERI”, „PROPRIETARI DE PĂMÂNT”, adică NU sclavi. Adică, “romanus”. Poporul nostru a transformat acest cuvânt în etnie prin faptul că nu a dorit să-şi ia numele migratorilor aşa cum au făcut strămoşii noştri din Serbia, Bulgaria sau a refuzat grecizarea.
De altfel, există un document extrem de important pe care realizatorii acestui film îl ignoră cu desăvârşire: cel mai vechi titlu de proprietate din lume a fost găsit pe teritoriul României la Grojdibodu, în Oltenia. Diploma datează din 121 şi este pe numele lui Plautius Caesianus. Proprietarul moşiei unde a fost descoperită se numea…Dimitrie Cezianu. Dacă mai ţinem cont că pe locul respectiv s-au găsit urme ale aşezării tracice Sicibida/Sygibida, putem vedea o mostră, în miniatură, a etnogenezei poporului român.
În acest context, ce relevanţă are studiul ADN-ului pentru determinarea legăturilor dintre români şi italieni? Atâta vreme cât e clar că atât în Italia cât şi-n România, populaţia are o varietate de origini etnice? Poate garanta cineva că ADN-ul folosit pentru analiză era al unui dac? Sau măcar STRĂROMÂN? De unde ştim că respectivul nu era în trecere prin zonă şi a murit aici?!
De ce realizatorii acestui material nu scot un cuvânt despre cercetările antropologice care au relevat că strămoşii noştri geto-daci erau mai degrabă blonzi, deschişi la ten, cu ochii albaştri? Câţi români sunt şi-au fost aşa? Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Tudor Vladimirescu, Horea, Basarab I erau blonzi? De ce realizatorii acestui film nu suflă un cuvânt despre originea iraniană a dacilor, aşa cum este relevată de cuvântul “tarabostes”, derivat din persanul “tara”, adică românescul “tiară” de azi? De ce nu spun nimic despre asemănarea observată de marele Grigore Leşe între doinele româneşti şi cântecele tradiţionale iraniene? De ce nu vorbesc realizatorii despre influenţa celtică în cultura geto-dacă? Cumva pentru că le-ar strica teoria despre “puritatea” dacă?
Revenind punctual, la ceea ce întreabă semifilosofic, Nicolae Spiroiu,: “cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo”, avem răspunsul. Pe lângă apropierea geografică: oamenii putând pleca din sudul Basarabiei şi al Moldovei spre Hotin şi Nistru, în mod liber şi pe lângă transhumanţă –ciobanii noştri au ajuns până-n Austria şi Cehia – mai este un factor pe care realizatorii documentarului îl ignoră cu desăvârşire: creştinismul.
Dau un singur exemplu, relevant: pe tot teritoriul etnogenetic românesc, se foloseşte cuvântul latin “basilica” pentru Biserică. Oare aveau, dacii, Biserici? Sau am căpătat acest cuvânt ca urmare a activităţii misionarilor creştini care au predicat în latină? Oare aveau dacii „crux”, „cruce” sau am învăţat acest cuvânt din latină? “Este locul să reamintim totuşi un element vital pentru înţelegerea romanităţii noastre: centrul spre care Străromânii îşi îndreptau privirile nu era Roma din Italia de azi, ci Noua Romă, Constantinopole (Ţarigrad). Romanitatea românească a fost legată astfel întâi de Biserică şi Ţară (Romania / România), iar apoi de Constantinopole şi regalitatea pe care o reprezenta”, cum scrie Mihai Andrei Aldea. Oare realizatorii acestui film o să nege Ţarigradul care apare în toate creaţiile populare româneşti? Căci ce înseamnă “Ţarigrad”, dacă nu„oraşul ţarului”, adică al “cezarului”, “ţar” fiind forma slavonă a cuvântului. Cu alte cuvinte, românii simpli, autorii Mioriţei, aveau conştiinţa apartenenţei imperiale, la Nova Roma…
Cum de avem primele scrieri despre creştinism în latină, dar după apariţia romanilor pe aceste meleaguri? Nu cumva pentru că legionarii romani, oamenii simpli, erau creştini şi încet-încet, s-a împrăştiat această religie? Şi trebuie ţinut cont de un alt element extrem de important: creştinismul s-a impus mai ales după retragerea aureliană, când nu mai exista niciun fel de impunere asupra limbii pe care strămoşii noştri s-o vorbească. Teoretic, dacă erau aşa de conştienţi de faptul că romanii şi latina le sunt străine, puteau să-i nu-i asculte pe misionarii creştini. Să-i respingă. Dar n-au făcut-o. Dimpotrivă. Şi creştinismul este azi, trăsătura pregnantă a neamului românesc. Ceea ce nu convine realizatorilor filmului. Vom vedea mai jos de ce.
Un alt punct al “acuzării” este acela că numele de “român” şi “şi „România” a fost inventat de reprezentanţii şcolii ardelene, influenţaţi de Biserica Romano – Catolică şi de Vatican. Se sugerează că până atunci nimeni de pe teritoriul ţării nu folosea acest nume şi că “şcoala ardeleană” a vrut să facă jocurile Vaticanului când a inventat acest nume. Aici, minciuna are picioare extrem de scurte.
Chiar dacă am ignora referinţa clară din Cântecul Nibelungilor(1204) la „ţara Valahilor”(adică numele dat de străini populaţiilor vorbitoare de limbi romanice din est), avem numeroase mărturii despre cum ne numeam noi de către noi, încă din Evul Mediu: Tranquillo Andronico notează la 1534 că „valachi se numesc romani”, iar Francesco della Valle chiar citează în 1532 o expresie „valahă”: „Sti rominest?”. Sasul Johan Lebel notează că numele de valahi lor înşine este „Romuini”. Ungurul Martinus Szent-Ivany citează expresii precum: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”. Să notăm că Francesco della Vale a cules această mărturie de la călugării Mânăstirii Dealul, deci nu de la vreun “papistaş” cu interese politice.
Mai mult, cei doi cronicari români din Moldova, ( acolo unde n-au ajuns romanii, ca să-l cităm pe generalul Spiroiu) Grigore Ureche şi Miron Costin, notează fix acelaşi lucru precum omologii lor unguri, italieni şi saşi. Şi anume că de la „Rîm ne tragem„, dar şi mai important că: „așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”.
Practic, ultima propoziţie mi se pare cea mai relevant pentru înţelegerea istoriei noastre: suntem un neam aflat la confluenţa Occidentului cu Orientul, pe unde multe populaţii au trecut şi şi-au lăsat urmele. Cel mai bun exemplu este chiar o localitate menţionată mai sus: Troesmis. A fost iniţial getică, apoi a devenit romană şi azi poartă nume de origine slavă. Dar este românească!
Între altele, în film realizatorii se întreabă, misterios, de ce Constantin cel Mare a pus daci pe Arcul său din Roma. Fără să vrea, chiar realizatorii demonstrează absurditatea celor afirmate tot de ei anterior, cum că stăpânirea romană a fost doar de vreo “150-160” de ani. Cum? Foarte simplu. E suficient să privim documentarul BBC intitulat: “Ancient Rome The Rise and Fall of an Empire – Constantine the Great” şi să vedem lângă Constantin stindardul de luptă al dacilor! Ce înseamnă asta?
Două lucruri: 1) Sub comanda lui Constantin luptau unităţi dacice, conştiente de originea lor şi 2) Dacii din Imperiu se simţeau urmaşi ai dacilor, dar cetăţeni romani care vorbeau limba celorlalţi soldaţi romani, adică aceiaşi cu cea a primului împărat creştin al lumii.
Deci traco-romanul Constantin (născut la Niş, în Serbia) care a reunit Nordul şi Sudul Dunării era conştient că în ambele teritorii era aceeaşi popor, din mijlocul căruia se trăgea şi el. Avem vreo dovadă despre Sf. Constantin că a renunţat la a se mai considera roman? Nu.
Iată şi explicaţia pentru care avem statui ce par să înfăţişeze daci pe Arcul său de Triumf. Era reprezentarea celor asemeni lui Constantin, a luptătorilor săi : romani de origine tracă(daco-geţi, apuli, buri, suci, carpi, etc). Adică ceva normal la vremea respectivă . De altfel, statui ce par să înfăţişeze daci mai sunt şi-n multe alte părţi ale Romei şi nu se miră nimeni.
Academicianul Emil Popovici a spus: “Serbia, Vestul Bulgariei, Nordul Macedoniei, Banatul, Oltenia, Vestul Transilvaniei reprezintă patria străveche a românilor, în care s-au format – la Nordul şi Sudul Dunării – limba şi poporul românesc”, citez din cartea “Istoria Olteniei” de Alex Mihai Stoenescu.
Apropo de acest spaţiu al etnogenezei româneşti, care se întinde de la sud la nord, de pe linia Sofia (Bulgaria), Erdine(Turcia) până la Carpaţii Ucrainieni, se leagă încă o explicaţie istorică pentru numele de “România”.
Una pe care, realizatorii clipului respectiv o ignoră cu desăvârşire: spaţiul acesta, care ţinea de Imperiul Bizantin de la Constantinopole se numea “ROMANIA”, adică “terra romanorum”, încă din secolul IV! Când acelaşi Sfânt Constantin cel Mare i-a învins pe vizigoţii care stăpâneau Dacia (ce ne facem cu ei, domnilor dacişti?), acesta le-a impus, potrivit istoricului eclesiastic Socrata, a fost libera răspândire a creştinismului pe întreg teritoriul Nord-Dunărean. Ce înseamnă (şi) asta? Că romanizarea şi creştinismul s-au sincronizat. De ce deranjează atât de mult însemnătatea creştinismului pe autorii materialului, voi arăta mai târziu.
Altfel, aş întreba realizatorii acelui film ce facem cu Imperiul Româno-Bulgar al fraţilor Asan. Acest stat adoptă ca simbol acvila bicefală, simbolul Romanităţii de Răsărit, iar Ioniţă Caloian care i-a succedat pe Petru şi Asan la tronul noului imperiu, cere Papei de la Roma recunoaşterea titlului de împărat, egal cu cel al Bizanţului. Oare întâmplător dorea să creeze “Noua Romă” pe teritoriul românesc, cu limba română ca limbă oficială, într-o vreme când Bizanţul se grecizase? Oare nu a fost această iniţiativă un fenomen de auto-apărare al romanilor ortodocşi( adică români!) la grecizarea Bizanţului?
De ce am subliniat că romani ortodocşi egal români? Pentru a ajunge la un un punct slab al aşa zisului documentar. Autorii săi vor cu orice preţ negarea creştinătăţii neamului românesc. Acest aspect nu este întâmplător dacă ţinem cont de cine sunt cei care apar drept apărătorii dacilor. Spre exemplu, generalul Mircea Chelaru se consideră “orthodox zamolxian”, ce-o mai fi şi asta. Ca să nu mai vorbim de Napoleon Săvescu, „marele” dacolog, care spune: “Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic (religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede –n.autorului). Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru”.
Această viziune asupra istorie naţionale, creată şi dezvoltată în laboratoarele securităţii ceauşiste(Cercetările de Dacologie ale domnului Săvescu sunt finanţate de securistul notoriu G.C. Păunescu: “Prezenta cu totul speciala in sala a presedintelui Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), dr. economist George Constantin Paunescu – sponsorul Congresului International de Dacologie – a fost indelung aplaudata de audienta”), urmărea/urmăreşte un scop perfid: îndepărtarea românilor de creştinism, de identitatea lui. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Zamolxe, adică a tradiţiei şi a fiinţei noastre cu o abstracţiune, servea perfect regimului comunist şi serveşte actualei puteri ateiste de orientare occidentală.
Cine au fost cei mai aprigi luptători anti-comunişti? Creştinii! Şi comuniştii s-au convins de asta când au umplut puşcăriile cu martiri.
Cum poate să explice domnul Chelaru, organizarea şi numele Ţării Româneşti? De ce nu i-au spus Ţara Daciei? Mihai Viteazul, Dacus Maximus, de ce nu a schimbat numele ţării? Cum explică “Zamolxienii” faptul că la noi, precum în Bizanţ, domnitorul nu era limitat la o funcţie politică, ci îşi asuma şi funcţia religioasă? Domnitorul român era cel responsabil pentru mântuirea poporului pe care îl ocrotea, odată ce era “uns de Dumnezeu”.
Nu mai spunem că încă din vremea vechii organizări a Daciei Traiane, avem cazul unui Legatus Augustus (Legatul Augustului, a Împăratului) – adică comandant militar cu autoritate religioasă, juridică şi administrativă.Nu există, cumva, o continuitate între acesta şi domnitorii noştri de mai târziu?
Înainte de a încheia acest expozeu, aş atrage atenţia unui singur fapt: după propria mărturisire, Napoleon Săvescu a părăsit România în 1977. Cum se face că a putut pleca din ţară, într-o Românie în care, la 1978, părintele Gheorghe Calciu devenea prigonit pentru că mărturisea liber, credinţa şi tradiţia noastră ortodoxă?
Oare cine avea voie să plece atunci, din ţară? Nu cumva plecau doar cei care aveau “binecuvântarea” Securităţii Comuniste? Făcând o legătură logică, nu cumva această teorie(apărută la finalul anilor ’70) urmărea să înlocuiască ascultarea de Dumnezeu cu ascultarea de “noul” Zamolxe, adică Nicolae Ceauşescu?
Apropo de această teorie, trebuie menţionat că ea a apărut concomitent şi-n celelalte ţări ex-socialiste: la ei era teoria “magara” (adică “maghiar” sau “ungur”), “moes” sau “eneit” (adică “bulgar”), “rase” (adică “sârb”), ori a aşa-zisului popor “ucrainean” (“la mărginean”) etc. Mai mult, “susţinuţi de două institute create de emigraţia lor în Argentina, “specialiştii” unguri proclamau că, mult înaintea elamiţilor şi sumerienilor, “poporul magara”, adică unguresc a civilizat în patru valuri succesive Europa, ar fi inventat focul, roata, scrisul, într-un cuvânt civilizaţia, ba chiar şi creştinismul înainte de Iisus. Iar dacă Iisus nu a fost cumva “ungur” deşi toate “dovezile” converg în acest sens, Burebista şi Decebal au fost cu siguranţă. “ – Nu-i adevărat – ţipau “specialiştii” bulgari – poporul moes sau eneit”, într-un cuvânt “trac, adică bulgar” le-a făcut pe toate astea. “ – Ba nu, poporul “rase” adică sârb, “polon” sau “ucrainean”. Până când veneau “specialiştii” de la Bucureşti grupaţi în “Cercul Deceneu”, adjudecând civilizaţia pentru “daci” sau (dacă erau sprijiniţi financiar de Iosif Constantin Drăgan – un alt client al Securităţii Comuniste ) “traci”, adică “români”, care ar fi populat numai ei, nemaifiind loc pentru alţii Europa, de la Urali la Atlantic, fără să se întrebe cum de ne-am restrâns în halul ăsta. Mai puneau şi semnul egalităţii între “Zamolxis” ori “Deceneu” şi… Dumnezeu.
Din păcate, acest fenomen, care este foarte uşor de demontat, prinde la foarte mulţi oameni. Două sunt motivele: 1) venim după o perioadă (30 de ani) de intensă spălare pe creier, care din păcate a beneficiat şi ajutorul dat de proasta explicare a istoriei noastre reale şi 2) supăraţi pe nereuşitele şi viciile lor, mulţi conaţionali de-ai noştri caută scăparea în asumarea unei alte identităţi, mai “curate şi virtuoase”.În contextul în care “sistemul” este vinovat pentru toate şi apar tot felul de conspiraţii care identifică răul în altă parte, este foarte uşor să crezi că “cineva ne-a ascuns istoria adevărată, pentru că deranjează”.
Este infinit mai greu să te autoanalizezi şi să recunoşti că eşti leneş, ignorant, mincinos şi este mult mai uşor să dai vina pe “istoria care ne-a minţit”. E mult mai greu să respecţi Scriptura, să ţii post miercurea şi vinerea, să nu minţi, să nu furi şi e mult mai uşor să te declari “Zamolxian”.
Din nefericire, acest curent vine într-un moment în care ţara noastră este supusă unui puternic atac imagologic, când credinţa ortodoxă le stă în gât mai marilor lumii. Într-un moment în care miile de martiri ai neamului zac sub pământ, în gropi comune, mulţi se grăbesc să le batjocorească credinţa şi sacrificiul, înlocuind-o cu o abstracţiune păgână, aruncând-o în derizoriu. Este şi mai trist, când vedem că această teorie este însuşită fără rezerve de către oameni care se prezintă creştini ortodocşi şi este găzduită de siteuri şi bloguri cu aceleaşi pretenţii.
Sigur, acest modest răspuns nu este la fel de atractiv precum un clip video, nu are o grafică atrăgătoare, nu este uşor de “digerat” şi cu siguranţă că nu va fi la fel de răspândit precum acel “documentar”, dar măcar va fi o replică, onestă în spiritual Adevărului.
Ca să nu existe niciun dubiu, autorul acestui mic eseu consideră că poporul român s-a format, aşa cum a spus şi academicianul Emil Petrovici, mai sus, pe un teritoriu mult mai mare decât al ţării noastre. Am păstrat tradiţii şi portul naţional de la strămoşii noştri traci, limba de la strămoşii noştri romani(Ovidius, exilat la Tomis, notează limpede că geta este altă limbă decât latina (Ponticele IV,13)), creştinismul bizantin unind pe toţi locuitorii acestor pământuri(şi la Sud şi la Nord de Dunăre) într-un popor nou, cu specificitatea sa, românesc.
Bibliografie:
Stoenescu, Alex Mihai – Istoria Olteniei, op.citit, ed. Rao, 2011
Daicoviciu, Hadrian – Dacii, op.citit, Editura pentr Literatură, 1968
Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, op.citit, Ed. Univers Enciclopedic, 2012
Djuvara, Neagu – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri,op.citit, Ed. Humanitas, 2008
Brătianu, Gheorghe I – Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ediția a II-a rev., Ed. Polirom, Iași, 1999
Dr. Mărculeț, Vasile – Asupra organizării teritoriilor bizantine de la Dunărea de jos în secolele X – XII: THEMA MESOPOTAMIA APUSULUI, STRATEGATUL DRISTREI, THEMA PARISTRION-PARADUNAVON
Iorga , Nicolae- Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București, 1898,
http://historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cel-mai-vechi-titlu-proprietate-lume-fost-dat-acum-2000-ani-unui-ro
http://www.scribd.com/doc/47106043/Pentru-limba-noastr%C4%83-moldoveneasc%C4%83
http://ro.wikisource.org/wiki/De_neamul_moldovenilor
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/6.htm
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/07/romanii-sau-romanii-de-rasarit.html
http://foaienationala.ro/romania-sau-imperiul-roman-cu-capitala-la-bizant.html
http://foaienationala.ro/romnii-continuatorii-romaniei.html
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/03/ucraina-sau-drama-romanilor-de-la.html
http://foaienationala.ro/straromanii-in-secolele-iii-iv.html
http://napoleonsavescu.wordpress.com/opera-si-activitatea/noi-nu-suntem-urmasii-romei-un-interviu-de-gheorghe-budeanu/
http://foaienationala.ro/pr-mihai-andrei-aldea-%E2%80%9Cparintele-dumitru-staniloae-si-istoria-romanilor%E2%80%9D.html
http://byzantine-cafe.blogspot.com/2005/08/c-tin-balaceanu-stolnici-dixit.html
http://www.youtube.com/watch?v=RnVTf10YUdY
http://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58
http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html
http://www.curierulnational.ro//Eveniment/2010-05-29/Mihai+Viteazul%2C+omagiat+la+Congresul+International+de+Dacologie
Articolul a stârnit pasiuni foarte puternice, existând mii de comentarii şi replici pentru autori. Iată articolul în întregime:
Răspuns unei manipulări numite: “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”
Circulă de ceva vreme pe internet un clip video, care se numeşte “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”, cu pretenţii de documentar. Deja această realizare video – documentar nu este –are o mulţime de vizualizări pe youtube, fiind preluat şi distribuit în masă de către foarte multe persoane. Problema nu este că acest film este vizualizat, ci că el este luat drept adevăr absolut. Ori acest film este departe de aşa ceva.
Din păcate, după cum voi arăta mai jos, această realizare abundă în manipulări, mistificări şi omisiuni istorice, pentru a demonstra că “nu suntem urmaşii Romei” . Cu alte cuvinte, este vechea teorie a dacismului, în care strămoşii noştri nu ar fi trecut prin procesul de romanizare şi mai mult de-atât, au fondat însăşi Roma şi civilizaţia latină şi europeană.
Prima problemă a acestui documentar este că pleacă de la o premisă greşită. Aceea că istoria ne-ar învăţa că noi suntem “doar” romani şi că nu am fi moştenit nimic de la strămoşii noştri traci. Ori aşa ceva este de la bun început o rea voinţă, o manipulare, pentru că nu am întâlnit încă manual sau carte serioasă de istorie recentă care să nege moştenirea noastră geto-dacă. Dar aşa cum a spune că “suntem doar urmaşii Romei” este o EROARE, la fel este şi a susţine că “romanizarea n-a existat”. Sunt două extreme aberante.
Doctorul Napoleon Săvescu ( NU în istorie, ci în medicină) afirmă : “romanii au cucerit 14% din teritoriul Daciei” şi ne arată un punct îl palma sa. Pe această afirmaţie se sprijină mare parte din film.
Din păcate, această afirmaţie este o minciună grosolană şi o manipulare ieftină. De ce? Simplu! Săvescu se referă la teritoriul cucerit de Traian în urma războaielor dacice, adică regatul lui Dac al lui Decebal, dar când spune 14% ia ca reper regatul lui Burebista! Cu alte cuvinte, Săvescu spune că romanii au ocupat doar o mică parte din “Dacia”( adică regatul lui Burebista), sugerând că restul de 86% din teritoriu era liber de orice influenţă romană. Ori acest lucru nu este adevărat. Să vedem care era situaţia înainte de începutul primul război daco-roman:
La anul 100, Roma stăpânea peste jumătate din Dacia lui Burebista: Oltenia şi Banatul erau sub control roman după conflictul din 89, Panonia şi Vestul Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.
Mai mult, se sugerează că dacii liberi ar fi recunoscut cumva suzeranitatea lui Decebal, uniţi într-un fel de ură anti-romană. O altă minciună desprinsă din filmele ‘epocii de aur’. Nu există nicio dovadă care să ateste o conştiinţă “naţională” a triburilor tracice, oricât ne-ar plăcea să credem altceva. Adevărul este că “Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci, aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman,n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian”, citându-l pe etnologul Mihai Andrei Aldea.
Ca o continuare a “raţionamentului” anterior, dacologii?! aduc “argumentul” timpului prea scurt pentru romanizare: “Stăpânirea romană a durat puţin peste 150 de ani şi nu au avut timp să disemineze o limbă pe un teritoriu de şase ori mai mare decât au cucerit”. Dacă partea cu teritoriul am demontat-o deja, să vedem care-i treaba cu timpul. În primul rând, probabil că generalul Nicolae Spiroiu(el face aceste afirmaţii) nu consideră Dobrogea teritoriu românesc. Altfel, nu se explică de ce ignoră faptul că Dobrogea era de mult teritoriu roman. Din anul 28 înainte de Hristos, Dobrogea este controlată, direct, de Roma. Deci cu 128 de ani înainte de primul război dintre Roma şi Dacia lui Decebal! Diocletian reorganizează Dobrogea într-o provincie de sine stătătoare Scythia Minor (cu capitala la Tomis) care ramane sub Imperiu pana in 602! Aproape jumătate de mileniu…
Să vedem cum stăm cu celelalte teritorii: Sudul Olteniei, Muntenia au fost sub stapanirea lui Constantin cel Mare, acesta construind podul de la Corabia in 328, ramas in uz timp de 40 de ani! Tot acest mare STRĂROMÂN a rezidit cetatile Histria, Ulmetum, Trophaeum Traiani şi s-au reconstruit cetăţile de pe vechiul limes dunărean până la Aegyssus(Tulcea), precum şi oraşele Tibiscum, Dierna, Drobeta, Sucidava. Fiul său, Constantin al II-lea a construit castrul de la Pietroasele din judeţul Buzău!
Deci avem teritoriu vast, de la Marea Neagră la Drobeta Turnu Severin şi de la Buzău la Caraş Severin stăpânit de romani, la zeci şi sute de ani după retragerea Aureliană. Cum rămâne, domnule general cu cei ‘150-160 de ani’?! Tot domnul Spiroiu întreabă cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo. Vom ajunge şi la asta.
Realizatorii filmului spun că “istoria oficială” afirmă: “Dacii si-au abandonat limba si obiceiurile!”. Repet: nu am văzut niciun istoric care să afirme aşa ceva. Ceea ce se afirmă însă, e că dacii şi romanii şi-au contopit obiceiurile şi limba. Ori asta este cu totul altceva! Era imposibil ca dacii să fi renunţat la limba şi obiceiurile lor. Nu există nicio dovadă în acest sens! Dar în schimb avem următorul fenomen: la Troesmis( azi lângă Igliţa, judeţul Tulcea) s-a găsit mormântul dacului Daizus Comozoi( nume tipic dac), ridicat de fii săi Iustus şi Valens, nume tipic romane.
Un alt caz relevant este la Drobeta, acolo unde Aeliu Ariort a fost numit de izvoare „dac aflat în fruntea oraşului„. Deci mărturiile istorice reţin faptul că era dac, neîndoios datorită faptului că respectivul menţiona aceast. Dar cum ar fi putut fi într-o asemenea funcţie, dacă nu vorbea perfect latina şi nu ar fi fost cetăţean roman?
Aceste două cazuri demonstrează NU că dacii şi-au uitat limba şi obiceiurile, ci că pur şi simplu s-au adaptat noii situaţii. Au păstrat cât au putut conştiinţa dacică (trebuie să reţinem că NU era dezvoltată cultura scrisului în acele vremuri) dar în acelaşi timp au încercat să trăiască cât au putut de bine în noile condiţii. Faptul că fii lui Daizus Comozoi erau conştienţi că se trag din daci, dar totuşi n-au renunţat la numele lor romane demonstrează exact acest lucru. Un fel “civitus romanus, natus dacus”.
Să nu uităm şi de aşa numita Constitutie Antoniana(212) acorda cetăţenia tuturor oamenilor liberi din Imperiu. Adică dreptul de a-şi spune “romanus”. De ce n-ar fi profitat stramosii nostri de acest statut? De ce nu s-ar fi putut duce peste Carpati, în Basarabia, în Nordul Bucovinei, la Nistru, pentru a trai acolo, având acest statut? Nu se duc azi în Norvegia, Suedia, Spania, Finlanda, atâtia români de la sate, profitand de statulul de cetăţean UE? De ce stramosii nostri ar fi facut altfel?
Între timp, să facem o paranteză absolut necesară. Este vorba de termenul de “roman”. Acest cuvânt NU desemna etnia respectivului, ci un statut juridic, civic. Ar fi absurd să fie aşa, deoarece majoritatea celor care au deţinut funcţii şi roluri importante în Imperiu, NU erau etnici romani, adică nu erau din Roma propriu zis. Insusi Traian era iberic. Şi-a negat vreodată Traian, romanitatea? Sau Constantin cel Mare, străromânul?
In acelasi timp, tot „roman” avea şi sensul OM LIBER. .Trebuie să înţelegem că în epoca marilor migraţii, era mult mai important ca barbarii să ştie că cei pe care îi întâlnesc sunt „OAMENI LIBERI”, „PROPRIETARI DE PĂMÂNT”, adică NU sclavi. Adică, “romanus”. Poporul nostru a transformat acest cuvânt în etnie prin faptul că nu a dorit să-şi ia numele migratorilor aşa cum au făcut strămoşii noştri din Serbia, Bulgaria sau a refuzat grecizarea.
De altfel, există un document extrem de important pe care realizatorii acestui film îl ignoră cu desăvârşire: cel mai vechi titlu de proprietate din lume a fost găsit pe teritoriul României la Grojdibodu, în Oltenia. Diploma datează din 121 şi este pe numele lui Plautius Caesianus. Proprietarul moşiei unde a fost descoperită se numea…Dimitrie Cezianu. Dacă mai ţinem cont că pe locul respectiv s-au găsit urme ale aşezării tracice Sicibida/Sygibida, putem vedea o mostră, în miniatură, a etnogenezei poporului român.
În acest context, ce relevanţă are studiul ADN-ului pentru determinarea legăturilor dintre români şi italieni? Atâta vreme cât e clar că atât în Italia cât şi-n România, populaţia are o varietate de origini etnice? Poate garanta cineva că ADN-ul folosit pentru analiză era al unui dac? Sau măcar STRĂROMÂN? De unde ştim că respectivul nu era în trecere prin zonă şi a murit aici?!
De ce realizatorii acestui material nu scot un cuvânt despre cercetările antropologice care au relevat că strămoşii noştri geto-daci erau mai degrabă blonzi, deschişi la ten, cu ochii albaştri? Câţi români sunt şi-au fost aşa? Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Tudor Vladimirescu, Horea, Basarab I erau blonzi? De ce realizatorii acestui film nu suflă un cuvânt despre originea iraniană a dacilor, aşa cum este relevată de cuvântul “tarabostes”, derivat din persanul “tara”, adică românescul “tiară” de azi? De ce nu spun nimic despre asemănarea observată de marele Grigore Leşe între doinele româneşti şi cântecele tradiţionale iraniene? De ce nu vorbesc realizatorii despre influenţa celtică în cultura geto-dacă? Cumva pentru că le-ar strica teoria despre “puritatea” dacă?
Revenind punctual, la ceea ce întreabă semifilosofic, Nicolae Spiroiu,: “cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo”, avem răspunsul. Pe lângă apropierea geografică: oamenii putând pleca din sudul Basarabiei şi al Moldovei spre Hotin şi Nistru, în mod liber şi pe lângă transhumanţă –ciobanii noştri au ajuns până-n Austria şi Cehia – mai este un factor pe care realizatorii documentarului îl ignoră cu desăvârşire: creştinismul.
Dau un singur exemplu, relevant: pe tot teritoriul etnogenetic românesc, se foloseşte cuvântul latin “basilica” pentru Biserică. Oare aveau, dacii, Biserici? Sau am căpătat acest cuvânt ca urmare a activităţii misionarilor creştini care au predicat în latină? Oare aveau dacii „crux”, „cruce” sau am învăţat acest cuvânt din latină? “Este locul să reamintim totuşi un element vital pentru înţelegerea romanităţii noastre: centrul spre care Străromânii îşi îndreptau privirile nu era Roma din Italia de azi, ci Noua Romă, Constantinopole (Ţarigrad). Romanitatea românească a fost legată astfel întâi de Biserică şi Ţară (Romania / România), iar apoi de Constantinopole şi regalitatea pe care o reprezenta”, cum scrie Mihai Andrei Aldea. Oare realizatorii acestui film o să nege Ţarigradul care apare în toate creaţiile populare româneşti? Căci ce înseamnă “Ţarigrad”, dacă nu„oraşul ţarului”, adică al “cezarului”, “ţar” fiind forma slavonă a cuvântului. Cu alte cuvinte, românii simpli, autorii Mioriţei, aveau conştiinţa apartenenţei imperiale, la Nova Roma…
Cum de avem primele scrieri despre creştinism în latină, dar după apariţia romanilor pe aceste meleaguri? Nu cumva pentru că legionarii romani, oamenii simpli, erau creştini şi încet-încet, s-a împrăştiat această religie? Şi trebuie ţinut cont de un alt element extrem de important: creştinismul s-a impus mai ales după retragerea aureliană, când nu mai exista niciun fel de impunere asupra limbii pe care strămoşii noştri s-o vorbească. Teoretic, dacă erau aşa de conştienţi de faptul că romanii şi latina le sunt străine, puteau să-i nu-i asculte pe misionarii creştini. Să-i respingă. Dar n-au făcut-o. Dimpotrivă. Şi creştinismul este azi, trăsătura pregnantă a neamului românesc. Ceea ce nu convine realizatorilor filmului. Vom vedea mai jos de ce.
Un alt punct al “acuzării” este acela că numele de “român” şi “şi „România” a fost inventat de reprezentanţii şcolii ardelene, influenţaţi de Biserica Romano – Catolică şi de Vatican. Se sugerează că până atunci nimeni de pe teritoriul ţării nu folosea acest nume şi că “şcoala ardeleană” a vrut să facă jocurile Vaticanului când a inventat acest nume. Aici, minciuna are picioare extrem de scurte.
Chiar dacă am ignora referinţa clară din Cântecul Nibelungilor(1204) la „ţara Valahilor”(adică numele dat de străini populaţiilor vorbitoare de limbi romanice din est), avem numeroase mărturii despre cum ne numeam noi de către noi, încă din Evul Mediu: Tranquillo Andronico notează la 1534 că „valachi se numesc romani”, iar Francesco della Valle chiar citează în 1532 o expresie „valahă”: „Sti rominest?”. Sasul Johan Lebel notează că numele de valahi lor înşine este „Romuini”. Ungurul Martinus Szent-Ivany citează expresii precum: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”. Să notăm că Francesco della Vale a cules această mărturie de la călugării Mânăstirii Dealul, deci nu de la vreun “papistaş” cu interese politice.
Mai mult, cei doi cronicari români din Moldova, ( acolo unde n-au ajuns romanii, ca să-l cităm pe generalul Spiroiu) Grigore Ureche şi Miron Costin, notează fix acelaşi lucru precum omologii lor unguri, italieni şi saşi. Şi anume că de la „Rîm ne tragem„, dar şi mai important că: „așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”.
Practic, ultima propoziţie mi se pare cea mai relevant pentru înţelegerea istoriei noastre: suntem un neam aflat la confluenţa Occidentului cu Orientul, pe unde multe populaţii au trecut şi şi-au lăsat urmele. Cel mai bun exemplu este chiar o localitate menţionată mai sus: Troesmis. A fost iniţial getică, apoi a devenit romană şi azi poartă nume de origine slavă. Dar este românească!
Între altele, în film realizatorii se întreabă, misterios, de ce Constantin cel Mare a pus daci pe Arcul său din Roma. Fără să vrea, chiar realizatorii demonstrează absurditatea celor afirmate tot de ei anterior, cum că stăpânirea romană a fost doar de vreo “150-160” de ani. Cum? Foarte simplu. E suficient să privim documentarul BBC intitulat: “Ancient Rome The Rise and Fall of an Empire – Constantine the Great” şi să vedem lângă Constantin stindardul de luptă al dacilor! Ce înseamnă asta?
Două lucruri: 1) Sub comanda lui Constantin luptau unităţi dacice, conştiente de originea lor şi 2) Dacii din Imperiu se simţeau urmaşi ai dacilor, dar cetăţeni romani care vorbeau limba celorlalţi soldaţi romani, adică aceiaşi cu cea a primului împărat creştin al lumii.
Deci traco-romanul Constantin (născut la Niş, în Serbia) care a reunit Nordul şi Sudul Dunării era conştient că în ambele teritorii era aceeaşi popor, din mijlocul căruia se trăgea şi el. Avem vreo dovadă despre Sf. Constantin că a renunţat la a se mai considera roman? Nu.
Iată şi explicaţia pentru care avem statui ce par să înfăţişeze daci pe Arcul său de Triumf. Era reprezentarea celor asemeni lui Constantin, a luptătorilor săi : romani de origine tracă(daco-geţi, apuli, buri, suci, carpi, etc). Adică ceva normal la vremea respectivă . De altfel, statui ce par să înfăţişeze daci mai sunt şi-n multe alte părţi ale Romei şi nu se miră nimeni.
Academicianul Emil Popovici a spus: “Serbia, Vestul Bulgariei, Nordul Macedoniei, Banatul, Oltenia, Vestul Transilvaniei reprezintă patria străveche a românilor, în care s-au format – la Nordul şi Sudul Dunării – limba şi poporul românesc”, citez din cartea “Istoria Olteniei” de Alex Mihai Stoenescu.
Apropo de acest spaţiu al etnogenezei româneşti, care se întinde de la sud la nord, de pe linia Sofia (Bulgaria), Erdine(Turcia) până la Carpaţii Ucrainieni, se leagă încă o explicaţie istorică pentru numele de “România”.
Una pe care, realizatorii clipului respectiv o ignoră cu desăvârşire: spaţiul acesta, care ţinea de Imperiul Bizantin de la Constantinopole se numea “ROMANIA”, adică “terra romanorum”, încă din secolul IV! Când acelaşi Sfânt Constantin cel Mare i-a învins pe vizigoţii care stăpâneau Dacia (ce ne facem cu ei, domnilor dacişti?), acesta le-a impus, potrivit istoricului eclesiastic Socrata, a fost libera răspândire a creştinismului pe întreg teritoriul Nord-Dunărean. Ce înseamnă (şi) asta? Că romanizarea şi creştinismul s-au sincronizat. De ce deranjează atât de mult însemnătatea creştinismului pe autorii materialului, voi arăta mai târziu.
Altfel, aş întreba realizatorii acelui film ce facem cu Imperiul Româno-Bulgar al fraţilor Asan. Acest stat adoptă ca simbol acvila bicefală, simbolul Romanităţii de Răsărit, iar Ioniţă Caloian care i-a succedat pe Petru şi Asan la tronul noului imperiu, cere Papei de la Roma recunoaşterea titlului de împărat, egal cu cel al Bizanţului. Oare întâmplător dorea să creeze “Noua Romă” pe teritoriul românesc, cu limba română ca limbă oficială, într-o vreme când Bizanţul se grecizase? Oare nu a fost această iniţiativă un fenomen de auto-apărare al romanilor ortodocşi( adică români!) la grecizarea Bizanţului?
De ce am subliniat că romani ortodocşi egal români? Pentru a ajunge la un un punct slab al aşa zisului documentar. Autorii săi vor cu orice preţ negarea creştinătăţii neamului românesc. Acest aspect nu este întâmplător dacă ţinem cont de cine sunt cei care apar drept apărătorii dacilor. Spre exemplu, generalul Mircea Chelaru se consideră “orthodox zamolxian”, ce-o mai fi şi asta. Ca să nu mai vorbim de Napoleon Săvescu, „marele” dacolog, care spune: “Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic (religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede –n.autorului). Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru”.
Această viziune asupra istorie naţionale, creată şi dezvoltată în laboratoarele securităţii ceauşiste(Cercetările de Dacologie ale domnului Săvescu sunt finanţate de securistul notoriu G.C. Păunescu: “Prezenta cu totul speciala in sala a presedintelui Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), dr. economist George Constantin Paunescu – sponsorul Congresului International de Dacologie – a fost indelung aplaudata de audienta”), urmărea/urmăreşte un scop perfid: îndepărtarea românilor de creştinism, de identitatea lui. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Zamolxe, adică a tradiţiei şi a fiinţei noastre cu o abstracţiune, servea perfect regimului comunist şi serveşte actualei puteri ateiste de orientare occidentală.
Cine au fost cei mai aprigi luptători anti-comunişti? Creştinii! Şi comuniştii s-au convins de asta când au umplut puşcăriile cu martiri.
Cum poate să explice domnul Chelaru, organizarea şi numele Ţării Româneşti? De ce nu i-au spus Ţara Daciei? Mihai Viteazul, Dacus Maximus, de ce nu a schimbat numele ţării? Cum explică “Zamolxienii” faptul că la noi, precum în Bizanţ, domnitorul nu era limitat la o funcţie politică, ci îşi asuma şi funcţia religioasă? Domnitorul român era cel responsabil pentru mântuirea poporului pe care îl ocrotea, odată ce era “uns de Dumnezeu”.
Nu mai spunem că încă din vremea vechii organizări a Daciei Traiane, avem cazul unui Legatus Augustus (Legatul Augustului, a Împăratului) – adică comandant militar cu autoritate religioasă, juridică şi administrativă.Nu există, cumva, o continuitate între acesta şi domnitorii noştri de mai târziu?
Înainte de a încheia acest expozeu, aş atrage atenţia unui singur fapt: după propria mărturisire, Napoleon Săvescu a părăsit România în 1977. Cum se face că a putut pleca din ţară, într-o Românie în care, la 1978, părintele Gheorghe Calciu devenea prigonit pentru că mărturisea liber, credinţa şi tradiţia noastră ortodoxă?
Oare cine avea voie să plece atunci, din ţară? Nu cumva plecau doar cei care aveau “binecuvântarea” Securităţii Comuniste? Făcând o legătură logică, nu cumva această teorie(apărută la finalul anilor ’70) urmărea să înlocuiască ascultarea de Dumnezeu cu ascultarea de “noul” Zamolxe, adică Nicolae Ceauşescu?
Apropo de această teorie, trebuie menţionat că ea a apărut concomitent şi-n celelalte ţări ex-socialiste: la ei era teoria “magara” (adică “maghiar” sau “ungur”), “moes” sau “eneit” (adică “bulgar”), “rase” (adică “sârb”), ori a aşa-zisului popor “ucrainean” (“la mărginean”) etc. Mai mult, “susţinuţi de două institute create de emigraţia lor în Argentina, “specialiştii” unguri proclamau că, mult înaintea elamiţilor şi sumerienilor, “poporul magara”, adică unguresc a civilizat în patru valuri succesive Europa, ar fi inventat focul, roata, scrisul, într-un cuvânt civilizaţia, ba chiar şi creştinismul înainte de Iisus. Iar dacă Iisus nu a fost cumva “ungur” deşi toate “dovezile” converg în acest sens, Burebista şi Decebal au fost cu siguranţă. “ – Nu-i adevărat – ţipau “specialiştii” bulgari – poporul moes sau eneit”, într-un cuvânt “trac, adică bulgar” le-a făcut pe toate astea. “ – Ba nu, poporul “rase” adică sârb, “polon” sau “ucrainean”. Până când veneau “specialiştii” de la Bucureşti grupaţi în “Cercul Deceneu”, adjudecând civilizaţia pentru “daci” sau (dacă erau sprijiniţi financiar de Iosif Constantin Drăgan – un alt client al Securităţii Comuniste ) “traci”, adică “români”, care ar fi populat numai ei, nemaifiind loc pentru alţii Europa, de la Urali la Atlantic, fără să se întrebe cum de ne-am restrâns în halul ăsta. Mai puneau şi semnul egalităţii între “Zamolxis” ori “Deceneu” şi… Dumnezeu.
Din păcate, acest fenomen, care este foarte uşor de demontat, prinde la foarte mulţi oameni. Două sunt motivele: 1) venim după o perioadă (30 de ani) de intensă spălare pe creier, care din păcate a beneficiat şi ajutorul dat de proasta explicare a istoriei noastre reale şi 2) supăraţi pe nereuşitele şi viciile lor, mulţi conaţionali de-ai noştri caută scăparea în asumarea unei alte identităţi, mai “curate şi virtuoase”.În contextul în care “sistemul” este vinovat pentru toate şi apar tot felul de conspiraţii care identifică răul în altă parte, este foarte uşor să crezi că “cineva ne-a ascuns istoria adevărată, pentru că deranjează”.
Este infinit mai greu să te autoanalizezi şi să recunoşti că eşti leneş, ignorant, mincinos şi este mult mai uşor să dai vina pe “istoria care ne-a minţit”. E mult mai greu să respecţi Scriptura, să ţii post miercurea şi vinerea, să nu minţi, să nu furi şi e mult mai uşor să te declari “Zamolxian”.
Din nefericire, acest curent vine într-un moment în care ţara noastră este supusă unui puternic atac imagologic, când credinţa ortodoxă le stă în gât mai marilor lumii. Într-un moment în care miile de martiri ai neamului zac sub pământ, în gropi comune, mulţi se grăbesc să le batjocorească credinţa şi sacrificiul, înlocuind-o cu o abstracţiune păgână, aruncând-o în derizoriu. Este şi mai trist, când vedem că această teorie este însuşită fără rezerve de către oameni care se prezintă creştini ortodocşi şi este găzduită de siteuri şi bloguri cu aceleaşi pretenţii.
Sigur, acest modest răspuns nu este la fel de atractiv precum un clip video, nu are o grafică atrăgătoare, nu este uşor de “digerat” şi cu siguranţă că nu va fi la fel de răspândit precum acel “documentar”, dar măcar va fi o replică, onestă în spiritual Adevărului.
Ca să nu existe niciun dubiu, autorul acestui mic eseu consideră că poporul român s-a format, aşa cum a spus şi academicianul Emil Petrovici, mai sus, pe un teritoriu mult mai mare decât al ţării noastre. Am păstrat tradiţii şi portul naţional de la strămoşii noştri traci, limba de la strămoşii noştri romani(Ovidius, exilat la Tomis, notează limpede că geta este altă limbă decât latina (Ponticele IV,13)), creştinismul bizantin unind pe toţi locuitorii acestor pământuri(şi la Sud şi la Nord de Dunăre) într-un popor nou, cu specificitatea sa, românesc.
Bibliografie:
Stoenescu, Alex Mihai – Istoria Olteniei, op.citit, ed. Rao, 2011
Daicoviciu, Hadrian – Dacii, op.citit, Editura pentr Literatură, 1968
Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, op.citit, Ed. Univers Enciclopedic, 2012
Djuvara, Neagu – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri,op.citit, Ed. Humanitas, 2008
Brătianu, Gheorghe I – Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ediția a II-a rev., Ed. Polirom, Iași, 1999
Dr. Mărculeț, Vasile – Asupra organizării teritoriilor bizantine de la Dunărea de jos în secolele X – XII: THEMA MESOPOTAMIA APUSULUI, STRATEGATUL DRISTREI, THEMA PARISTRION-PARADUNAVON
Iorga , Nicolae- Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București, 1898,
http://historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cel-mai-vechi-titlu-proprietate-lume-fost-dat-acum-2000-ani-unui-ro
http://www.scribd.com/doc/47106043/Pentru-limba-noastr%C4%83-moldoveneasc%C4%83
http://ro.wikisource.org/wiki/De_neamul_moldovenilor
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/6.htm
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/07/romanii-sau-romanii-de-rasarit.html
http://foaienationala.ro/romania-sau-imperiul-roman-cu-capitala-la-bizant.html
http://foaienationala.ro/romnii-continuatorii-romaniei.html
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/03/ucraina-sau-drama-romanilor-de-la.html
http://foaienationala.ro/straromanii-in-secolele-iii-iv.html
http://napoleonsavescu.wordpress.com/opera-si-activitatea/noi-nu-suntem-urmasii-romei-un-interviu-de-gheorghe-budeanu/
http://foaienationala.ro/pr-mihai-andrei-aldea-%E2%80%9Cparintele-dumitru-staniloae-si-istoria-romanilor%E2%80%9D.html
http://byzantine-cafe.blogspot.com/2005/08/c-tin-balaceanu-stolnici-dixit.html
http://www.youtube.com/watch?v=RnVTf10YUdY
http://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58
http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html
http://www.curierulnational.ro//Eveniment/2010-05-29/Mihai+Viteazul%2C+omagiat+la+Congresul+International+de+Dacologie
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
poti sa dai delete la articol
As mai semnala o 'coincidenta': daca initial Imperiul Roman de Rasarit era latin, intre secolele VI-IX are loc un proces de 'elenizare' la nivel lingvistic, adica limba elina devine limba oficiala in stat, in locul latinei. Aceasta tranzitie are loc cam in aceeasi perioada in care are loc si aparitia statelor slave. Aceasta interpunere a slavilor intre vlahi si Imperiu (si amestecare a celor doua neamuri) a oprit difuzarea elenizarii in aceste tinuturi, ajutand astfel la pastrarea latinitatii din perioada anterioara migratiei slave.
In plus, sa nu uitam ca totusi in Levant, se vorbea mult mai mult elina decat latina (pe langa aramaica). Mai mult, Septuaginta a aparut tocmai ca urmare a fenomenului de elinizare a lumii antice (pana si iudeii din diaspora isi uitasera limba materna - care nu este yddishul - si vorbeau elina).
In acest din urma caz a fost vorba strict de inlocuirea limbii latine cu cea elina in administratie. Imperiul a ramas mai departe crestin, pastrand exact aceeasi credinta pe care a avut-o in timpul lui Constantin cel Mare, sau de pe timpul Apostolilor.
In ceea ce priveste diferentele intre latina si elina, iti dau un singur exemplu: inainte chiar de Constantin cel Mare, elina era considerata limba elitelor, pe cand latina era considerata limba vulgului, si mai mult a brutelor din armata. Daca erai de stirpe nobila, nu vorbeai latina nici macar in casa.
Atentie, aici ma refer doar la partea rasariteana a Imperiului Roman, fiindca la Roma (si in partea apuseana) situatia era diferita. Limba elina era dispretuita (cu atat mai mult dupa ascensiunea frnacilor). Poate asta a fost si cauza pentru care, dupa caderea Romei, pana la Renastere, singurul filosof grec cunoscut de cei ce traiau in acele parti (care nici macar latini nu mai erau, fiind in marea majoritate germanici - franci, goti s.a.m.d.) a fost Aristotel.
Grecii nu mai sunt pomeniti ca neam inca de cand au fost ocupati de Alexandru Macedon, devenind elini, iar elinii au fost inghititi de Imperiul roman, practic incetand sa mai existe o data cu... exact, cu cucerirea Imperiului Ptolemeic din Egipt. Daca ei isi spun azi greci, fac o foate mare greseala, insa asta tot sub influenta masoneriei apusene a carui varf de lance a fost Byron. Care, in caz ca nu stiai a murit in casa unui aroman.
Oricum, asta arata cam cat de mult ai de desertat...
Cat despre latini, deh, ce sa zic, a fost nevoie sa mearga elinii sa le invete copiii, findca ei erau prea ocupati cu cucerirea lumii si cu pax romana.
Pe de alta parte, esti complet pe langa subiect in ceea ce-i priveste pe aromani. In fapt aromanii sunt o alta dovada a faptului ca in peninsula balcanica exista o numeroasa populatie romanizata, care facea parte din Imperiul Roman de Rasarit. Si ca si-au pastrat traditiile (care traditii seamana izbitor de mult si cu ale 'grecilor' si cu ale noastre) si limba tocmai din pricina migratiei slave, care i-a rupt de Imperiu exact in perioada de schimbare dintr-un imperiu de limba latina intr-unul de limba elina.
Pe de alta parte, ai si tu dreptate: au fost extrem de importanti in istoria Balcanilor. La un moment dat ajunsesera sa rivalizeze cu venetienii, iar Moscopole devenise cel mai important oras din toata peninsula balcanica, centrul comertului est-european. Ca sa nu mai vorbesc de bancherii aromani, care il faceau invidios pe insusi Rotschild.
Dar uiti un lucru: toti erau vlahi. Unii negri (cei de la nord de Dunare) si altii albi (cei de la sud - si asta nu are nici o legatura cu culoarea pielii, asa cum ar crede djuvara). Pana si 'grecii' le recunosteau obarsia, numindu-i cutovlahi. Vlahii erau un singur neam, care se intindea din Moreea pana in Galitia.
Dar ca 'grecii', s-au lasat pacaliti de aceiasi masoni europeni, si si-au uitat radacinile. A trebuit sa vina secolul natiunilor, ca sa-i transforme pe vlahii de la sudul Dunarii intr-o 'natiune', adica in aromani.
Si daca tot e sa vorbim de 'greci' si tras sfori, iar esti pe langa: romeii (nu grecii) au tras sforile si pe vremea imperiului otoman. Heck, pana si numele de Istambul a fost dat tot de ei!
Ca singur exemplu, turcilor le era interzis sa vorbeasca limba necredinciosilor, fiind considerat un lucru nedemn, asa ca ghici ghicitoarea mea, cine era intotdeauna al doilea om ca importanta in 'ministerul de externe' otoman, sau mai exact mare dragoman? Exact un romeu. Si acum bomba: sigur ai auzit de pacea de la Karlowitz! (daca nu, pune mana si citeste istorie) Stii cine a negociat din partea otomanilor? Iti spun eu: Alexandru Mavrocordat. Care era romeu din Fanar (sau fanariot cum le spunem noi) si mare dragoman al Portii. Vizirului care a semnat pacea in numele sultanului i s-a taiat capul, din cauza ca era mult prea dezavantajoasa pentru turci. Mavrocordat (care a fost creierul acelor negocieri) a fost trimis domn in Moldova.
Si ca inchei, incerc sa-ti arat cat de important era Imperiul Roman de Rasarit (intentionat nu am folosit bizantin) pentru Tarile Romane, chiar si dupa caderea Constantiopolului: stii ce era marele logofat? Era seful cancelariei domnesti. Stii ce insemna asta? Al doilea om in stat dupa domnitor. Stii de unde vine dregatoria asta? Din Imperiu: la fel acolo megas logothetes era al doilea om in stat, seful cancelariei imperiale. Dregatoria spatarului stii de unde vine? Tot din Imperiu. Spatharios era cel care purta spada (spatha) imparatului. Mai sa fie, si spatarul de la noi avea cam aceeasi treaba de facut. Sau usierul, care era o dregatorie boiereasca si care facea cam acelasi lucru ca si ostoarios (adica tot usieri). Paharnicul, chelarul, vistiernicul si toate dregatoriile boieresti isi au originea in Imperiu. Si ca si in Imperiu, aceste dregatorii nu erau ereditare (foarte, foarte important), puteai sa fii boier, dar puteai sa nu ai nici o dregatorie (semn ca erai cazut in dizgratie), ba mai mult, ca si la curtea Imperiala, dregatoriile erau rasplatite si puteai fi avansat, primind o dregatorie mai sus in ierarhie. Care ierarhie, ai ghicit, era aceeasi ca si la Constantinopol.
Ma intreb oare de unde vin aceste randuieli? Sa fie doar din spirit de imitatie? Fiindca de exemplu nu am vazut asta la regii franci (ca si in Imperiu, boierii nu erau vasalii domnitorului, asa cum erau nobilii in vest), sau la rusi (care aveau tot interesul sa copieze curtea imperiala). Asa ca stand si comparand putin randuielile din Tarile Romane si cele din Noua Roma, mai mai ca ma gandesc ca de fapt Grigore Ureche se refera la Roma cea Noua, atunci cand spune ca 'noi de la Ram ne tragem'.
In rest, sa auzim numai de bine.
P.S. for the record: domnitorii romani erau unsi dupa acelasi ritual ca si basileii romei. Mai mult chiar, dupa 1536, aceasta ungere se facea la Patriarhia din Constantinopol.
P.P.S. pana pe la 1800 si ceva, in imperiul otoman nu exista notiunea de natiune. Valahii, sarbii, bulgarii, 'grecii' erau de neamuri diferite, dar turcii ii tratau ca pe un singur neam, anume neamul crestinilor, iar Patriarhul era etnarhul lor.
nu multumim !
Yesssss! Mai neim is romikă_cavaler, urmaş al romei!!! ! Stroooongg!
Bine doamna :)))
In ce tara traim?
Aici veneau mercenari, care vorbeau tot felul de limbi, da sa vezi tu cum au invatat si 'romanii' nostri latina literala prin munti, vai si campie. Hm.
P.S. Pentru cei care contesta 'integrarea' dacilor in statul roman: chiar in Anglia a stationat o cohorta de recruti daci, la celebrul zid al lui Adrian. Ma tot intreb, de ce s-or fi inrolat bietii daci in armata romana?
In plus, nu existau inca popoarele migratoare (care sa aduca un aport lingvistic din exterior, suficient de 'strain' incat sa diversifice intr-o mare masura limbile europene) iar miscarea trupelor, a colonilor si a sclavilor pe teritoriul Imperiului facilita si mai mult asemanarile lingvistice.
Deci da, sansele ca soldatii romani sau trupele auxiliare (adica mercenarii) sa vorbeasca destul de bine latina vulgara (vulgata e altceva :D ) sunt destul de mari.
Ai adunat câte ceva în ureche şi crezi că eşti pregătit, mai că aş râde.
du-te în pace, omule!
De ce sa-l fi construit? Probabil ca nu prea avea ce face cu banii si s-a gandit sa-si faca concediul in Carpati, ca tot era vara...
DE CE CIDUL SI XIMINA LASA CU LIMBA DE MOARTE, TOCMAI IN SPANIA, SA LI SE SCRIE PE PIETRELE DE MORMANT CA SUNT FII/FIICA AL/A DACIEI? CE CAUTA DRAKONESUL IN MANA OAMENILOR REGELUI ARTUR? SI ATATEA ALTELE. Si am ajuns, ticalosi de azi care va pretindeti istorici, sa aflam ca in loc sa corectati istoria ne-ati masluit-o si i-ati ingropat pe Eroii tuturor razboaielor PENTRU LIBERTATE mai rau decat romanii, doar ca sa va iasa romanizare!
Iar teama noastra, a "dacistilor", e sa nu va scrie altii pe morminte:
ISTORICI DE RAHAT
AI UNEI VREMI DE RAHAT.
AU TRAIT O VIATA DE RAHAT
De ce ai scris "basileii romei"? Constantinopolul a avut Basilei....Roma ....Imperatori...nu?
SI da, mi-am schimbat la un moment dat nick-ul din kalinix in kalinikos (nu ca ar fi nevoie de prea multa inteligenta sa-ti dai seama de asemanare :P ). daca scriu cand cu kalinix, cand cu kalinikoe e pentru ca nu totdeauna stau sa vad care nick mi l-a bagat autofill-ul din firefox. Dar uite, ca sa fii linistit, de-acu (ca tot au introdus AN autentificarea) am sa scriu numai sub kalinikos.
in primul rnad ni se spune ca tracii nu aveau o constiinta nationala, aceeasi teorie se aplica si la romanii din vremea lui mihai viteazu, e clar ca e asa, cu toate acestea tracii din vremea lui burebista si mai apoi a lui decebal cat si romanii din vremea lui mihai viteazu s-au unit in state intre ei nu cu alte popoare, sigur ca nu toti au o constiinta nationala, sunt si acum multi care nici macar nu stiu ca sunt romani si ce limba vorbesc, dar atat acum cat si atunci elitele si nu numai realizau ca sunt un singur popor
cat despre perioada de ocupatie e clar ca in functie de zona durata de ocupatie a fost mai lunga sau mai scurta si deci sansa de latinizare era mai mare sau mai mica in functie de zona, dar uitam de romanii din valea timocului, care de 2000 de ani nu apartin de romania si care nu sunt recunoscuti nici acum ca fiind romani, cu toate acestea de si s-a incercat slavizarea lor si pentru ei ar fi foarte avantajos sa foloseasca limba tarii din care fac parte, totusi nu si-au uitat nici limba nici originea romaneasca.
autorul articolului ne spune ca nu exsista nici o dovada ca dacii au renuntat la limba lor, poi daca s-au pastrat din acea limba doar 4-5 cuvinte nu e clar ca s-a renuntat la ea? sau ar trebui sa intelegem ca atat continea vocabularul dacic si pana la venirea romanilor s-au inteles doar cu acele cateva cuvinte?
mai apare o problema in care autorul articolului se intreaba cum de ne-am restrans in halul asta, scotand in evidenta ca la ora actuala suntem un popor mic in comparatie cu alte popoare din europa, dar omite faptul ca herodot spunea ca tracii erau cel mai numeros popor dupa inzi, deci totusi la un moment dat chiar am fost mai multi decat restu, cauzele imputinari trebuie studiate, dar nu putem nega ceea ce ne spun e herodot
cat despre crestinismul romanesc e ciudat cum autorul spune ca l-am invatat de la misionarii de la roma da nu este romano catolic ci ortodox, veneau ei misionari de la roma ca sa ne supuna bizantinilor, sigur ca avem preoti martiri de toate confesiunile in perioada comunista, dar uitam cum il binecuvantau pe ceausescu patriarhi ortodxisi, chiar si preafericitu teoctist, eu sunt ateu si am si argumente pentru asta, cu toate acestea nu neg rolul biserici ortodoxe pe aceste meleaguri, sigur biserica are multe merite, dar au facut si destule lucruri reprobabile, nu e cazu sa le discutam acum si aici.
nu sunt adeptul teoriilor care spun ca noi am pus coada la prun sau ca am dat gaurile in macaroane, dar nici nu sunt deacord ca noi nu stiam nimic pana au venit acum 1000 de ani ungurii peste noi, ca noi nu stiam sa gatim si ne-au invatat ei, ca noi de si eram neam de pastori cresteam oile doar de agrement si de dragu de a avea la cine canta din fluer, de hranit ne hraneam cu mere padurete, nu faceam branza, nu faceam cas, nimic, apoi au venit ungurii care mancau carne ranceda de sub saua calului si ne-au invatat sa facem sarmalutele si altele, cer doar sa fim logici si realisti.
sigur ca nu suntem puri, nu exsista in lume un popor care sa nu fie metisat, cu atat mai mult noi care am fost la confluenta civilizatiilor, dar nici sa ne anulam toate meritele nu e normal