În urmă cu mai mulți ani, în 1972, a fost descoperit dintr-un accident mormântul lui Lazăr: într-o criptă de sub o biserică din Larnaca, în Cipru.

Căpeteniile Ierusalimului au căutat să îl omoare, după răstignirea lui Hristos, pentru a nega evidența învierii sale. Atunci Lazăr a plecat în insula Cipru împreună cu surorile lui Marta și Maria. Aici a fost hirotonit chiar de Apostolul Pavel și Varnava deci Lazăr este cel dintâi episcop al Ciprului.

Lazăr a mai trăit aproximativ 30 de ani și istoria consemnează că nu a mai mâncat în acești ani decât fructe.

Cei ce vizitează astăzi capitala Ciprului pot afla biserica Sfântului Lazăr chiar în centrul capitalei. Pot coborî sub altar unde se află sarcofagul în care a fost îngropat fratele Martei și al Mariei. Își pot pleca capul pe trupul sfințit, înviat de Hristos, al lui Lazăr.

Lazăr este poate singurul sfânt cu două morminte. În afară de cripta din Cipru, primul mormânt din care a fost chemat de Iisus la Viață este lângă Ierusalim, aici fiind construită o mănăstire.

Lazăr locuia în Betania, la mai puțin de un kilometru și jumătate de Ierusalim, pe muntele Măslinilor. În icoana învierii lui se vede mormântul ca o peșteră săpată în acest munte. La intrarea mormântului lui este o piatră pe care Hristos poruncește să fie îndepărtată. Marta și Maria au îngenuncheat iar Iisus senin îl cheamă pe fratele lor la Viață.

Atunci Lazăr iese înfășurat încă în giulgiurile de înmormântare.

Sfântul Ioan spune că mulți evrei au crezut în acea zi că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, neliniștind căpeteniile de la Ierusalim. Ca un amănunt, Lazăr se traduce din limba ebraică prin „Dumnezeu ajută”.

Un manuscris numit „Patria” consemnează o legătură între Sfântul Lazăr și descoperirea Muntelui Athos. Lazăr era apropiat de Maica Domnului dar nu putea reveni la Ierusalim pentru a o vizita. Neputând merge la Ierusalim, a vorbit pentru ca o corabie să îi aducă în insula Cipru pe Apostolul Ioan și pe Fecioara Maria. Datorită furtunilor însă corabia a ajuns în Efes și de acolo a navigat în apropiere de  peninsula Athos. Încredințată că nu este întâmplătoare ajungerea acolo, Maica Domnului s-a rugat ca acest loc să devină un loc al rugăciunii și credinței, ca o grădină a ei dedicată rugăciunii. Este momentul în care se înființează și prima comunitate de creștini de aici, după convertirea celor ce se închinau la un templu de idoli de pe munte. Apoi a reluat călătoria spre Cipru și și s-a întâlnit cu Sfântul Lazăr.

Un amănunt menționat de Apostolul Ioan: Iisus venind la mormântul lui Lazăr și aflându-l mort a suspinat cu duhul și a lăcrimat. Asemenea oricăruia dintre noi care și-ar afla prietenul adormit, despărțit de noi.

Nu am pierdut nădejdea să fim și noi scoși la Viață, în Duminica Învierei.