Este îndeobște general acceptată teoria potrivit căreia sporturile de echipă, dar și cele individuale, au avut de pierdut după Aglomerația din 1989 și s-a remarcat inclusiv faptul că și alte țări ex-comuniste au întâmpinat probleme în a găsi surse de finanțare. Evident, lipsa banilor a dus la o criză a rezultatelor și la răspândirea credinței că, din acest punct de vedere, a fost mai bine pe vremea fostului regim. Fără a critica o atare convingere, ne-am propus să vedem ce s-a petrecut în alte țări vecine nouă, care au trecut și prin războaie inter-etnice sau bombardamente ale NATO, ca să nu mai vorbim de suspendări care au furat ani buni de carieră profesionistă unor sportivi de excepție ca Sinișa Mihailovici sau Dejan Savicevici. Pentru că da, ne-am propus o comparație cu ceea ce s-a petrecut în fosta Iugoslavie în cei 25 ani care s-au scurs de la niște evenimente mai mult sau mai puțin discutabile.

Mingea, bat-o vina!

Vom analiza sporturile cu mingea, deoarece nu considerăm ca proba de gimnastică pe echipe sau cea de canotaj 8+1 rame pot fi considerate sporturi de echipă, prima constând mai degrabă în măiestrie, iar cea de-a doua în omogenitate. Vom compara, deci, medaliile câștigate de români la polo pe apă, handbal, fotbal, tenis de câmp și volei. Deși individual, tenisul are și probe pe echipe, cele mai cunoscute fiind Cupa Davis, respeciv FED Cup în versiunea sa feminină. Deci, vom compara rezultatele unei țări ca România cu cele obținute de o țară mai mică, Serbia-Muntenegru, de una și mai redusă geografic, Croația și de nou apărutul Muntenegru, teritoriu având o populație cam cât cartierul Drumul Taberei din Capitală. Nici Slovenia nu ar fi de neglijat, dar acolo, deși cu rezultate notabile în sporturile de echipă, nu s-a ajuns încă la nivelul pretențiilor la aur, rezultatele la sporturile de iarnă sunt mult mai relevante.

Rezultate, foarte pe scurt

Nu vom intra în detalii, doar vom nota doar că Serbia este multiplă campioană mondială, europeană sau olimpică la polo, a câștigat CCE și Cupa Intercontinentală la fotbal, prin Steaua Roșie, medalii de bronz la nivel de europene juniori, medaliată cu aurul olimpic și câștigătoare a Cupei Mondiale la volei, a câștigat tot în tenis prin Monica Seles și este una din forțele acestui sport de la apariția lui Nole Djokovici, iar la baschet cel puțin, Serbia a câștigat tot ceea ce se putea câștiga și încă ceva în plus. Croația a câștigat tot ceea ce se putea câștiga la tenis, inclusiv FED Cup pe vremea lui Goran Ivanisevici si a Ivei Majoli, campionate mondiale, europene si mondiale la handbal, nici la polo nu au ratat barem o medalie de aur la campionatele mondiale, europene sau olimpice, iar generația lui Davor Suker a impresionat lumea fotbalului la Mondialele din Franța, acolo unde croații au urcat pe podium. Individual vorbind, sportivi ca Dejan Bodiroga, Igor Vori, Savici (polo pe apă) sau Pedrag Mijatovici au fost pe buzele tuturor copiilor sau cronicarilor. Pe urmă, de la apariția Muntenegrului, acest stat liliputan a impresionat imediat la polo sau la handbal.

Cu ce si cu cine ne comparăm?

Nu cu Germania, nu cu Rusia, ci cu resturile unei țări care era de nivelul nostru sportiv în anul 1989. Îi avusesem și noi pe Ilie Năstase sau pe Nadia, pe Hagi sau pe Gațu, jucaserăm finale de CCE la volei între noi (Dinamo și Rapid), Steaua ajunse în vârful Europei etc. Și totuși, sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii au mers înainte sau chiar au progresat, în timp ce noi, în cel mai bun caz, am stat pe loc. Mai mult decât atât, ei au dat genii ale sportului, noi abia ne lăudăm cu câte o calificare norocoasă la un pârlit de turneu final. Atunci, de ce băgăm bani în sport? Nu ar fi m ai bine să construim spitale? Sau biblioteci publice? Sau să facem drumuri și să electrificăm și ultimele sate din munți rămase urgisite încă din vremea comunismului? Chiar nu răspunde nimeni pentru bătaia de joc generală care se petrece în sporturile de echipă? Credem că păcălim pe cineva cu Bourceanu sau cu Pintilii? Nu mai bine ne îngrijim de olimpicii noștri? De ce să se plimbe Pițurcă prin lumea asta largă și să nu determinăm niște medici buni să renunțe la planurile de emigrare?

PS. Din pur patriotism am lăsat deoparte sporturile de iarnă... De la Janica Kostelic, Tina Maze și zburătorii de la trambulină sloveni până la Eva Tofalvi e o diferență care se traduce prin jenă.