La 22 martie Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Muceniță Drosida, fiica împăratului roman Traian.

Nicio sursă istorică nu menționează faptul că împăratul ar fi avut copii, însă este cunoscut faptul că viața lui Traian nu a beneficiat de o cronică în adevăratul sens al cuvântului. În mod misterios, deși a fost unul dintre cei mai venerați împărați romani, cuceritorul Daciei, Traian, nu a avut parte decât de câteva cronici incomplete și nedetaliate. Nici măcar numele mamei sale, Marcia, nu apare explicit în vreo scriere. Nu este exclus, astfel, ca și fiica sa, Drosdida să fi fost omisă de către cronicari, mai ales în contextul în care credinta sa creștină ar fi putut fi, foarte bine,considerată o pată pe blazonul mândru al familiei imperiale. Nu trebuie uitat că Traian a fost un prigonitor destul de aprig al creștinilor. Noutatea o face însă, faptul că fiica sa, Drosdida, a murit ca o martiră, pentru această credință a ei, în Hristos.

Însuși Sf. Ioan Gură de Aur, pe când era preot în Antiohia, i-a dedicat sfintei o predică întreagă, sub numele de „Laudă la Sfânta Drosdida și despre amintirea morții”. Nici el nu face referire, însă, la viața ei, ci doar la mucenicia sfintei.

Drosdida s-a alăturat unui grup de cinci fecioare care culegeau trupurile martirilor creștini, uciși de către oamenii tatălui său, care a fost un aspru prigonitor al creștinilor. Logodnicul ei, Adrian, sfetnic al împăratului, aflând că trupurile dispar de pe câmpurile pe care erau lăsate ca „exemplu”, a organizat o pândă, iar sfânta și tovarășele ei, fecioarele „canonice”,cum erau numite, au fost prinse. Dusă în fața împăratului, Drosdida a fost scutită, spre deosebire de celelalte fete, de moarte, cu speranța că „îi va trece de Hristos”, dar nu a fost așa, ci dimpotrivă, credința ei a devenit tot mai puternică, aceasta dorindu-și cu pasiune să fie botezată.

Traian a pus-o pe Drosida sub pază, încercând să o facă să se căiască de faptele sale creștinești și să renunțe la credința ei. Pe cele cinci fecioare le-a aruncat într-un vas mare plin cu aramă topită, până când trupurile lor s-au făcut una cu arama aceea, care a fost apoi folosită pentru marile vase de aramă așezate în noile băi publice edificate de împărat.

La inaugurarea băilor au luat parte mulți cetățeni romani, însă cei care au încercat să intre în baie au căzut morți pe loc. Crezând că la mijloc era vreo vrajă făcută de creștini, preoții păgâni i-au recomandat împăratului să înlăture din băi vasele din aramă cu care erau amestecate trupurile celor cinci fecioare.

Pentru a necinsti numele celor cinci fecioare și a arăta că nu se temea de puterea Dumnezeului creștinilor, împăratul a poruncit atunci ca din arama folosită la aceste vase să se facă cinci statui de femei, cu chipurile celor cinci fecioare, pe care le-a așezat la intrarea în noile băi publice.

După așezarea statuilor la locurile poruncite de împărat, Traian a visat o grădină și cinci mielușele curate care pășteau acolo. În vis, i s-a arătat un păstor care, cu glas înfricoșător, i-a arătat că fecioarele pe care el încercase să le necinstească astfel, au ajuns în grădina Raiului, alături de Domnul Iisus Hristos, Bunul Păstor pe care L-au urmat. Și acel păstor i-a mai zis în vis că în curând celor cinci avea să li se alăture și fiica lui, Drosida. (sursa: orthodoxwiki.org)

Cu câteva zile înainte să moară, Sfânta Drosida s-a botezat singură, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, în prima apă întâlnită, iar apoi s-a uns cu mir și a petrecut în post și rugăciune până în clipa morții pe care a primit-o chiar în cuptorul de foc „inventat” de tatăl ei pentru cei ce Îl iubesc pe Mântuitor.