„Văd, în ciuda evidenței juridice, cum unii s-au apucat să scrie că hotărârea CCR în cazul Coman-Hamilton, care a venit ieri, ar trebui să oblige instanțele românești să recunoască soții de același sex „căsătoriți” în alte state ale UE. Acest lucru este FALS” scrie jurnalistul Cătălin Sturza pentru Stiripesurse.ro.
În realitate, rămâne în picioare dispoziția Codului Civil (art. 277 alin. 2) referitoare la NERECUNOAȘTEREA „căsătoriilor" între persoane de același sex încheiate în alte state, cu excepția dreptului partenerului la viza de reședință.
Jurnalistul reia un citat din comunicatul ACCEPT, organizație „de propagandă pură și dură”, pentru a ilustra încercarea de manipulare: „Hotărârea Coman face parte din dreptul european la acest moment. Este clar că termenul „soț” din dreptul european privind libertatea de circulație include cuplurile de același sex, și este imediat aplicabilă în toate statele membre ale Uniunii Europene. Pentru a implementa această decizie în practică, instituțiile și instanțele românești trebuie să refuze aplicarea legislației naționale care contravine legislației europene. ILGA-Europe se bucură să vadă familiile din comunitatea LGBTI protejate în întreaga Uniune Europeană în contextul exercitării dreptului lor la liberă circulație – egalitatea nu poate fi negociată,” a declarat Evelyne Paradis, Directoare Executivă a ILGA-Europe. ILGA este „internaționala LGBT” din care face parte ACCEPT, arată Cătălin Sturza.
Clarificarea în Constituția României a definiției Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie este singura cale de securizare a definiției firești a Căsătoriei. Dacă nu o vor face aceia care susțin definiția firească a Căsătoriei, o vor face cu siguranță organizații precum ILGA, în sens contrar, se arată în articolul pe care îl puteți citi integral AICI.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ce aflăm noi de aici? :)
Păi aflăm că onor CRR s-a îndepărtat bine de la cele statuate de CJUE, extinzând sfera soților beneficiari ai dreptului de ședere și de liberă circulație.
Astfel, dacă CJUE a spus că numai cetățeanul non-UE care a încheiat valabil o căsătorie homosexuală cu un cetățean român într-un stat UE se poate prevala de drept de ședere pe teritoriul RO fără a i se putea opune faptul că legea română nu permite căsătoria între persoane de același sex, CCR spune mai mult decât atât, respectiv că și doi cetățeni non - UE (din state terțe), care au încheiat o astfel de căsătorie într-un stat UE, nu pot fi privați de dreptul de ședere pe teritoriul RO doar pentru motivul că ei nu sunt considerați soți potrivit legii române. Deci trebuie să le recunoaștem și lor drept de ședere aici, pe meleagurile noastre.
Așa se explică de ce CCR a spus că și art. 277 alin. (2) este constituțional numai sub rezervă de interpretare, deși acest articol, cel puțin în parte, nu era incident speței (textul se referă inclusiv la căsătoriile încheiate în străinătate între cetățeni străini; or, reclamanții nu erau ambii cetățeni străini, ci unul are și cetățenia română).
Întrebarea este: De ce a dat Curtea mai mult decât s-a cerut??