Încă din copilărie îmi plăcea să observ locuri și mai ales oameni pe lângă care treceam zi de zi. Și pentru că în interiorul meu se duce mereu o luptă între impresiile pozitive și negative la care sunt supusă, mi-am propus să aștern pe hârtie ceea ce mi-a atras atenția. Este ca o cercetare launtrică, un test de verificare dat mie însămi pentru a vedea cât de sensibilă sunt, ce fel de “ochi” am și la ce fel de stimuli reacționez cel mai rapid. Am redescoperit în acest fel cât de diferiți suntem (încă) noi oamenii, fapt ce pe de o parte îmi aduce bucurie și pe de alta tristețe.

Ceea ce mi-a atras atenția în luna decembrie reprezintă un amestec de oameni și locuri dintre cele mai diverse, pe care am dorit să le împărtașesc cu voi.

Frumoasa maturatoare blondă din stație de la Charles de Gaulle

În fiecare dimineață, în stația Charles de Gaulle, e o femeie blondă cu ochii verzi dar triști, cu trăsături de basarabeancă și o asprime nemeritată a chipului pricinuită de factorii neprietenoși ai vieții de măturător de stradă. Mi-a părut un fel de Cenusareașă în variantă modernă, atitudinea ei umilă și corectă fiind mai degrabă un dezavantaj în fața nedreptăților suferite. Lângă ea, o femeie aspră ca înfățișare, atitudine și gesturi, dar cu soțul alături s-a simțit dintr-o dată amenințată de cea care mătura cu privirea în pământ gunoaiele aruncate de trecătorii nepăsători. S-a uitat repede la soțul ei pentru a verifica dacă a observat-o pe Cenusareașa, însă bărbatul avea privirea pierdută undeva în neant, gândind la ale lui. Atunci, ca o răzbunare la adresa frumuseții neacoperite de mizerie a Cenusăresei, îi aruncă chiștocul de la țigara pe care o fuma exact în locul ce tocmai fusese curățat cu multă atenție și răbdare… M-a durut acest gest, al răutății și nepăsării, al concurenței neloiale și oricum pierdute din început. Mi-am dorit pentru Cenușăreasa mea un bal cu o rochie frumoasă și un prinț care să o salveze de tristețe și nepăsare.

Unde ești tu, Făt – Frumos? Unde e Ileana Cosânzeana?

Și am un răspuns la această întrebare, în sfârșit! Am descoperit un loc plin de Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, împreuna cu Mihaela prietena pădurii și alte prințese din povești într-un loc pe care îl știam de la 18 ani, care îmi era drag și pe care l-am redescoperit odată cu reîntoarcerea în țară. M-am gândit că poate se făcea o selecție cu cei mai frumoși tineri din România, altfel nu-mi explic cum de s-au găsit aceștia toți la un loc. Văzând acest loc plin de băieți și fete frumoase m-am gândit să îl anunț ca fiind un “must” al dimineților de Duminică. Așadar, dacă vreți să vedeți cei mai frumoși băieți și fete din țara asta, cu ținută impecabilă, zâmbete, ochi senini și “outfit” în cele mai noi trenduri, trebuie să veniți duminica dimineața la ora 10 pe strada Silfidelor 3-7 București. Este și un excelent loc pentru cei ce au copii, de toate vârstele. De fapt, este plin de copii ce colorează sau se joacă frumos cu papușele și masinuțe într-o deplină armonie.

Tinerii aceștia superbi merg apoi împreună “La copac” unde pun țara la cale făcând planuri ad-hoc pentru fapte bune, vă dați seama?! Iar în ultima vreme s-au gândit să gătească împreună cele mai aromate “ciorbițe pentru bunicuțe”, bunicuțele noastre ale tuturor, rămase în grija străzii acum în miez de iarnă. Cu siguranță fetele își împărtășesc cele mai delicioase rețete și adaugă care mai de care ingrediente minune cum ar fi iubirea și gândul bun, pe lângă aromele irezistibile ale mirodeniilor.

Există bătrânețe în România?

În fața parcului de la restaurantul Casa Albă din Băneasa. o bătrânică stă cuminte pe bancă, bine înfofolită și cu câteva sacoșe lângă ea. O întreb care este povestea ei și îmi spune că nu poate să mai deranjeze pe nimeni, rudele au viața lor. E dintr-un sat din Giurgiu și are surori cărora nu prea le pasă. Vorbește frumos, e lucidă și zâmbeste. Noaptea doarme la un adăpost dar ziua trebuie să plece. Ii spun că vreau să o duc undeva dar zice să mai aștept să vedem daca rezolvă cineva care i-a promis. Are puterea să rămână loială. Îi spun că mai trec să o întreb când este pregătită să o duc undeva, la un spital cu condiții bune pentru bătrâni, de care se ocupă un băiat tare inimos. Sunt pe fază și mă uit în fiecare zi la ea, să îi văd starea. Dar afară este frig iar ceaiul cald și mâncarea nu mai sunt de ajuns.

În același parc, lângă ea, sunt în fiecare zi câteva prostituate. Ele se poartă frumos cu bătrâna și de multe ori le văd împreună pe aceeași bancă. Nu îmi place că îi dau să fumeze dar probabil acum se simt din aceeași lume, a nimănui, unde împart bune și rele. Bătrâna nu le judecă, iar fetele se plâng la ea. Ciudată este lumea în care traim. Câțiva metri mai încolo singurele probleme sunt legate de brandul pantofilor, genților și ochelarilor potrivite pentru decembrie. Sunt oameni care trec și nu observă dincolo de portiera mașinii. Sunt și oameni care opresc și duc pachetele zi de zi oamenilor străzii. Sunt oameni care spun că își doresc foarte mult să se implice și ei, dar nici chiar așa cât să îi afecteze sufletește. Sunt oameni care vor să ignore tot ce e negativ și să se concentreze pe pozitiv, căci nu așa spun toate cursurile de dezvoltare personală și cărțile destinate oamenilor ce se doresc a fi de succes?!

Este lucrul faptelor bune o artă atât de complexă? Sau este doar un mic instinct nativ ce trebuie imediat udat și cultivat?

Cam așa se vede decembrie de la fereastra mea, tu ce sentimente încerci și ce povești îți atrag atenția? Vino duminică să povestim despre asta. Pe strada Silfidelor și mai apoi La copac! Se gătește delicios!