Victor Ponta, la chermeză cu jurnaliştii acreditaţi pe PSD, cu Liviu Dragnea şi cu cîţiva colegi de partid, de data asta la un restaurant în Herăstrău:

Ponta, în faţa unei porţii duble de friptură de porc.

Victor Ponta: Mă răsfăţ şi io puţin, să nu mă spuneţi lu’ Daciana. Cum naiba se aliniară planetele alea, cum nu se aliniară, că se duseră ăia doi în lumea de dincolo.

Liviu Dragnea: Victore, n-ai tu vină, Iovan ăla era un babalâc, nu mai vedea nici la doi metri distanţă. A ras şi vârfurile brazilor, iar or să ne acuze ăştia că am făcut despăduriri ilegale.

VP: Asta e, Liviule, p-ăia doi i-am ratat, da’ punem alţi 100 în loc.

LD: Şi-apoi erau doar doi şi mai aveau şi-acelaşi iniţiale, A. I.

Începe să fredoneze: Aia-iai-ai-ia-iai

La masă, râsete înfundate.

VP: Fiţi atenţi aicea la mine.

Toţi, într-un glas: Numai ochi şi urechi, şefu!

VP: Stai, stai, Liviule, suntem în siguranţă aici? Să nu ne mai afle Turcescu ăla, că nimic nu-i scapă. Lasă, că am io grijă de el.

LD: Da, şefu’, fără probleme. Am localizat cu GPS-u’ toţi parcagiii pă o rază de 5 Km. Iar ăştia (şi se uită galeş la jurnalişti), ăştia mici nu suflă o vorbă. Sunt d’ai noştri doară.

VP : Aşaaa. Am o strategie beton.

LP: Da, şefu, ziceai ceva de 100. 100 de milioane, de miliarde, la ce te-ai gândit?

VP: Nu, mă, numai la bani ţi-e capu’. Veniră zăpezile, corect? Nu-s ca acu’ doi ani, dar avu grijă Sandu de la ANM să dea coduri de toate culorile. Deci o să fie de scos din nămeţi, de salvat blembeleci d’aştia care n-au ce face pe-acasă.

LD: Pân-aici total de acord.

VP: Aşaaa…., nu mă mai întrerupe, că-mi pierd ideea. Câţi crezi c-or să fie? 50-60? Poate 100?

Dragnea dă aprobator din cap.

VP: Buun. 100 de nenorociţi care-or să strige după ajutor. Sigur, Ponta, Ponta, el trebuie să ne salveze. Acum or să vadă  şi ei de ce sunt în stare. Mi-au sărit în cap toţi, dar toooţi, pentru doi amărâţi? Dar 100??? Dacă salvez 100, cum e, ăă?

LD: Şefu’, permite-mi să-ţi spun, e o idee ge-ni-a-lă!

VP: Ştiam, bă, ştiam, am vrut să v-o spun şi vouă. Da’, dar pentru asta trebuie să comunicăm. Asta e şpilul. COMUNICAREA. Pe toate canalele, pe toţi pereţii, peste tot.

 

Jurnalişti, PSD-işti, iar într-un glas.

Comunicăm, comunicăm, măria-ta!

VP: Aşa vă vreau, mă! Am spus-o şi la guvern: Comunicarea trebuie să fie pe primul loc. Că degeaba salvăm 100 de  nenorociţi şi nu ştie nimeni. Aţi văzut doar, când e vorba de  un  singur mort ne sar toţi în cap.

 LD: Oo, şefu’, când ai devenit aşa înţelept? Te-ai maturizat mult.

VP: Viaţa m-a făcut, mă, mai înţelept. Şi Băsescu asta, că nu mai pleacă o dată de pe tron.

LD: Victore, calm , avem noi grijă. Măcar la masă nu-i mai pomeni numele, că faci ulcer.

VP: Biiine, să trecem peste. Acu’ să distribuim sarcini, că doar la asta sunt as. Pentru dragii noştri jurnalişti, aici de faţă. În primul rând, vreau să vă asigur de întreaga mea consideraţie că n-aţi suflat o vorbă despre frumoasa seară de la Trattoria. Ştiu că sunteţi deştepţi, că altfel aţi fi zburat mai ceva ca Iovan. Aşa vă vreau şi-acuma, doar să vă faceţi treaba. Mediafax, Pro TV, Gândul, RTV, Realitatea, TVR, sunteţi aici?

Un gâde mic sare în picioare, gată să dărâme paharele de pe masă:

Şi Antena 3 e aici!

VP: Oo, bineînţeles, scuze, maestre! Doar ştiţi cât vă preţuiesc, am spus-o şi la Puşcalău în emisiune, vă daţi seama, mă? Acolo, la B1, în fieful lu’ Băsescu.

LD: Mare curaj, şefu’!

VP: Daa, să revenim, că pierdem vremea şi m-aşteaptă Daciana. Deci, comunicăm şi salvăm, comunicăm şi salvăm.

Toţi, la unison, cu paharele ridicate:

Comunicăm, comunicăm, măria-ta,

Salvăm, salvăm, măria-ta!

Şi chelnerii din off:

Biscuim,  biscuim, măria-ta!

VP: Ha’, bine că mi-am amintit. Să-l sun pe Stelică (Stelian Tanase), că doar nu degeaba-l pusei mare şef la TVR.

VP: Hai, noroc, Steliane!

ST: Să trăiţi!

VP: Auzi, am şi eu o rugăminte la tine. Hai să-ţi începi mandatul într-un stil mare. În seara asta ai filmul ăla cu floarea-soarelui, cu Sophia Loren parcă.

ST: Da, domnule prim-ministru, văd că ştiţi programul pe de rost.

VP: Ee, cum să nu, frumoasă femeie. Da’ nu de-asta te-am sunat. Ai filmu’ şi-apoi Radu Afrim cu Eugenia Vodă, corect?

Stelian Tănase, tot mai mirat, şopteşte timorat:

ST: Da, aşa e.

VP: Ideea e să-l bagi p’ăla de la Din dragoste, pă Mircea Radu, să spargi filmul şi Profesioniştii cu ediţii speciale. Aşa-ţi creşti şi  audienţa.

 

Stelian Tănase, nedumerit, dar entuziasmat:

ST: Aşa ceva nu s-a mai făcut, o idee genială. Şi ce să spună Mircea?

VP: Cum ce să spună? Nu vezi ce-i afară? Coduri galbene, roşii, albastre, oameni în nămeţi. Să anunţe pe tot mapamondul că salvăm vieţi, salvăm, Steliane. Ai înţeles. Comunicarea trebuie să fie pe primul plan, o tot spun de ieri încoace. Că degeaba salvăm 100 de nenorociţi şi nu ştie nimeni. Aţi văzut doar, când e vorba de un singur mort ne sar toţi în cap.

ST: Comunicăm, comunicăm, măria-ta,

Salvăm, salvăm, măria-ta

VP: Aşa te vreau, Stelică, dragule! Aţi văzut , mă, cum rezolv io toate în ţara asta?

 

Pahare ridicate, aplauze, fornăituri….

LD: Victore, în seara asta m-ai dat gata.

VP: Da, Liviule, şi încă nu ştii nimic…

Mesenii părăsesc cârciuma în tăcere, ospătarii îi conduc, făcându-le bezele cu şervetele albe, iar când îşi întorc privirea, pe geamul restaurantului apare o firmă luminoasă, gigantică, pe care, cu alb pe fond roşu, tronează sloganul: GUVERNUL SALVEAZĂ VIEŢI!

 

NOTĂ: Această postare este un pamflet şi trebuie tratat ca atare