Reporterii Televiziunii Române aduc în prim-plan povestea unui erou din cel de-Al Doilea Război Mondial. Marin Lungu este cel mai tânăr erou al Armatei Române, care la doar 9 ani avea 4 decoraţii, inclusiv Virtutea Militară, şi lupta în Munţii Tatra pentru eliberarea Cehoslovaciei.
[P] Razboiul sfarsitului lumii - Mario Vargas Llosa - comanda online
Bunicul lui Marin Lungu luptase în Primul Război Mondial, iar Marian, la doar 7 ani, a avut şansa să fie primit şi el în armată, scrie TVR.
Marin Lungu s-a născut la 21 ianuarie 1936, în comună Eschibaba (azi Stejarul), satul Neatârnarea, județul Tulcea. La vârstă de 7 ani a fost înrolat copil de trupă la Regimentul 40 Infanterie din Medgidia. Evenimentele de la 23 august 1944 l-au determinat să-și urmeze regimentul pe front, unde a activat cu gradul de cercetaș la grupă 132 a Biroului de Informare-Cercetare din cadrul Diviziei a 9-a Infanterie (Eșalonul Superior de Comandă). Cu Divizia a 9-a Infanterie a participat pe Frontul de Vest la eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei. În mai puţin de un an a avut 20 de misiuni. Într-una dintre misiuni, un obuz a căzut în apropiere şi l-a rănit serios. Avea doar 9 ani.
Rănile nu l-au ţinut însă departe de fron. În aprilie 1945, a plecat să evalueze un mare depozit de armament al germanilor din Munţii Tatra. A fost descoperit de o patrulă şi a fost arestat. Interogatoriul a fost atât de dur, încât nu a mai putut vorbi aproape un an şi jumătate. Aproape 3 luni, alături de alţi prizonieri de război şi familii de evrei, a muncit într-un lagăr nazist din Cehoslovacia.
Când gărzile au fugit, a fost preluat de ruşi. Era într-o stare jalnică şi a fost internat câteva săptămâni într-un spital al unor măicuţe catolice. În România a ajuns la sfârşitul lui iulie 1945, cu ultimele contingente ale Diviziei "Tudor Vladimirescu". Din Cehoslovacia şi până la Bucureşti a mers, ca şi ceilalţi militari, pe jos. Ziarele vremii, inclusiv cele sovietice, au scris despre curajul lui din prima linie.
Acum, după 70 de ani, generalul în rezerva Marin Lungu spune că nu regretă nicio secunda că nu a avut copilărie. Are o singură nemulţumire: casa pe care o cumpărase de la stat a fost luată de un fost proprietar. Dar banii plătiţi nu i-a mai văzut şi, după ani de umilinţe, a ajuns într-o casă socială a primăriei. 46 de demnitari ai statului român doar i-au promis ajutor.
În ciuda acestei probleme, veteranul de 79 de ani spune cu mândrie că, dacă ar fi posibil, s-ar sacrifica din nou, fără sa stea pe gânduri, pentru România.
Despre faptele sale eroice de pe front s-au scris două romane - "Prea mic pentru un război atăt de mare", de D.R. Popescu, şi "Prizonier la 9 ani", de Ion Grecea, şi s-au turnat mai multe firme artistice.
[P] Razboiul sfarsitului lumii - Mario Vargas Llosa - comanda online
Bunicul lui Marin Lungu luptase în Primul Război Mondial, iar Marian, la doar 7 ani, a avut şansa să fie primit şi el în armată, scrie TVR.
Marin Lungu s-a născut la 21 ianuarie 1936, în comună Eschibaba (azi Stejarul), satul Neatârnarea, județul Tulcea. La vârstă de 7 ani a fost înrolat copil de trupă la Regimentul 40 Infanterie din Medgidia. Evenimentele de la 23 august 1944 l-au determinat să-și urmeze regimentul pe front, unde a activat cu gradul de cercetaș la grupă 132 a Biroului de Informare-Cercetare din cadrul Diviziei a 9-a Infanterie (Eșalonul Superior de Comandă). Cu Divizia a 9-a Infanterie a participat pe Frontul de Vest la eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei. În mai puţin de un an a avut 20 de misiuni. Într-una dintre misiuni, un obuz a căzut în apropiere şi l-a rănit serios. Avea doar 9 ani.
Rănile nu l-au ţinut însă departe de fron. În aprilie 1945, a plecat să evalueze un mare depozit de armament al germanilor din Munţii Tatra. A fost descoperit de o patrulă şi a fost arestat. Interogatoriul a fost atât de dur, încât nu a mai putut vorbi aproape un an şi jumătate. Aproape 3 luni, alături de alţi prizonieri de război şi familii de evrei, a muncit într-un lagăr nazist din Cehoslovacia.
Când gărzile au fugit, a fost preluat de ruşi. Era într-o stare jalnică şi a fost internat câteva săptămâni într-un spital al unor măicuţe catolice. În România a ajuns la sfârşitul lui iulie 1945, cu ultimele contingente ale Diviziei "Tudor Vladimirescu". Din Cehoslovacia şi până la Bucureşti a mers, ca şi ceilalţi militari, pe jos. Ziarele vremii, inclusiv cele sovietice, au scris despre curajul lui din prima linie.
Acum, după 70 de ani, generalul în rezerva Marin Lungu spune că nu regretă nicio secunda că nu a avut copilărie. Are o singură nemulţumire: casa pe care o cumpărase de la stat a fost luată de un fost proprietar. Dar banii plătiţi nu i-a mai văzut şi, după ani de umilinţe, a ajuns într-o casă socială a primăriei. 46 de demnitari ai statului român doar i-au promis ajutor.
În ciuda acestei probleme, veteranul de 79 de ani spune cu mândrie că, dacă ar fi posibil, s-ar sacrifica din nou, fără sa stea pe gânduri, pentru România.
Despre faptele sale eroice de pe front s-au scris două romane - "Prea mic pentru un război atăt de mare", de D.R. Popescu, şi "Prizonier la 9 ani", de Ion Grecea, şi s-au turnat mai multe firme artistice.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.