Ynia Petre din Filipine, în vârstă de 30 de ani, este bonă în Romania de 3 ani de zile, timp în care a trecut prin multe experiente.  multe din ele neplăcute. În piesa de teatru "Produse cosmetice", a cărei avanpremieră a avut loc joi seara în București, Ynia, bona-actriță dă viață unora dintre aceste povești.

Libris.ro – Librarie online – Zilnic noutati si promotii

Love Ynia, pe care cei mai mulţi angajatori au botezat-o Lovelina, a urmat Facultatea de Inginerie la Manila, pe care însă n-a absolvit-o. A lucrat ca inspector de microchipuri produse de firme ca Nokia, Samsung sau Bosch, dar fiindcă s-a îndrăgostit de şeful ei, lucru aflat sub interdicţie severă în cultura filipineză, a fost dată afară. S-a căsătorit apoi, dar nu din dragoste, iar în cele din urmă căsnicia a eşuat. Fiind cel mai mare copil al familiei, căruia îi revine, potrivit aceluiaşi cod cultural, responsabilitatea de a-şi susţine fraţii şi părinţii, s-a hotărât să plece în străinătate, să lucreze ca bonă. Ynia visa să ajungă în Italia, însă cum procedura de angajare ar fi durat aproape jumătate de an şi ar fi costat în jur de 4.000 de dolari, agenţia filipineză i-a sugerat să vină în România – e mai ieftin, iar procedura durează mai puţin. Mai mult, “România e lângă Italia” şi poarta de intrare pe piaţa occidentală. Aşa se face că, pe 24 octombrie 2011, Ynia a aterizat pentru prima dată în Europa, pe aeroportul Henri Coandă.

„Când am ajuns, oamenii erau foarte posomorâţi. Oamenii sunt ca vremea” ,îşi aminteşte ea de ziua gri, în care nimeni nu i-a zâmbit şi nimeni n-a salutat-o, aşa cum era obişnuită în ţara ei aproape mereu însorită.

„Prima angajatoare pe care am avut-o era mai rea ca vremea – era o vijelie” ,spune Ynia, care a fost iniţial repartizată la Focşani, în judeţul Vrancea. Deşi contractul prevedea opt ore de muncă zilnică şi plată pentru orele suplimentare, a muncit uneori şi dublu, pentru aceiaşi bani. Urma să lucreze ca bonă, dar a făcut, de asemenea, curăţenie, a gătit, s-a ocupat de grădină. Iarna, filipineza ajunsă printre moldoveni trebuia să ţină, la propriu, focul viu: se trezea o dată la două ore, pentru a pune lemne în gura centralei termice, iar la ora 5:30, pe întuneric, se trezea să dea cu lopata zăpada din curtea şi de pe maşina familiei. „La Focşani, zăpada era foarte, foarte mare”, spune Ynia calm, pe tonul unei poveşti la gura sobei, aşa cum probabil i-a vorbit şi copilului de care a avut grijă la Focşani. Născut cu deficienţe de vorbire, băieţelul a învăţat primul cuvânt de la bonă, iar acesta n-a fost nici „mamă”,nici „tată”. A fost „Love” ,celălalt nume al tinerei venite de peste mări şi ţări ca să câştige bani pentru a-şi ţine fratele şi sora în facultate.

Continuarea poveștii tulburătoare a tinerei o găsiți pe TOTB.ro.