Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

• Florin Diaconescu 06.04.2015 14:02

  Un profesor de religie cu „dublă subordonare” cum zice părintele Constantin Stoica, este ca „un măgar la doi stăpâni” (iertată să-mi fie citarea, dar mi-am adus aminte de o istorioară care circulă în popor). Adică muncește de două ori și mănâncă doar o dată. Din punct de vedere al contractului de muncă, părintele ar trebui să știe că acest contract are caracter „intuitu personae”, adică ține cont tocmai de calitățile persoanei care se angajează. Cât timp contractul se încheie între o persoană fizică (profesor) și una juridică (școală), iar BOR nu are calitatea de parte în contract, cum își permite să se amestece în relația contractuală și să se substituie angajatorului pe simplul motiv că profesorul, moral, aparține Bisericii? Este posibil ca pe baza unui protocol semnat sub presiunea ofensivei BOR să se accepte o derogare atât de grosolană de la principiile care guvernează legislația muncii? De când un protocol (care se încheie în baza legii) poate să aibă prioritate în fața legislației muncii? Nu cumva BOR se infiltrează printre articolele de lege pentru că a găsit oameni slabi, care țin la scaunul lor și îi permit asemenea ilegalități? Nu cumva BOR, consecventă politicii pașilor mărunți, vrea să hotărască într-o bună zi ce trebuie făcut în materie de învățământ? Este clară dorința BOR de a cuceri mai întâi puterea economică, pentru a pretinde ulterior puterea politică. Transformarea statului laic în stat religios nu este departe, mai ales că ONG-uri sprijinite de Patriarhie vor să introducă obligativitatea religiei în școli. Față de aceste tendințe „la ordinea zilei” mă întreb: de ce BOR face învățământ religios pe banii statului și nu pe ai săi? Mă refer aici la banii de salarii pentru profesorii de religie care numai „moral” sunt ai bisericii, îi îndeplinesc ordinele dar banii de salarii sunt de la stat, la localurile de învățământ care necesită bani pentru întreținere, încălzire, construcții sau modernizări, bani pe care biserica nu-i cheltuiește, dar își face interesele. Această manieră de a conduce treburile unui stat de către alte organe decât cele statale sunt specifice masoneriei, adică acelei forțe oculte care trage sforile cum îi convine pentru a-și îndeplini obiectivele de conducere „subtilă” a unei țări. În aceste condiții mai putem vorbi de „forțe dinafara țării care vor să scoată religia din școli ca să promoveze valorile lor în populația țării noastre” ? Păi aceste forțe de care amintesc ONG-urile pro Religie, susținute moral și financiar de BOR, nu cumva fac jocul altor forțe străine dinafara țării? Atunci noi, plătitorii de taxe, impozite și alte dări, ce suntem în ochii lor? Proștii de români „harnici și darnici”? Obedienții care sar în sus la prima apăsare de deget preasfințit sau preafericit? Personal, nu voi admite niciodată o asemenea ofensă!