Celor care insistă că PNL trebuia să rămână în orice condiţii la guvernare şi să nu părăsească USL indiferent câte mizerii ar fi făcut Ponta şi cât de ineficientă ar fi fost coaliţia în realizarea ţelului principal pentru care luase naştere (îndepărtarea clicii băsesci), celor care afirmă că sunt scârbiţi de Crin Antonescu deoarece acesta ar fi acceptat tacit golăniile PSD şi protejarea (în ciuda declaraţiilor sforăitoare) şi continuarea politicii lui Traian Băsescu, iar acum, dacă-l critică pe Victor Ponta, înseamnă că "scuipă unde a lins" - le dau următoarea pildă personală: Când s-a desfiinţat Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași, acesta a fost comasat, împreună cu Spitalul de Urgenţe "Sf. Ioan" (unde lucra deputatul Tudor Ciuhodaru), în cadrul marelui colos "Sf. Spiridon".

Pe durata a două-trei luni am fost "aliat" cu Tudor pentru că aveam acelaşi ţel - repararea tâmpeniei făcute de Attila Cseke. Aveam aceleaşi poziţii, discurs similar, argumente aproape identice, ieşeam împreună la televizor, ne susţineam reciproc în mai toate demersurile. Interesul pacienţilor şi al colegilor noştri depindea (aşa credeam) atunci (şi) de armonia şi colaborarea dintre mine şi Tudor.

Tot el mi-a facilitat (fiind atunci membru PC) intervenţia de la Antena 3 (în emisiunea Q&A a Alessandrei Stoicescu) - singura, de altfel, la acest post - unde am prezentat pe larg situaţia IGH. Îi datorez asta. La un moment dat, fără absolut niciun motiv, Tudor nu mi-a mai răspuns la telefon, nu a vrut să mai audă de mine. Brusc. Ulterior, diverşi emisari mi-au transmis, şi din partea lui, s-o las mai moale cu Spiridonul şi să nu-l mai critic peste tot pe managerul acestuia, ec. Ioan Bîrliba. Se înţeleseseră. Coabitau! "Golanul de Bîrliba" devenise deodată, suav şi gingaş, "Ion"... Poziţiile lui Ciuhodaru care au urmat, traseismul recidivat, ralierea lui la gaşca mizeră care l-a împroşcat cu noroi pe Rectorul nostru (cel care-l ajutase decisiv şi pe Tudor în momente de cumpănă) m-au lămurit că cei care mă avertizaseră repetat că personajul este abject avuseseră dreptate.

O parte dintre mârşăvii le ştiusem, dar le acceptasem. Dacă în multe situaţii din ultima vreme l-am criticat aspru pe Tudor Ciuhodaru şi am reliefat laturile ticăloase ale "personalităţii" lui, înseamnă că "am scuipat unde am lins"? Precizez că nu am fost căsătorit cu domnia sa, nici n-am încheiat vreun legământ de venerare eternă ori măcar de susţinere necondiţionată.